Pe termen lung piata de actiuni a avut o evolutie real pozitiva, oferind investitorilor randamente bune, depasindu-le pe cele obtinute prin investitia in alte instrumente financiare. Dobanzile bancare au inregistrat o scadere constanta in ultimii ani, oferind chiar castiguri real negative in functie de contextul economic dintr-un anumit moment, in timp ce investitia in actiuni listate la bursa de valori a adus investitorilor importante randamente real pozitive.
Tabelul de mai jos este edificator in acest sens, oferind o comparatie intre randamentul unui portofoliu perfect diversificat pe indicele BET, pe ani si cumulat in perioada 2000 – 2010, nominal si real, si randamentul oferit de depozitele bancare, nominal si real. (click pentru marire)
.jpg)
Daca randamentul real oferit de plasamentele in depozite bancare denominate in lei, luand in calcul dobanda medie din sistemul bancar pentru companii si populatie, in cei 10 ani consecutivi luati in calcul a fost de -0,3%, randamentul real (ajustat cu inflatia) oferit de un portofoliu difersificat pe indicele BET a fost de 196,4%! Asadar, pe langa faptul ca investitia la bursa a reprezentat un bun hedging impotriva scaderii puterii de cumparare, aceasta a oferit o alternativa buna pentru aprecierea reala a averii unui investitor.
Atentie! In aceste calcule intra si perioada 2007 – 2009 cand bursa a inregistrat scaderi importante. In perioada 2000 – 2007, randamentul real cumulat al unui portofoliu perfect diversificat pe indicele BET era de 567,9%, in timp ce, tot in aceeasi perioada, randamentul real cumulat obtinut prin investitia in depozite bancare era de -8,4%. Media anuala a randamentului real ce ar fi putut fi obtinut de un portofoliu perfect diversificat pe indicele BET in perioada 2000 – 2010 a fost de 21,3%, in timp ce media anuala a randamentului real oferit de depozitele bancare a fost de 0,0%!
Randamentele de mai sus au fost obtinute pe termen lung si se potrivesc unui investitor cu orizont investional pe masura. O alta perioada in intervalul 2000-2010 ar fi putut aduce randamente real negative, mai mici sau poate mai mari, in functie de ciclul bursier din acel moment. Perioada de mai sus ia in calcul toate fazele unui ciclu bursier: hope, growth, optimism si dispair. Intrebarea este: daca vrei sa economisesti pentru viitor, cum ai alege sa iti plasezi banii tai? In depozite bancare, care ti-ar asigura in cel mai bun caz un randament nominal comparabil inflatiei, sau in actiuni pe bursa, care ti-ar aduce peste inflatie un randament real interesant (cel putin din punct de vedere istoric)?
Daca investesti pe termen lung banii si vrei sa adopti o strategie mai pasiva, poate este bine sa te gandesti si la un fond de actiuni. De ce? Pentru ca iti ofera diversificare, lichiditate si un management profesionist al banilor.
Ce inseamna diversificare?
Investitiile in actiuni sunt considerate a fi in centrul oricarei strategii de investitii pe termen lung. Investitia intr-un fond de actiuni iti permite o dispersie a riscului, portofoliului fondului fiind investit intr-un numar mare de actiuni listate. Conform regulamentelor in vigoare, un fond mutual nu poate avea o expunere mai mare de 10% din activul total in actiunile unei anumite companii listate, iar cumulat detinerile individuale care depasesc 5% din activul total nu pot depasi 40% din activul total.
Astfel, teoretic, un fond mutual cu o expunere de 100% in actiuni, ar trebui sa detina in portofoliu minim 16 companii listate la bursa. Un fond cu o expunere de 85% in actiuni, ar trebui sa detina minim 13 companii listate la bursa. O astfel de diversificare este mai greu de obtinut de un investitor in mod individual direct pe bursa, principalele limitari in acest sens fiind: valoarea portofoliului (la bursa se tranzactioneaza blocuri minime de actiuni) si timpul acordat unei astfel de selectii, (o astfel de selectie presuune mai mult decat formarea initiala a portofoliului, fiind necesar si ajustarea lui ulterioara).
O astfel de diversificare este benefica pentru ca reduce volatilitatea portofoliului. Multe studiile academice realizate pe piete dezvoltate arata ca portofoliile individuale ale investitorilor contin un numar redus de actiuni. Doar un procent de 10-15% din investitori au in portofoliu mai mult de 10 actiuni, in timp ce media este de 4 actiuni pe portofoliu. Riscurile asumate de un investitor cu doar 4 actiuni in portofoliu sunt semnificativ mai mari comparativ cele asumate prin investitia intr-un fond de actiuni.
Exemplu - Sa presupunem ca o companie listata intra in stare de insolventa si pierde pe bursa 90% din valoare. Sa consideram in acelasi timp un investitor care detine patru actiuni in portofoliul sau, printre care si compania descrisa mai sus. Portofoliul acestuia este impartit in mod egal intre cele patru actiuni. Sa consideram si un fond, cu o expunere de 85% in actiuni si 13 simboluri in portofoliu, printre care si compania care tocmai a intrat in stare de insolventa. Expunerea fondului pe aceasta companie este de 10% din activul total, adica maximul posibil din punct de vedere al legislatiei aplicabile fondurilor mutuale. Ce se intampla? Portofoliul individual inregistreaza o depreciere de 22,5%, in timp ce activul fondului se depreciaza cu doar 9%.
Managementul portofoliului unui fond de actiuni este unul organizat, fiind de datoria zilnica a administratorului acestuia sa se ocupe de acest lucru. Administrarea activului unui astfel de fond implica trei etape principale: planificare, etapa in care este revizuita strategia si obiectivele fondului in functie de situatia pietelor de capital dintr-un anumit moment; executie, etapa in care este implementata strategia propusa; si feedback, in care se evalueaza daca au fost atinse obiectivele propuse si are loc monitorizarea continua si ajustarea portofoliului.
