Mi-a atras atentia recent un articol in Wall-Street: “Bancherii vs. Boc: Comisionul de rambursare anticipata, eliminat sau doar limitat la 1%?”. Pe scurt, este vorba despre un proiect de lege, propunere a Autoritatii Nationale “pentru Protectia Consumatorului” care urmareste sa impuna bancilor care dau credite (cu sau fara garantie imobiliara) sa nu mai perceapa comision de rambursare anticipata sau sa-l micsoreze la 1%.
Este deci nevoie de cateva scurte lamuriri in privinta acestei initiative legislative, si a implicatiilor sale.
Atunci cand o tranzactie se desfasoara intre doi indivizi se cheama ca fiecare s-a implicat in tranzactie pentru ca in mod esential a avut ceva de castigat. Economia ne spune ca orice tranzactie libera presupune o dubla coincidenta a nevoilor (adica eu am nevoie de paine, voi de lapte, va dau lapte, imi dati paine) si o subiectivitate in aprecierea valorilor. Adica este necesar ca si eu si voi sa evualuam diferit aceste bunuri pentru a ne putea implica in schimb.
Aceeasi economie ne mai spune ca oamenii au preferinte de timp, si ca intotdeauna va fi de preferat un bun maine, decat poimaine. De la toate aceste reguli, banii nu fac exceptie. Exista totusi persoane cu o preferinta de timp ridicata (prefera azi, decat maine) si oameni cu preferinta de timp scazuta (prefera maine, decat azi). As sputea specula chiar si spune, din observatii pur istorice sa zicem, ca preferinta de timp a omului pentru bani tinde sa fie ridicata in cele mai multe cazuri.
Cum ar functiona asta in relatia cu o banca? Pai eu iau credit, adica am o preferinta de timp ridicata in raport cu banii, banca imi acorda creditul deci are o preferinta de timp scazuta in raport cu banii. Pe scurt eu vreau banii azi, banca vrea banii in rate maine sau peste 30 de ani. Contractul stabileste si consfinteste aceasta regula esentiala de conduita intr-o societate libera.
Prin urmare daca un contract, concept care apriori presupune ideea de preferinta de timp, prevede cum si in ce mod se vor acorda banii de ambele parti, atunci ar fi normal, ca in orice contract sa se prevada si penalizari pentru nerespectarea clauzelor initial stabilite in contract, nu-i asa?
Printre penalizarile pe care la poate prevedea un contract, e bine de stiut ca se poate gasi si aceasta: plata unei sume de bani, daca te trezesti ca vrei sa achiti banii mai devreme. Sa ne intelegem. Este perfect normal sa platesti penalizari din moment ce contractul prevede astfel. Banii, ca orice alt bun presupun administrare, iar o banca privata probabil ca este cel mai bun administrator de bani. Daca ea primeste niste bani dintr-un credit, inainte de scadenta, atunci e firesc sa platesti un comision, pentru ca incarci banca cu niste bani pentru care e nevoie sa gandeasca niste investitii. Contractul si preferinta ei de timp, ne spunea destul de clar ca nu are nevoie de toti banii peste doua luni, ci peste 30 de ani. Asa se cumpara banii pe o piata.
Imi imaginez ca poate parea usor sarcastic, insa BNR sau Autoritatea pentru Protectia Consumatorului nu pot determina preferintele de timp specifice unor banci comerciale. Criteriile lor sunt intru-totul arbitrare si nu fundamentate pe nevoile reale ale unui bancher, care prin definitie numai el si le poate cunoaste. Cred ca nivelul rezervelor fractionare sau rata dobanzii interbancare sunt exemple cat se poate de lamuritoare in acest sens.
Presupunand ca nu exista nicio intelegere intre banci (adica sa-si fi stabilit toate comisioane de ramburs anticipat, de unde rezulta ca nu prea ai de unde lua credit fara sa fie prevazut in contract acest comision), nu pot decat sa cred ca, acesti bani inainte de termen implica realmente niste costuri. Costuri de administrare a capitalului sosit prematur.
Poate semana a camatarie, nu zic ca nu, desi asta nu este ceva neaparat rau. Insa vorba domnului Gratian Ghetea, presedintele Asociatiei Romane a Bancilor, de aici si pana la a forta cu o lege bancherii sa renunte sau sa redimensioneze acest comision, este cale lunga.
Daca aceasta lege ia nastere, atunci e destul de simplu de sesizat ca libertatea bancara in Romania este un concept cat se poate de vag, iar asta este inca o masura care nu face decat sa incurce bancile si astfel sa le creasca parcimonia. Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorului se afla intr-o grava eroare. Ea vrea sa rezolve durerile de cap ale contractantilor de credit, cu banii bancilor (care in fond, sunt tot banii contractantilor de credit la care se adauga “traditionalele” infuzii de bani ieftini, marca BNR). Sigur ca, acest lucru nu va duce decat la stimularea bancilor de a gasi noi metode prin care sa-si recupereze acesti bani.
