In decembrie trecut, dupa un an economic excelent, odata ce integrarea intrase in linie dreapta, am decis ca trebuie sa ne gandim foarte serios la o marire substantiala de venituri pentru oamenii pe care doream sa-i pastram alaturi de noi, in competitia cu pietele externe ale fortei de munca. Toata lumea vorbea despre scaderea cu 3 procente a contributiilor sociale. Pe langa procentul de crestere aprobat in buget, am lasat, ca o surpriza placuta pentru ianuarie, cresterea netului, generata de diminuarea de costuri anuntata.
Noroc ca n-am promis nimic. Cand sa calculez salariile, socoteala din decembrie nu s-a mai potrivit cu cea din europeanul ianuarie. Guvernul a dat, guvernul a luat! Va amintiti discutiile nesfarsite referitoare la Codul Muncii, acum 4 ani, despre fondul de garantare al salariilor, despre salarii cu cifre astronomice ce angajatorii erau speriati ca le vor plati. Legea s-a votat, cu fondul de garantareintrodus, fara a se specifica vreun cuantum.Toti am rasuflat usurati, si am uitat. Pe atunci, era la putere opozitia de astazi, iar la Ministerul Muncii un mare negociator in relatia cu sindicatele. Guvernul s-a schimbat, facand, virtual, stanga imprejur, dar, tot evident, virtual, spre dreapta.
Si, surprize, surprize… Din ianuarie 2007, cu un ministru liberal la Finante, fondul de garatare devine activ. Un 0.25 % pare o cifra simbolica pentru cine nu stie ca procentele sunt mai putin importante decat baza la care se aplica. Dar suficient pentru a ciupi inapoi din sumele politic trambitate. Adevarul spus pe jumatate este cea mai buna minciuna! “Cine gestioneaza fondul de garantare?“ este o intrebare la care raspunsul se pierde in tacerea cu care ne-au obisnuit investigatiile similare relative la alte fonduricu risipa anuntata. Exista fondul pentru despagubirea victimelor malpraxis, alimentat de medicii de familie si alte categorii de furnizori de servicii de sanatate. Exista Fondul pentru despagubirea victimelor accidentelor de munca, alimentat de angajatori. De asemenea, exista fondul pentru despagubirea victimelor accidentelor cu autor necunoscut sau cu autor neasigurat, alimentate de firmele de asigurare. Avem nevoie de aceste fonduri in aceeasi masura in care avem nevoie de un coeficient ridicat de transparenta in administrarea lor. Stim cu totii ce inseamna obtinerea unor compensatii de la stat. Cati renunta la ele din cauza birocratiei sau nu le acceseaza din nestiinta? Cati dintre cei care citesc aceste randuri si au avut de primit bani dupa regularizarea impozitelor conform IVG, i-au primit cu intarziere sau deloc? Statul ia si penalizeaza pentru intarziere, cand, insa, trebuie sa dea inapoi, se scarpina in buzunare, precum ospatarul nemultumit de bacsisul primit la nota de plata umflata deja cu neobrazare, atunci cand trebuie sa dea rest.
Coruptia este alimentata, in primul rand, de generozitatea resurselor, iar pusculita Romaniei, in care se varsa toti banii, este precum un butoi cu miere nimerit intr-un viespar. Noi suntem beneficiarii bazaitului.
Romania are nevoie de investitii, are resurse si, paradoxal, pe parcursul strabatut de bani se intampla, ca in vestul salbatic: undeva, cineva, goleste conturile si dispare! Cum dispar cablurile telefonice aeriene sau sinele de cale ferata aflate in uz.
Recitesc o carte a tineretii, inca proaspata, ca metafora a existentei: “Ghepardul” de Giuseppe Tomasi di Lampedusa, Editura Humanitas. Cititi-o, pentru a va pregati pentru bataliile zilei.
“Nicaieri adevarul nu are o viata atat de scurta ca in Sicilia. Faptul abia s-a intamplat, si samburele lui originar a si pierit, camuflat, infrumusetat, desfigurat, stalcit, nimicit de fantezie si de interese.” Chiar NICAIERI?
Noroc ca n-am promis nimic. Cand sa calculez salariile, socoteala din decembrie nu s-a mai potrivit cu cea din europeanul ianuarie. Guvernul a dat, guvernul a luat! Va amintiti discutiile nesfarsite referitoare la Codul Muncii, acum 4 ani, despre fondul de garantare al salariilor, despre salarii cu cifre astronomice ce angajatorii erau speriati ca le vor plati. Legea s-a votat, cu fondul de garantareintrodus, fara a se specifica vreun cuantum.Toti am rasuflat usurati, si am uitat. Pe atunci, era la putere opozitia de astazi, iar la Ministerul Muncii un mare negociator in relatia cu sindicatele. Guvernul s-a schimbat, facand, virtual, stanga imprejur, dar, tot evident, virtual, spre dreapta.
Si, surprize, surprize… Din ianuarie 2007, cu un ministru liberal la Finante, fondul de garatare devine activ. Un 0.25 % pare o cifra simbolica pentru cine nu stie ca procentele sunt mai putin importante decat baza la care se aplica. Dar suficient pentru a ciupi inapoi din sumele politic trambitate. Adevarul spus pe jumatate este cea mai buna minciuna! “Cine gestioneaza fondul de garantare?“ este o intrebare la care raspunsul se pierde in tacerea cu care ne-au obisnuit investigatiile similare relative la alte fonduricu risipa anuntata. Exista fondul pentru despagubirea victimelor malpraxis, alimentat de medicii de familie si alte categorii de furnizori de servicii de sanatate. Exista Fondul pentru despagubirea victimelor accidentelor de munca, alimentat de angajatori. De asemenea, exista fondul pentru despagubirea victimelor accidentelor cu autor necunoscut sau cu autor neasigurat, alimentate de firmele de asigurare. Avem nevoie de aceste fonduri in aceeasi masura in care avem nevoie de un coeficient ridicat de transparenta in administrarea lor. Stim cu totii ce inseamna obtinerea unor compensatii de la stat. Cati renunta la ele din cauza birocratiei sau nu le acceseaza din nestiinta? Cati dintre cei care citesc aceste randuri si au avut de primit bani dupa regularizarea impozitelor conform IVG, i-au primit cu intarziere sau deloc? Statul ia si penalizeaza pentru intarziere, cand, insa, trebuie sa dea inapoi, se scarpina in buzunare, precum ospatarul nemultumit de bacsisul primit la nota de plata umflata deja cu neobrazare, atunci cand trebuie sa dea rest.
Coruptia este alimentata, in primul rand, de generozitatea resurselor, iar pusculita Romaniei, in care se varsa toti banii, este precum un butoi cu miere nimerit intr-un viespar. Noi suntem beneficiarii bazaitului.
Romania are nevoie de investitii, are resurse si, paradoxal, pe parcursul strabatut de bani se intampla, ca in vestul salbatic: undeva, cineva, goleste conturile si dispare! Cum dispar cablurile telefonice aeriene sau sinele de cale ferata aflate in uz.
Recitesc o carte a tineretii, inca proaspata, ca metafora a existentei: “Ghepardul” de Giuseppe Tomasi di Lampedusa, Editura Humanitas. Cititi-o, pentru a va pregati pentru bataliile zilei.
“Nicaieri adevarul nu are o viata atat de scurta ca in Sicilia. Faptul abia s-a intamplat, si samburele lui originar a si pierit, camuflat, infrumusetat, desfigurat, stalcit, nimicit de fantezie si de interese.” Chiar NICAIERI?
