Doua lucruri raman pe veci neschimbate: daca esti indatorat nu esti liber si sanatatea finantelor publice este esentiala pentru cresterea economica

Consolidarea bugetara agresiva pe care o propune Guvernul Boc nu-si propune nicidecum eliminarea statului bunastarii. Din contra, ne propunem modernizarea asistentei sociale, intarirea fundamentelor sale economice, a modului in care standardul de viata poate sa creasca pe termen lung. Criza se va adanci pana la limite insuportabile in absenta unor reactii rapide si decisive acum.

Din pacate, literatura de profil din ultimele decenii nu a reusit sa propuna nicio reteta de consolidare fiscala fara dureri sociale. De la bun inceput trebuie sa va spun ca doua lucruri raman pe veci neschimbate. 1) Daca esti indatorat nu esti liber. 2) Sanatatea finantelor publice este esentiala pentru cresterea economica pe termen lung.

Romania trebuie sa depaseasca acum combinatia fatala dintre politicile economice croite prost in ultimii ani si ghinionul aparitiei crizei economice internationale. Suntem condamnati la responsabilitate si la ratiune. In vremuri de contractie economica, cand somajul se dubleaza, iar datoria publica se tripleaza nu pot fi prezervate veniturile noastre salariale si asistenta sociala. Intreaga clasa politica este umilita. La fel mintile cinice ale economistilor. Sa vedem cum au facut altii treaba mai bine.

Regulile consolidarii bugetare agresive si a insanatosirii economice reusite

Ajustarile fiscale agresive reusite, rupte din experienta daneza a anilor 1983-1986, din cea irlandeza a anilor 1986-1989 sau din cea canadiana a anilor 1993-1996, au dovedit ca daramarea unor deficite bugetare mari se poate face fara a atrage contractii semnificative ale PIB. Efectele multiplicative mecanice negative nu sunt un dat inevitabil. O concluzie se poate extrage rapid: taierea cheltuielilor bugetare are sanse mult mai mari de reusita pentru insanatosirea economica pe termen lung decat cresterea taxelor. Credibilitatea programului de austeritate este insa la fel de importanta ca in succesul unei strategii de dezinflatie.

Cel mai dramatic proces de ajustare fiscala post-belic era pana curand cel din 1994, cand Suedia inregistra un deficit bugetar de 10% din PIB. Pierduse cursa consolidarii unui standard de viata net superior tarilor dezvoltate, dupa cateva decenii de constructie a unui stat asistential excesiv social. Datoria publica se triplase cu trei ani inainte, ceea ce a pus in pericol stabilitatea economica a suedezilor si i-a expus prea mult la vulnerabilitatile fluxurilor externe de capital.

In acelasi an, noul ministru de finante suedez, Goran Persson, a propus un program agresiv de consolidare fiscala de 3,5% din PIB pentru anul urmator. A actionat in cinci zone majore de alarma fiscala care absorbeau cea mai mare parte a resurselor bugetare:
- salarii;
- pensii;
- asigurari de sanatate;
- indemnizatii de somaj;
- asistenta familiala si alocatiile pentru copii.

Cateva lectii se desprind din experienta si din succesul suedez pentru consolidarea bugetara (Henriksson, 2007 - fostul consilier al ministrului de finante suedez Persson, care a devenit intre timp prim-ministru):

1. Stabilirea unei tinte politice simple, cuantificabile, pentru diminuarea deficitului bugetar.

Suedezii au optat pentru diminuarea deficitului bugetar cu 3,5% din PIB in 1995. Romania si-a stabilit o ancora politica pentru ajustarea bugetara de 2,3% din PIB - de la 9,1% estimat pana la 6,8% tinta de deficit in 2010 -, din care:
- 2% provin din economii la cheltuielile publice, iar
- 0,3% din incasari suplimentare de venituri bugetare.

2. Doar planurile de actiune pe termen scurt sunt credibile. Nu trebuie sa se faca promisiuni cu bataie mai lunga de doi ani.

3. Efortul social trebuie distribuit echilibrat asupra tuturor claselor sociale. Altfel, consensul social nu poate fi niciodata atins. Suportul public este absolut necesar.

