Unde isi are locul Romania in industria mondiala de IT?

Acum vreo 15 ani, cand am inceput afacerile in domeniul software-ului, multe lucruri erau la inceput in Romania. Erau putine firme, si mai putine romanesti 100%, si poate si mai putine multinationale prezente pe piata romaneasca.

Trendul la moda, care acapara majoritatea discutiilor, era “exodul de creiere“. Cum plecau cei mai buni dintre noi in afara pentru o sansa la o viata mai buna. Pentru o sansa de a castiga un salariu corect pentru inteligenta lor.

In acele vremuri, imi aduc aminte ca ne uitam la indieni. La rusi. Si, poate fara sa stim de ce, la chinezi. Cam astia erau, asa, generic, competitorii pe care ii intalneam si de la care incercam sa furam meserie.

Treptat-treptat, exodul s-a redus. Oamenii buni au descoperit ca daca sunt chiar foarte buni si profesionisti pot castiga foarte bine si in Romania. De plecat parca nu mai pleaca atat de multi ingineri sau programatori. Doctori, in mod cert, inca mai pleaca.

Industria romaneasca de IT a inceput sa creasca. Pornind de la tehnologii usoare, asa numitele programe pentru casele de schimb valutar, la site-uri de web, la produse competitive. La programare adevarata, cu tehnologii de ultima generatie. Fiecare ce a stiut si ce i-a fost poate mai usor.

Insa si piata mondiala a evoluat intre timp, lasand in urma strategiile noastre de tipul “drumul cel mai usor“.

Centrele de inginerie si cercetare din India sunt de dimensiuni la care romanii doar pot visa

Am fost in India anul trecut pentru prima oara. Dincolo de experienta culturala, am ramas surprins de doua lucruri, in principal. De faptul ca oamenii erau draguti, serviabili si le facea placere sa interactioneze cu tine, sa te ajute, sa iti rezolve problemele. Era totul foarte usor. Trebuia doar sa ai niste probleme de rezolvat si niste bani, nu prea multi, ca sa poti plati.

Al doilea mare impact asupra mea a fost dimensiunea populatiei. Imensitatea. Numerele cu care eram obisnuit in Romania, unde o firma de 200-300 de oameni era deja, destul de mare, in India incepeau de la 2000. 5000. 10000. Si tot asa. Oamenii erau disponibili in numar imens, imediat, si bine pregatiti. Cam toate firmele mari la nivel mondial erau prezente acolo, pentru ca aveau acces la capital uman la nivelul de care aveau ele nevoie. Mii si mii de oameni. Mii si mii de studenti care ieseau de pe bancile facultatii in fiecare an. Centrele de inginerie si cercetare erau de dimensiuni pe care in Romania nu puteam decat sa le visez. Kilometri patrati si zeci de mii de oameni – de exemplu, centrul General Electrics din Bangalore.

China. O dezamagire. Poate a fost de vina poluarea, poate a fost de vina faptul ca nu gaseai usor vorbitori de engleza fluenta, poate a fost sentimentul ca tot timpul eram noi si ei, ca orgoliile Chinei mai au doar un pic sa dea in clocot la adevarata putere a colosului adormit de cateva sute de ani. Nu mi-a placut.

Chinezii sunt bine pregatiti, dar crescuti intr-o cultura de simpli executanti

Aceeasi dimensiune gargantuana a populatiei, dar alta atitudine. Mult mai putin dialog, mult mai putina deschidere spre comunicare. Oameni bine pregatiti dar crescuti intr-o cultura de simpli executanti. O tara la inceput de drum din multe puncte de vedere. O tara care creste ca o explozie, cu orase care apar peste noapte si firme internationale atrase de mirajul unei piete de consum imense. Si a capacitatilor de productie faimoase "Made in China“.

Brusc, nu am mai fost atat de ingrijorat de competitia internationala. Bine, trebuie sa merg si in Rusia sa vad si pe acolo cum merge treaba, dar, in raport cu cei doi colosi de care ma temeam cel mai tare, mi-am dat seama ca avem locul nostru si o pozitionare competitiva care ne permite sa luptam de la egal la egal.

Indienii sufera de sindromul "Yes, sir!"

Daca indienii sunt multi si bine intentionati, din pacate sufera de sindromul “Yes, sir!“. Cu greu o sa intalnesti un indian care sa iti spuna ca nu a inteles ce i-au cerut sa faca si sa iti solicite explicatii. Cu greu o sa intalnesti un indian care sa te contrazica, pentru ca ideea ta este gresita sau are probleme. De cele mai multe ori, o sa primesti ceva inapoi bazat pe ce cred ei ca au inteles din ce le-ai cerut tu. Si, de cele mai multe ori, trebuie sa incerci din nou si din nou si din nou, pana obtii ceea ce iti trebuie.

Chinezii sunt foarte muncitori. Cred ca nu am intalnit natie mai harnica si muncitoare. Multe, multe ore pe zi, fara probleme. Ai zice ca e aproape un paradis pentru un potential angajator. Dar ce te faci, ca nu vorbesc bine engleza. Cum te intelegi cu ei? Simplu. Exporti cativa expati acolo, ca sa aiba grija de operatiune, sa conduca si sa supravegheze. Din pacate, acest cost si bataile de cap cu hachitele locale iti complica mult viata si nu prea mai renteaza sa te chinuiesti sa te duci pana in China. In plus, banii nu ies foarte usor din China… Din contra.

Romanii au inclinatii relaxante cand vine vorba de munca, dar sunt foarte inteligenti

Ramane Romania. O tara europeana, vorbitoare aproape in intregime de minimum o limba straina. Cu oameni destepti si cu gura mare, care iti vor spune tot timpul cand gresesti sau cand au o idee mai buna. Balcanici si cu inclinatii relaxante cand vine vorba de munca, dar foarte inteligenti. Capabili sa interactioneze cu vest-europenii de la egal la egal din punct de vedere cultural, capabili sa ii inlocuiasca in functii de conducere fara prea mari probleme.

Din punctul meu de vedere, acesta este locul Romaniei intr-o lume perfect globalizata. Un mix de creativitate si inteligenta, combinat cu suficient profesionalism si structura pentru a putea produce inovatie intr-o maniera sigura si sustenabila pe termen lung.

Not bad pentru micuta Romanie, nu-i asa?

Setari Cookie-uri