Tabelul de mai jos este edificator in acest sens, oferind o comparatie intre randamentul unui portofoliu perfect diversificat pe indicele BET, pe ani si cumulat in perioada 2000 – 2010, nominal si real, si randamentul oferit de depozitele bancare, nominal si real. (click pentru marire)
Daca randamentul real oferit de plasamentele in depozite bancare denominate in lei, luand in calcul dobanda medie din sistemul bancar pentru companii si populatie, in cei 10 ani consecutivi luati in calcul a fost de -0,3%, randamentul real (ajustat cu inflatia) oferit de un portofoliu difersificat pe indicele BET a fost de 196,4%! Asadar, pe langa faptul ca investitia la bursa a reprezentat un bun hedging impotriva scaderii puterii de cumparare, aceasta a oferit o alternativa buna pentru aprecierea reala a averii unui investitor.
Atentie! In aceste calcule intra si perioada 2007 – 2009 cand bursa a inregistrat scaderi importante. In perioada 2000 – 2007, randamentul real cumulat al unui portofoliu perfect diversificat pe indicele BET era de 567,9%, in timp ce, tot in aceeasi perioada, randamentul real cumulat obtinut prin investitia in depozite bancare era de -8,4%. Media anuala a randamentului real ce ar fi putut fi obtinut de un portofoliu perfect diversificat pe indicele BET in perioada 2000 – 2010 a fost de 21,3%, in timp ce media anuala a randamentului real oferit de depozitele bancare a fost de 0,0%!
Randamentele de mai sus au fost obtinute pe termen lung si se potrivesc unui investitor cu orizont investional pe masura. O alta perioada in intervalul 2000-2010 ar fi putut aduce randamente real negative, mai mici sau poate mai mari, in functie de ciclul bursier din acel moment. Perioada de mai sus ia in calcul toate fazele unui ciclu bursier: hope, growth, optimism si dispair. Intrebarea este: daca vrei sa economisesti pentru viitor, cum ai alege sa iti plasezi banii tai? In depozite bancare, care ti-ar asigura in cel mai bun caz un randament nominal comparabil inflatiei, sau in actiuni pe bursa, care ti-ar aduce peste inflatie un randament real interesant (cel putin din punct de vedere istoric)?
Daca investesti pe termen lung banii si vrei sa adopti o strategie mai pasiva, poate este bine sa te gandesti si la un fond de actiuni. De ce? Pentru ca iti ofera diversificare, lichiditate si un management profesionist al banilor.
Ce inseamna diversificare?
Investitiile in actiuni sunt considerate a fi in centrul oricarei strategii de investitii pe termen lung. Investitia intr-un fond de actiuni iti permite o dispersie a riscului, portofoliului fondului fiind investit intr-un numar mare de actiuni listate. Conform regulamentelor in vigoare, un fond mutual nu poate avea o expunere mai mare de 10% din activul total in actiunile unei anumite companii listate, iar cumulat detinerile individuale care depasesc 5% din activul total nu pot depasi 40% din activul total.
Astfel, teoretic, un fond mutual cu o expunere de 100% in actiuni, ar trebui sa detina in portofoliu minim 16 companii listate la bursa. Un fond cu o expunere de 85% in actiuni, ar trebui sa detina minim 13 companii listate la bursa. O astfel de diversificare este mai greu de obtinut de un investitor in mod individual direct pe bursa, principalele limitari in acest sens fiind: valoarea portofoliului (la bursa se tranzactioneaza blocuri minime de actiuni) si timpul acordat unei astfel de selectii, (o astfel de selectie presuune mai mult decat formarea initiala a portofoliului, fiind necesar si ajustarea lui ulterioara).
O astfel de diversificare este benefica pentru ca reduce volatilitatea portofoliului. Multe studiile academice realizate pe piete dezvoltate arata ca portofoliile individuale ale investitorilor contin un numar redus de actiuni. Doar un procent de 10-15% din investitori au in portofoliu mai mult de 10 actiuni, in timp ce media este de 4 actiuni pe portofoliu. Riscurile asumate de un investitor cu doar 4 actiuni in portofoliu sunt semnificativ mai mari comparativ cele asumate prin investitia intr-un fond de actiuni.
Exemplu - Sa presupunem ca o companie listata intra in stare de insolventa si pierde pe bursa 90% din valoare. Sa consideram in acelasi timp un investitor care detine patru actiuni in portofoliul sau, printre care si compania descrisa mai sus. Portofoliul acestuia este impartit in mod egal intre cele patru actiuni. Sa consideram si un fond, cu o expunere de 85% in actiuni si 13 simboluri in portofoliu, printre care si compania care tocmai a intrat in stare de insolventa. Expunerea fondului pe aceasta companie este de 10% din activul total, adica maximul posibil din punct de vedere al legislatiei aplicabile fondurilor mutuale. Ce se intampla? Portofoliul individual inregistreaza o depreciere de 22,5%, in timp ce activul fondului se depreciaza cu doar 9%.
Managementul portofoliului unui fond de actiuni este unul organizat, fiind de datoria zilnica a administratorului acestuia sa se ocupe de acest lucru. Administrarea activului unui astfel de fond implica trei etape principale: planificare, etapa in care este revizuita strategia si obiectivele fondului in functie de situatia pietelor de capital dintr-un anumit moment; executie, etapa in care este implementata strategia propusa; si feedback, in care se evalueaza daca au fost atinse obiectivele propuse si are loc monitorizarea continua si ajustarea portofoliului.
