Cu 600 de ani inainte de Hristos, s-a nascut o religie care, pana in zilele noastre, a continuat sa faca prozeliti datorita mesajului simplu ce defineste calea spre fericirea jinduita de noi toti. Budismul are marele merit de a cuantifica, (asa cum numai in culturile asiatice se intampla), esenta, minimalismul solutiilor problemelor pe care oamenii incearca sa le rezolve inca de la prima secunda a constientizarii identitatii speciei.
Paradoxal sau nu, subiectul acestui editorial s-a nascut pe parcursul unei calatorii intr-o tara musulmana. De doua zile, voiajez, alaturi de cativa prieteni speciali, pe urmele regilor Marocului, tara care a influentat profund istoria Europei mediteraneene, permeabilizand valorile sudului catre nord.
In general, calatoriile sunt cautari de sine ale individului; ne place un loc, retinem cu acuitate o frantura de peisaj, in masura in care ea rezoneaza cu lucruri dragi noua. Ne valideaza credintele, sau ne hraneste visele si iluziile.
Astazi, am facut un exercitiu de intelepciune (toti membrii echipei de exploratori au depasit varsta inconstientei). Am inceput sa schimbam informatii despre meseriile pe care le practicam, am inceput sa cautam sursa zambetelor si a sentimentului de pace si liniste in exercitarea rutinei zilnice. Asa am ajuns la experienta tibetana a colegei noastre, de profesie medic. De ce un medic trebuie sa fie generos si, in acelasi timp, un profesionist de exceptie? Fara cunostinte profunde, un medic generos poate prescrie un tratament care sa ucida pacientul. La fel de periculos poate fi un medic cu cunostinte exceptionale, pentru care pacientul este doar o oportunitate de validare a performantelor profesionale si o sursa de castig. Sunt oameni bolnavi care pot fi vindecati, dar nu au resursele financiare pentru a lupta pentru supravietuire. Medicii generosi si bine pregatiti sunt cei care au capacitatea de a ajuta pe oameni sa supravietuiasca.
La fel, preotii, profesorii sau liderii de opinie au aceleasi responsabilitati. Sa cunoasca si sa daruiasca. Unde intervine cocktailul fericit dintre generozitate si cunoastere? La un manager? Orice afacere trebuie sa aiba profit - perfect logic. Dar, pana unde putem merge cu structurarea costurilor si cu povestile propuse de marketing pentru a ne vinde produsele sau serviciile care ne definesc afacerea? Cat de mult trebuie sa fim preocupati sa reusim pe un anumit segment de piata? Unde intervine generozitatea managerului formator de lideri si generator de duplicare de calitate?
Egoismul este o forma de supravietuire intr-o lume competitiva; singuratatea, insa, este plata (cu TVA inclus) pentru abuzul de egoism (mai ales in lumea puterii de conjunctura). Sa stii doar pentru tine este o conditie a succesului tau; sa impartasesti ceea ce stii, construind pentru altii, reprezinta diferenta intre puterea efemera si puterea pe care ti-o transfera Universul atunci cand te conectezi la el, abandonandu-te cu speranta si umilinta lui CEU (complementaritatii eului).
