In situatiile de criza, indiferent de marimea unei organizatii sau de grupurile de interese (fara conotatii negative) care au determinat asocierea (un cuplu este tot o forma de asociere), ies la suprafata contradictiile dintre principiile si valorile comunicate, pe de-o parte, si mecanismele ce genereaza interactiunile dintre membrii grupului si relatiile acestuia cu exteriorul, de cealalta parte.
Paginile ziarelor din saptamana care a trecut reflecta aceste dezacorduri in criza generata de aderarea la UE a statelor din est, criza energetica determinata de cresterea pretului petrolului, criza politica in relatiile UE –Rusia, generata tot de cresterea costului energiei, criza generata de schimbarea de stafeta la varful BOR, criza generata de derapajele inflationiste din economia romaneasca, pe fondul unei perioade electorale ce de-abia incepe si va dura cel putin un an.
Discursurile politic corecte ale politicienilor din toate spatiile se spulbera, sub presiunea exercitata de un electorat manipulat inteligent pentru a reactiona la senzational fara sa gandeasca si, mai ales, fara sa se informeze neintermediat.
Noi, romanii in particular si latinii in general, nu suntem obisnuiti sa reactionam cu argumente. Emotiile se substituie logicii. Demnitatea unui popor nu se enunta. Ea se construieste prin actiuni convergente. Suntem asa cum o demonstreaza rezultatele actiunilor noastre.
Intersectiile nostre sunt asaltate de cersetori, desi cersetoria este pedepsita de lege. Am reactionat in vreun fel? Masinile sunt parcate pe trecerile de pietoni, reducand vizibilitatea si noua ni se pare un fapt banal. Vecinul nostru construieste, fara respectarea normelor in vigoare. Vreo reactie? Un sofer berbant injura o femeie ce conduce mai putin agresiv. Il sanctioneaza cineva? In fata unui muzeu din Italia, un grup de tineri conationali agreseaza vizitatorii. Am curajul sa chem Carabinierii? Se darama un monument istoric, gara regala din Sinaia. Ce pot face eu? La o inmormantare, un grup de “vipuri” promovate de revistele de scandal, blocheaza o strada. Politia da din umeri. Guvernul isi asuma responsabilitatea pe o lege neconstitutionala (legea votului uninominal). Cine mai are timp de citit Constitutia cand supravietuirea individuala este o cursa contra cronometru, cu ziua redusa la jumatate de slalomul printre busoanele din trafic? Pe aeroportul din Milano, “domni” ce au bilete la business class, trag un fum la scara masinii parcata la poarta de imbarcare, desi deasupra capului lor sta scris, in limbi de circulatie internationala, “fumatul interzis”. Ti-e frica sa reactionezi, pentru ca te vei trezi singur contra unor injuraturi neaose.
Esecul diplomatiei romanesti in criza declansata de crima din Italia, la fel ca si cel “marcat” dupa vizita presedintelui Ucrainei la Bucuresti, trebuie sa ni-l asumam ca societate civila. La fel, si esecul privatizarii de la Craiova, ce ar fi trebuit sa fie un succes, daca cunosterea procedurilor in relatiile cu UE si respectul pentru ele ar fi stat la baza actiunilor institutiilor statului pe care noi il finantam, de voie de nevoie.
Diletantismul pe care il toleram in viata nostra ne va pune intr-o zi intr-o situatie in care persoana nostra va avea de suferit direct. Atunci va fi prea tarziu pentru a ne alia cu cineva. Cei loviti de necaz sunt intotdeauna singuri cu greselile lor trecute si neasumate.
Solutia: sa renuntam la egoism si sa reactionam punctual ori de cate ori LEGEA, buna sau rea, este incalcata in spatiul nostru imediat.
