[FOTO] El Gouna, Veneția Egiptului: orașul ridicat din deșert pentru bogații lumii

Am ajuns aici în timpul unui sejur organizat de Coral Travel, cu cazare la Makadi Bay, într-un pachet de șapte zile care costă aproximativ 2.300 de euro (include zborurile, transferurile aeroport–hotel–aeroport și cazarea all inclusive). După zile petrecute între plajă, piscină și Marea Roșie, El Gouna vine ca o schimbare de decor: mai puțin resort clasic, mai mult oraș privat, construit după reguli proprii.

Drumul din zona Hurghada până în El Gouna este scurt. În aproximativ 30 de minute, traficul, praful și clădirile obișnuite ale Egiptului de zi cu zi încep să lase locul unui peisaj neașteptat de ordonat. Apar poduri, ape interioare, case joase în nuanțe calde, vegetație atent așezată și străzi care par desenate înainte să fi fost construite.

El Gouna este, de altfel, exact asta: un oraș planificat. Nu are istoria milenară a Luxorului, nici haosul viu al Hurghadei. Este un oraș nou, ridicat artificial dintr-o zonă de deșert de pe coasta Mării Roșii. A fost fondat la finalul anilor ’80 de omul de afaceri egiptean Samih Sawiris, iar ceea ce a început ca un proiect de vacanță s-a transformat, în timp, într-o destinație luxoasă, locuită și funcțională.

Aici, apa nu este doar decor. Este infrastructură, identitate și motivul pentru care El Gouna a primit supranumele de „Veneția Egiptului”. Orașul a fost construit în jurul unor lagune și canale artificiale, care separă cartierele, înconjoară vilele și creează senzația că fiecare casă are propria relație cu marea.

Cea mai frumoasă parte a vizitei este plimbarea cu barca. De pe apă, El Gouna se vede altfel. Barca înaintează lent pe canale, printre vile mari, grădini îngrijite, terase, palmieri și pontonuri private. Pe alocuri, ai impresia că privești o stațiune mediteraneană mutată în mijlocul Egiptului. Doar lumina puternică, deșertul din depărtare și culorile pământii ale clădirilor îți amintesc unde ești, de fapt.

Casele pe lângă care treci aparțin, în mare parte, oamenilor cu bani din Egipt și din alte țări. Unele sunt case de vacanță, altele reședințe permanente. Sunt vile ascunse după vegetație, case cu ieșire directă la apă și proprietăți care par gândite mai degrabă pentru discreție decât pentru spectacol. Luxul nu este neapărat ostentativ, ci controlat, filtrat prin arhitectură joasă, culori cuminți și un fel de ordine care contrastează puternic cu restul Egiptului turistic.

Orașul are și o parte mai animată, mai ales în zona Abu Tig Marina, unde iahturile, restaurantele și cafenelele creează o atmosferă de stațiune internațională. Este locul în care El Gouna își arată cel mai clar ambiția: nu vrea să fie doar o excursie de câteva ore din Hurghada, ci o destinație în sine, un oraș în care poți veni pentru vacanță, sporturi nautice, evenimente, film, golf, restaurante și viață la malul apei.

Tot de aici poți pleca în larg, pentru scufundări și snorkeling. Marea Roșie rămâne marele atu al zonei, iar El Gouna este un punct bun de plecare pentru cei care vor să vadă recife, pești colorați sau epave. Pentru turiștii care nu vor o zi întreagă de stat la plajă, excursiile pe mare sunt probabil cea mai bună variantă de a înțelege de ce Egiptul atrage nu doar prin resorturi, ci și prin lumea de sub apă.

Există în El Gouna o senzație de „stat în stat”. Totul pare mai curat, mai controlat, mai puțin întâmplător. Este Egipt, dar nu chiar Egiptul pe care îl vezi în drum spre Luxor sau prin periferiile Hurghadei. Este o versiune filtrată, construită, cosmetizată și scumpă a unei destinații de vacanță.

Pentru turiștii români cazați în Hurghada, El Gouna este una dintre cele mai ușoare excursii de bifat. Nu presupune ore întregi de drum, ca Luxorul, nu cere un efort fizic mare și nu vine cu presiunea istoriei antice. Este o excursie de atmosferă, de privit, de fotografiat, de plimbat cu barca și de înțeles cum arată Egiptul atunci când este construit pentru cei care vor confort, ordine și exclusivitate.

La final, El Gouna nu te emoționează ca Valea Regilor și nu te copleșește ca templele de la Karnak. Te intrigă. Este frumoasă, artificială, scumpă și perfect regizată. O Veneție egipteană fără gondolieri, dar cu lagune, iahturi și vile care par să plutească între mare și deșert.

Este Egiptul care nu seamănă cu Egiptul. Și tocmai de aceea merită văzut.