Criza de autoritate si banii fara identitate

Se vorbeste mult in Romania (de cand ma stiu), despre coruptie si trafic de influenta. Coruptia si distrugerea au semnificatii similare; o tara corupta este o tara ce se dezagrega.

Ca matematician ce nu incetez sa fiu, incerc sa analizez fenomenul in sine, dar si prin comparatie cu fenomene similare, insa de magnitudine diferita, din alte tari.

Care sunt cauzele coruptiei? Care este ponderea impactului fiecareia asupra “finalitatilor”? Care sunt solutiile viabile in contextul institutional actual? Care este diferenta dintre lobby si trafic de influenta? Mai precis, unde este granita dintre ele?

In Romania, coruptia este strans legata de procesele economice si se concretizeaza, in mod special, in erodarea autoritatii la nivelul tuturor institutiilor.

Sa luam un exemplu simplu: in marile orase ale Romaniei se construieste mult. Preturile constructiei pe metru patrat cresc vertiginos de la luna la luna. Profitabilitatea investitiilor imobiliare se diminueaza, pe masura reglementarilor impuse de exploatarile unei infrastructuri incompatibile cu acest tip de dezvoltare. Pe masura ce creste numarul cererilor de autorizatii de constructie, creste si numarul restrictiilor impuse de integrarea in ansamblele deja operationale. Daca, in 1996, pe locurile virane se construia fara a deranja pe nimeni, acum constructia unei “plombe” presupune tulburarea fluxului unui intreg cartier, hartuit deja de “marea asfaltare si modernizare!” ce ne isterizeaza pe toti.

Sambata dimineata, o strada intreaga dintr-un cartier rezidential a fost blocata de o pompa de beton, amplasata pe spatiul public fara autorizatie, pentru cateva ore. Un incediu in acel interval de timp s-ar fi transformat intr-o catastrofa, deoarece masinile de pompieri n-ar fi avut acces. Salvarea ar fi asistat neputincioasa la decesul pacientului. Pentru dezvoltatorul imobiliar nu existau insa astfel de dileme existentiale. “Ce? dumneata n-ai construit? E sambata, pe cine deranjam?” Orice respectare a spatiului privat al vecinului impune costuri aditionale ce diminueaza profiturile. Solutia adoptata de investitor: adormirea vigilentei inspectorilor (IGSIC) raspunzatori de verificarea respectarii legii. Daca un investitor serios, mare, ce-si plateste muncitorii cu salarii trecute cat de cat in cartea de munca, ce ofera garantii de executie, nu-si permite incalcari flagrante ale legii, un “pseudo-investitor” ce construieste in regie proprie, are resursele necesare, financiare si de obraznicie, de a ocoli legea, de a juca la cacialma pe piata ofertelor, intr-o concurenta neloiala ce scoate din joc firmele serioase. Profiturile afacerilor no name genereaza bani negri, de utilizat la urmatorul tun imobiliar, in timp ce banii negri intrati anterior, din afaceri mai mult sau mai putin legale, se albesc...

Corruption is like a ball of snow, once it's set a rolling it must increase.” Charles Caleb Colton

O tara cu fiscalitate ambigua (atentie: nu neaparat mare) genereaza portite de flexibilitate pentru institutiile ce monitorizeaza respectarea legii. Eludarea legii, finantata de banii negri reinvestiti din aproape in aproape, accelereaza afluxul de resurse ale coruptiei, banii fara identitate. Cresterea ponderii lor intr-un sector economic, in cazul exemplului meu cel imobiliar, destabilizeaza si decredibilizeaza institutiile si autoritatea acestora. Nevoia de competitivitate mareste numarul acelora care, pentru a supravietui pe piata, trebuie sa “intre in randul lumii bune” si sa procedeze la fel. In final, toata lumea pierde. Costul recastigarii autoritatii legii este suportat in majoritate de iubitorii de afaceri transparente. Daca el e prea mare, ei pleaca si noi ramanem cu “investitorii” ce se plang de discriminari de orice fel de la geamul bolidului personal (parcat in fata unei case ce-ar avea mari probleme la un control al autorizatiei de constructie sau, si mai rau, al actelor de proprietate asupra terenului)...

“The accomplice to the crime of corruption is frequently our own indifference”(Bess Myerson)

Setari Cookie-uri