Repornirea creditarii – conditie esentiala pentru revenirea cresterii economice

Una din temele recurente in ultimii doi ani este repornirea creditarii.

Repornirea creditarii ar trebui corelata cu politica economica. Obturarea canalului de politica monetara legat de dobanzi si a canalului creditarii nu a fost cauzata numai de factorii externi, cat si de greseli de politica economica.

Diversi autori apreciaza ca fara repornirea circulatiei banilor in economie nu se poate vorbi de o crestere sustenabila si de deblocarea pietelor diferitelor active si factori de productie. In plus, acesta situatie amplifica economia gri si sporeste eurizarea.

Lipsa creditarii face ca firmele mai fragile financiar sa fie eliminate din piata, chiar daca au un model sustenabil in conditii monetare si de credit normale. Daca firmele ar putea sa se imprumute pentru a se restructura, iar muncitorii pentru a se reloca ori sa isi creasca capitalul uman, recomandarea clara ar fi sa lasi pietele sa opereze si sa nu intervii in nici o etapa a ciclului. Cand pietele de credit sunt segmentate, neoperabile ori pur si simplu existente doar pe termen scurt si la preturi prohibitive, cum e cazul Romaniei, nu este atat de evident ca exista resurse si dorinta sa inovezi si reorganizezi in recesiune.

Inovarea inseamna ca firmele trebuie sa supravietuiasca socurilor de lichiditate temporara, iar o politica monetara restrictiva si care conduce la eurizarea economiei nu ajuta in acest sens. In plus, volatilitatea macroeconomica sporita creeaza si mai multe probleme din aceasta perspectiva.

Politica de asa zisa stabilizare pe termen scurt trebuie corelata cu cresterea economica pe termen lung. Modul de repornire a creditarii este relativ simplu, exista toate elementele si a fost articulat in nenumarate randuri de diferiti bancheri.

Motivatiile privind lipsa creditarii - inexistenta cererii, clientii care nu mai doresc sa se imprumute, inexista oportunitatilor, repornirea creditarii si a cresterii in acelasi timp - capteaza cateva elemente care par plauzibile, dar sunt viziuni statice, pasive si neproductive.

Creditele se pot acorda sub o multime de reprezentari de la credite de cofinantare, la finantari pentru proiecte de sine statatoare, platforme de scontare multiagent, finantarea de implementare pentru tehnologii noi, finantare bazata pe valoarea activelor, sau bazate pe operatiuni de export.

Toate aceste optiuni au la baza estimarea evolutiilor viitoare, de la fluxuri, la valori ale activelor si la indicatori macro. Prin urmare nu se asteapta realizarea evenimentului sau fluxului, ci se bazeaza pe increderea in existenta unor proiecte viabile si a unor masuri macroeconomice menite sa sporeasca bunastarea si nu doar sa inhibe cresterea si sa elimine speranta.

Pentru repornirea creditarii o serie de modificari ar trebui operate cat mai curind.

In linie cu recenta decizie a European Systemic Risk Board de a restrictiona creditarea in tarile est europene in monede diferite de cea locala, rezerva minima in RON trebuie redusa semnificativ. Aceasta reducere are menirea de a arata sistemului ca autoritatile doresc repornirea reala a creditarii, ca procesul de eurizare se tempereaza oferind o crestere a lichiditatii pe termen lung in sistem. Reducerea rezervei ar trebui sa fie in mod diferit realizata pentru creditele de cofinantare, pentru cele de investitii, de implementare de tehnologii si pentru investitii in capital uman.

Dobanda de interventie ar trebui sa fie scazuta cu jumatate de punct procentual, de la 6,25 la 5,75, iar restul dobanzilor ar trebui sa convearga la aceasta valoare pentru a restabili normalitatea in piata si a reface canalul dobanzilor in politica monetara romana. Volatilitatea extrema si diferenta majora intre diferitele tipuri de dobanzi nu fac decat sa paralizeze creditarea in moneda locala, sa contribuie la creditarea pe segmente scurte si sa consolideze finantarile in euro. Este aceeasi situatie ca 2007, cand din motive diferite finantarile in valuta au fost predominante si au generat pierderi de valoare in anii urmatori, denaturand intregul angrenaj economic.

Dobanzile au un efect maxim intarziat. Cu cat sistemul de transmisie este mai denaturant, cu atat intarzirea si efectul sunt mai reduse. Estimand un maxim de impact in jurul a 8-12 luni, reducerile de dobanzi si de rezerva minima ar trebui operate imediat pentru ca din 2012 sa treacem, in mod clar, pe plus in termeni de crestere economica.


Comenteaza articolul

Opinia cititorilor nostri este importanta pentru noi, Wall-Street incurajand publicarea comentariilor voastre. Pe site urmeaza sa isi gaseasca locul numai comentariile pertinente, on-topic, prezentate intr-un limbaj civilizat, fara atacuri la persoane / institutii. Ne rezervam dreptul de a elimina orice comentariu care nu corespunde acestor principii, precum si de a restrictiona accesul la comentarii utilizatorilor care comit abuzuri grave sau repetate.