Ce inseamna amanarea unei locuinte

Traim 75 de ani. Unii mai mult, altii mai putin. Sau cel putin speram sa prindem aceasta varsta. Este o varsta care chiar suna bine. De la 25 de ani avem puterea de a decide noi insine. Unii mai devreme, altii mai tarziu; unii decid mai mult, altii mai putin. Dar statistic, 25 de ani pot fi socotiti momentul de start in viata adultului. De atunci incepem cu adevarat sa muncim serios. Si de atunci, aproape jumatate din ce castigam alocam pentru casa, pentru a avea o casa sau un apartament.

Practic, de la 25 de ani intram intr-un ciclu al achizitiilor imobiliare despre care se poate spune ca are un ritm egal cu 5 ani. Ritmul este dat de caracteristicile noastre antropologice: de la 25 la 30 de ani ne cautam perechea, de la 30 la 35 suntem proaspat casatoriti, de la 35 la 40 avem primul copil, de la 40 la 45 apare al doilea, de la 45 la 50 copiii devin mari, de la 50 la 55 cel dintai devine adult, de la 55 la 60 coabitam alaturi de cel mai mic, de la 60 la 65 pleaca al doilea copil, de la 65 la 70 nu ne mai regasim locul in 2 camere, iar de la 70 la 75, ori ramanem singuri, ori ne restrangem intr-o singura camera.

Zece perioade din viata individului si a familiei: holtei, insuratel, primul nascut, al doilea nascut, adolescenti teribilisti, ruptura de casa parintilor, fiul ratacitor, plecarea mezinului, restrangerea in cuib si dureroasa despartire. Este evident ca toate aceste intamplari remarcabile din viata fiecaruia se petrec in apropierea si, de cele mai multe ori, chiar in locuinta noastra. Cadenta intamplarilor si dimensiunea familiei este puternic legata de dimensiunea si functionalitatea locuintei noastre.

Este dificil sa spunem daca locuinta este cauza sau efect al evenimentelor din viata noastra. Ne casatorim din cauza ca avem un apartament, sau deoarece ne casatorim trebuie sa avem un apartament? Facem un copil deoarece avem o camera in plus, sau deoarece am facut un nou copil trebuie sa marim apartamentul cu o camera? In mod cert, pentru unii locuinta este cea care determina evenimentele, dar pentru foarte multi evenimentele din familie determina marirea, sau pur si simplu schimbarea locuintei.

Marii economisti ai lumii au reusit sa exprime aproape toate activitatile umane in format economic, transformand cauzele si efectele in bani. Astfel, pentru oricine deciziile legate de subiecte aparent non-economice( cum ma imbrac, ce studii fac, ce automobil cumpar sau ce traseu sa aleg) au putut sa fie mai usor de argumentat in cost, deci in bani si au fost mult mai usor de abordat.

Plecand de la aceste ipoteze bazate pe cost si beneficiu, se poate spune ca pretul de achizitie al unei case are o valoare direct proportionala cu nevoile ce trebuie sa se implineasca pe parcursul perioadei de 5 ani mai sus anuntate. Sa consideram un pret generic de achizitie de 100.000 euro, a unei locuinte pentru o familie cu 4 membrii. Deoarece ipoteza este ca o achizitie are ca scop satisfacerea unor nevoi ale familiei ce determina receptionarea unor beneficii de catre membrii familiei, apreciem ca modul de cuantificare a legaturii intre costul casei si beneficiul generat este astfel: decidentul are satisfatie de 80% fata de pret, consoarta are satisfactie de 60% fata de pret, copilul mare are 30%, iar cel mic are 10%.

Satisfactia apare daca evenimentele presupuse ca si conditionate de noul spatiu locativ se petrec in decursul celor 5 ani. Prin cumul la nivelul tuturor membrilor familiei, se poate afirma ca valoarea baneasca a beneficiilor potentiale induse de achizitia locuintei este de 180%. O astfel de abordare ne permite sa privim satisfactia, implinirea, intr-un fel chiar fericirea familiei, ca un rezultat al investitiei facute in momentul achizitiei. Pe de alta parte, nerealizarea investitiei determina anularea, sau amanarea evenimentelor generate de existenta si livrarea beneficiilor sustinute tocmai de schimbarea imobiliara la care facem referire.