4. Programul de ajustare fiscala trebuie sa fie complet si nu croit pe baza unor masuri ad-hoc. Toate grupurile de interese si toate clasele sociale trebuie sa inteleaga ca li se vor cere sacrificii.

5. Procesele de reforma si procedurile bugetare trebuie sa fie cat mai transparente posibil.

6. Sa nu minimizam niciodata efectele solutiilor propuse. Populatia trebuie sa fie pregatita si constienta de implicatiile masurilor bugetare care se impun.

7. Sa nu incercam niciodata sa pacalim pe cineva cu jonglerii macrocontabilicesti pentru a tupila datoriile reale.

8. Sa nu spunem niciodata ca nu ne va durea cumplit de rau la buzunar.

9. Chiar si o ajustare bugetara agresiva bine pusa in practica nu este suficienta pentru reluarea cresterii economice pe termen lung. Modernizarea sistemului de asistenta sociala trebuie insotita de alimentarea cu combustibil a motoarelor cresterii economice.

Abuzul contra-argumentelor populiste

Un contra-argument des invocat la reducerea actualelor cheltuieli salariale, pensii si ajutoare sociale, tine de diminuarea evaziunii fiscale. Pe drept cuvant, justificat! Dar ireal, utopic, fara bagheta dura sanctionatoare a organelor publice de control, fara o procuratura rapida si o justitie corecta. Cum am putea sa ne substituim lor oare peste noapte? Cat le va lua sa se schimbe in bine? In niciun stat din lume responsabilitatea actului guvernamental nu este un dat, ci unul cultivat. Prima conditie tine de transparenta institutionala si decizionala. A doua conditie tine de intergitatea institutiilor publice care reglemeneteaza si controleaza, in definitiv de cei care sanctioneaza. A treia conditie este legata de prezenta ochilor vigilenti ai cetatenilor, patronatelor, sindicatelor, tehnocratilor si ONG-urilor.

Un alt contra-argument des invocat, este ca actualele reduceri de venituri vor duce la contractarea consumului si la blocajul revigorarii economice in viitor. Gresit! Importurile si consumul nu mai pot constitui motoarele cresterii economice ale Romaniei, asa cum s-a intamplat in anii anteriori. Productivitatea, competitivitatea si exporturile sunt pionii pe care trebuie sa-i jucam in urmatoarea partida de sah. Suntem intr-o competitie regionala si internationala extrem de dura, in care trebuie sa ne reorientam dinspre statul asistential social spre calitatea capitalului uman, spre munca si productie bazata pe valoare adaugata ridicata. La sud de noi, bulgarii, au decis de curand diminuarea drastica cu 20% a tuturor cheltuielilor publice pentru a-si pastra fiscalitatea prietenoasa pentru investitiile straine.

Bunastarea viitorului nu poate fi cultivata altfel. Ca sa ajungem la un standard de viata mai bun trebuie sa curatam mizeria si abuzurile permise de actualele alocari si conduite bugetare, sa diminuam datoriile la un nivel acceptabil si sa reorientam investitiile spre educatie, infrastructura, transfer tehnologic, spre capitalizarea brevetelor si patentelor romanesti si spre dezvoltarea antreprenoriatului.

Statul trebuie sa invete rapid sa functioneze mai bine si cu costuri mai putine. Statul trebuie sa isi respecte cetatenii, iar cetatenii sa invete sa isi respecte statul.

Altfel, vom continua sa importam si sa traim pe datorie, iar copiilor nostri va trebui sa le raspundem la intrebarea de ce sunt ei nevoiti sa ne plateasca datoriile pe care le acumulam noi astazi.




Comenteaza articolul

Opinia cititorilor nostri este importanta pentru noi, Wall-Street incurajand publicarea comentariilor voastre. Pe site urmeaza sa isi gaseasca locul numai comentariile pertinente, on-topic, prezentate intr-un limbaj civilizat, fara atacuri la persoane / institutii. Ne rezervam dreptul de a elimina orice comentariu care nu corespunde acestor principii, precum si de a restrictiona accesul la comentarii utilizatorilor care comit abuzuri grave sau repetate.