I want to franchise and I want it NOW sau graba strica treaba

„De ce tocmai acum?” este intrebarea pe care am adresat-o tuturor celor care m-au intrebat cum pot sa faca acest lucru, respectiv sa se dezvolte in franciza. Motivatia care sta la baza initierii unei retele de franciza si momentul in care se decide lansarea retelei sunt adevarate ursitoare care ii prezic succesul, sau dimpotriva esecul. Imi amintesc afirmatia unui francizor, care discutand cu un potential francizat, ii explica acestuia din urma „noi nu dorim sa va luam banii, ci dorim sa construim un parteneriat, sa va invatam ce stim noi sa facem (era vorba de prepararea de sushi), astfel veti castiga singuri, iar un procent din profitul vostru ne va reveni noua.” De aceea respectiva franciza s-a dezvoltat armonios si continua sa o faca inaintand cu pasi siguri, chiar daca nu (foarte) rapizi.

Spuneam in articolul anterior ca se poate franciza orice poate fi standardizat, cuprins intr-o formula, fie ca este vorba de fabricarea, ori de vanzarea unor produse selectate conform criteriilor francizorului, ori de prestarea unor servicii conform metodei francizorului. Asadar, prima conditie, cea fara de care nu se poate trece la francizarea afacerii este ca activitatea care face obiectul francizei sa fie standardizata, adica cuprinsa intr-o formula si supusa unor rigori. Acest lucru presupune ca fondatorul retelei sa fi desfasurat activitatea in propriile sale unitati pentru o perioada de timp, care este necesara gasirii formulei optime. Apoi formula va putea fi replicata, constituind know-how-ul retelei. In lipsa acestuia, nu vom fi in prezenta unei veritabile francize, iar reteaua „prematura” nu va putea oferi produse ori servicii omogene, drept urmare poate sa-i aduca un deserviciu major francizorului: atunci cand clientii percep diferentele calitative, acestea se rasfrang asupra intregii retele.

Alaturi de structurarea know-how-ului, care constituie elementul in jurul caruia se va ridica reteaua francizorului, acesta trebuie sa fie pregatit sa investeasca timp si resurse umane in vederea construirii retelei sale. Viitorii francizati vor avea nevoie de sprijin, de indrumare permanenta, care vor fi asigurate de francizor, dar totodata ei vor fi si controlati. Toate acestea reprezinta si un cost care va fi suportat de catre francizor. Deci, aparte de beneficiile (care sunt semnificative si despre care voi scrie intr-un articol urmator) dezvoltarii in franciza, trebuie luate in calcul si costurile presupuse de lansarea retelei.

In fine, la fel de importanta este marca francizorului, respectiv notorietatea acesteia. Cata vreme marca nu este indeajuns de cunoscuta, ea nu atrage automat clientela, aceasta insemnand o cota de piata mai mica, deci incasari reduse, pentru ca, dupa cum se stie, ceea ce se vinde este brand-ul. Interesul francizorului trebuie sa fie ca francizatii sai sa vanda, sa plateasca redeventele periodice, nu doar pe cea de intrare (atunci cand se percepe taxa de intrare). De asemenea, interesul francizorului trebuie sa fie ca „postul” ocupat de francizat, prezenta pe piata a francizatului in teritoriul pentru care s-a semnat contractul sa fie durabila, un faliment al francizatului fiind o pata de imagine, nu doar o pierdere financiara.

Asadar, cand se opteaza pentru extinderea in franciza trebuie tinut cont de factorul „timp”. Afacerii francizorului trebuie sa i se dea timp pentru a se maturiza, inainte de a se multiplica. Si regulile deontologice ale francizei o sustin, iar din punct de vedere legal, consecintele prematuritatii sunt semnificative, putand determina anularea contractului de franciza.

Inchei evocandu-l pe prolificul francizor Howard Johnson, care a debutat prin a vinde inghetata in anii 1920, ca apoi sa construiasca un lant urias de restaurante si un altul de moteluri. Ulterior, ajuns cunoscut pe plan mondial pentru celebrul lant hotelier omonim, a ramas cunoscut pentru satisfactia de a-i invata pe ceilalti sa reuseasca prin ei insisi. Iar de invatat ii putem invata pe ceilalti doar avand experienta!

Setari Cookie-uri