Aplicand acest rationament pentru toate cele 10 perioade din viata familiala a unui individ cuprinsa intre 25 si 75 de ani, ajungem la un scor dispersat (dependent de numarul de membrii ai familiei si gradul de implicare) al satisfactiei fata de valoarea achitata a locuintei format din: 100%; 75% + 50%; 80% + 60% + 10%; 80% + 60% + 30% + 10%; 70% + 60% + 50% + 30%; 70% + 60% + 50% + 40%; 70% + 60% + 60%; 60% + 80%; 50% + 70%; 75%.

Pentru clarificare, consideram ca locuintele de 1, 2, 3, 4 camere au preturile generice de 40.000 euro, 70.000 euro, 100.000 euro, respectiv 130.000 euro, pe baza carora se poate calcula valoarea satisfactiei maxime a intregii familii pe durata celor 50 de ani analizati, care este de 1.518.500 euro (100% x 40.000 eur + 125% x 70.000 euro + 150% x 100.000 euro + 180% x 100.000 euro+ 210% x 130.000 euro + 220% x 130.000 euro + 190% x 100.000 euro + 140% x 70.000 euro + 120% x 70.000 euro + 75% x 40.000 euro). Singura conditie este aceea ca achizitiile de locuinte sa se faca la momentul potrivit, adica la inceputul fiecarei perioade de cinci ani.

Sa presupunem ca pe perioada 25-30 ani nu are loc achizitia; atunci volumul satisfactiei scade cu 40.000 euro. Daca nu are loc achizitia apartamentului cu 2 camere in a doua perioada, 30-35 ani, atunci volumul satisfactiei se diminueaza cu 37.500 euro. Daca nu are loc achizitia apartamentului cu 4 camere in perioada 40-45 ani, satisfactia se diminueaza cu 63.000 euro, samd.

Pentru o mai buna expresivitate a referirii la diversele situatii de amanare in procente, putem recalibra masurile utilizate pana acum: consideram cea mai nefericita familie aceea care practic sta tot timpul intr-o garsoniera. In acest caz, satisfactia se diminueaza la 604.000 euro.

In felul acesta, ecartul de variatie a gradului de satisfactie este cuprins intre maximul de 1.518.500 euro (cei care reusesc sa faca totul la timp asa cum si-au propus), iar minimul este de 604.000 euro (cei care nu au reusit sa progreseze cu mai nimic in toata perioada de 50 de ani). Astfel, variatiile de satisfactie de mai sus , raportate la ecartul de 914.500 euro, sa semnifice in procente aproape o dublare: 4,37%; 4,08%; 6,87%. Practic, in acest ecart se incadreaza majoritatea familiilor din mediul urban.

Se poate afirma ca importanta intarzierii in achizitia cu un an a locuintei potrivite este in functie de: 1. varsta titularului; 2. numarul de membrii si 3. gradul de instruire si venitul mediu ce se considera direct proportional cu nivelul aspiratiilor.

Cu alte cuvinte, pierderea unei oportunitati la anii tineretii, intre 25-30 de ani, o treci mai usor decat in cazul in care ratezi cand ai familie si responsabilitati la 40-45 de ani. Si "soldatul care se viseaza caporal si a ajuns sergent este foarte fericit fata de cel care se viseaza general si a ajuns doar colonel, care este tare nefericit”.

In concluzie, neimplinirea evenimentelor la momentele traditional planificate in familie, pot genera insatisfactii, iar amanarea achizitiei locuintei potrivite poate fi considerata unul din factorii determinanti in atingerea unei fericiri inferioare, fata de a altora din aceeasi clasa sociala, fapt care echivaleaza cu ratarea fericirii propriei familii. Locuinta planificata, la timpul planificat, pentru familia planificata.


Comenteaza articolul

Opinia cititorilor nostri este importanta pentru noi, Wall-Street incurajand publicarea comentariilor voastre. Pe site urmeaza sa isi gaseasca locul numai comentariile pertinente, on-topic, prezentate intr-un limbaj civilizat, fara atacuri la persoane / institutii. Ne rezervam dreptul de a elimina orice comentariu care nu corespunde acestor principii, precum si de a restrictiona accesul la comentarii utilizatorilor care comit abuzuri grave sau repetate.

Wall StreetUltimele stiri online din economie si afaceri

Cauti inspiratie in business sau vrei sa fii la curent cu cele mai importante stiri care influenteaza mediul de afaceri? Activeaza notificarile