Aceasta opinie nu este una fondata numaidecat pe o cunoastere integrala a partilor implicate in cazul de fata, ci pe cateva legi cu care economia opereaza. A omite sau a ignora aceste legi nu conduce la rezolvarea problemei, ci la escaladarea ei. Desigur, asta daca admitem existenta unei probleme.
Este deci nevoie de cateva scurte lamuriri in privinta acestei initiative legislative, si a implicatiilor sale.
Atunci cand o tranzactie se desfasoara intre doi indivizi se cheama ca fiecare s-a implicat in tranzactie pentru ca in mod esential a avut ceva de castigat. Economia ne spune ca orice tranzactie libera presupune o dubla coincidenta a nevoilor (adica eu am nevoie de paine, voi de lapte, va dau lapte, imi dati paine) si o subiectivitate in aprecierea valorilor. Adica este necesar ca si eu si voi sa evualuam diferit aceste bunuri pentru a ne putea implica in schimb.
Aceeasi economie ne mai spune ca oamenii au preferinte de timp, si ca intotdeauna va fi de preferat un bun maine, decat poimaine. De la toate aceste reguli, banii nu fac exceptie. Exista totusi persoane cu o preferinta de timp ridicata (prefera azi, decat maine) si oameni cu preferinta de timp scazuta (prefera maine, decat azi). As sputea specula chiar si spune, din observatii pur istorice sa zicem, ca preferinta de timp a omului pentru bani tinde sa fie ridicata in cele mai multe cazuri.
Cum ar functiona asta in relatia cu o banca? Pai eu iau credit, adica am o preferinta de timp ridicata in raport cu banii, banca imi acorda creditul deci are o preferinta de timp scazuta in raport cu banii. Pe scurt eu vreau banii azi, banca vrea banii in rate maine sau peste 30 de ani. Contractul stabileste si consfinteste aceasta regula esentiala de conduita intr-o societate libera.
Prin urmare daca un contract, concept care apriori presupune ideea de preferinta de timp, prevede cum si in ce mod se vor acorda banii de ambele parti, atunci ar fi normal, ca in orice contract sa se prevada si penalizari pentru nerespectarea clauzelor initial stabilite in contract, nu-i asa?
Printre penalizarile pe care la poate prevedea un contract, e bine de stiut ca se poate gasi si aceasta: plata unei sume de bani, daca te trezesti ca vrei sa achiti banii mai devreme. Sa ne intelegem. Este perfect normal sa platesti penalizari din moment ce contractul prevede astfel. Banii, ca orice alt bun presupun administrare, iar o banca privata probabil ca este cel mai bun administrator de bani. Daca ea primeste niste bani dintr-un credit, inainte de scadenta, atunci e firesc sa platesti un comision, pentru ca incarci banca cu niste bani pentru care e nevoie sa gandeasca niste investitii. Contractul si preferinta ei de timp, ne spunea destul de clar ca nu are nevoie de toti banii peste doua luni, ci peste 30 de ani. Asa se cumpara banii pe o piata.
Imi imaginez ca poate parea usor sarcastic, insa BNR sau Autoritatea pentru Protectia Consumatorului nu pot determina preferintele de timp specifice unor banci comerciale. Criteriile lor sunt intru-totul arbitrare si nu fundamentate pe nevoile reale ale unui bancher, care prin definitie numai el si le poate cunoaste. Cred ca nivelul rezervelor fractionare sau rata dobanzii interbancare sunt exemple cat se poate de lamuritoare in acest sens.
Presupunand ca nu exista nicio intelegere intre banci (adica sa-si fi stabilit toate comisioane de ramburs anticipat, de unde rezulta ca nu prea ai de unde lua credit fara sa fie prevazut in contract acest comision), nu pot decat sa cred ca, acesti bani inainte de termen implica realmente niste costuri. Costuri de administrare a capitalului sosit prematur.
Poate semana a camatarie, nu zic ca nu, desi asta nu este ceva neaparat rau. Insa vorba domnului Gratian Ghetea, presedintele Asociatiei Romane a Bancilor, de aici si pana la a forta cu o lege bancherii sa renunte sau sa redimensioneze acest comision, este cale lunga.
Daca aceasta lege ia nastere, atunci e destul de simplu de sesizat ca libertatea bancara in Romania este un concept cat se poate de vag, iar asta este inca o masura care nu face decat sa incurce bancile si astfel sa le creasca parcimonia. Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorului se afla intr-o grava eroare. Ea vrea sa rezolve durerile de cap ale contractantilor de credit, cu banii bancilor (care in fond, sunt tot banii contractantilor de credit la care se adauga “traditionalele” infuzii de bani ieftini, marca BNR). Sigur ca, acest lucru nu va duce decat la stimularea bancilor de a gasi noi metode prin care sa-si recupereze acesti bani.
Aceasta opinie nu este una fondata numaidecat pe o cunoastere integrala a partilor implicate in cazul de fata, ci pe cateva legi cu care economia opereaza. A omite sau a ignora aceste legi nu conduce la rezolvarea problemei, ci la escaladarea ei. Desigur, asta daca admitem existenta unei probleme.
