Cum reusesc unii oameni sa munceasca pentru ei insisi? Cum reusesc unuii sa transforme o idee intr-un business profitabil? Cum reusesc unii antreprenori sa creasca un business intr-un mod sustenabil? Cum reusesc unii sa depaseasca obstacolele aparute pe drum cu seninatate si fara sa isi piarda motivatia? Cum reusesc unii sa ia toate oportunitatile pe care le vad in piata?
Poate sunt intrebari pe care intr-un fel sau altul multi antreprenori la inceput de drum sau cu state vechi si le-au adresat. Le-am auzit frecvent in proiectele de coaching cu antreprenori. Ca si coach antrenez de cativa ani antreprenori si voi folosi aceasta experienta pentru a aduce o perspectiva noua si proaspata in aceasta arie.
Antreprenorii sunt acei oameni capabili sa vada oportunitati de a face bani acolo unde altii n-au vazut. In esenta, antreprenorul este un creator, un om care-si asuma riscuri, increzator intotdeauna ca ideea lui va avea succes.
Cu siguranta ati auzit multe povesti despre antreprenoriat. Sunt cateva idei de business care se tot repeta, indiferent ca vorbim de afaceri mari sau despre start-up-uri, in capitala sau intr-un oras mic din tara, in productie ori in servicii. Povesti despre antreprenori mereu prezenti la munca pentru ca “altfel, ii fura angajatii”, deoarece “nu au incredere in nimeni”, oameni care „nu au mai fost in vacanta de cinci ani si sustin cu mandrie acest lucru”, oameni care „de Craciun sunt la birou”... Intr-un fel, antreprenorii sunt oameni de poveste, sunt eroii economiei autohtone, intrucat sunt nevoiti sa produca bani intr-un sistem care nu incurajeaza antreprenoriatul, un sistem birocratic si, uneori, injust.
Ce inseamna, de fapt, un erou? Pot fi asemanati antreprenorii cu eroii din povesti? Potrivit Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, un „mit” este o “povestire fabuloas cu caracter sacru care cuprinde credințele unui popor despre originea Universului si a fenomenelor naturii, despre zei si eroi legendari etc”. Cred ca antreprenorii pot fi considerati eroii, deoarece ei creaza din nimic si se lupta cu sistemul. Un mit foarte prezent si in peisajul romanesc al antreprenoriatului este cel al conducatorului individualist – un erou carismatic, care adesea face lucrurile de unul singur. Adevarata poveste este ca niciun antreprenor care se bucura de notorietate nu a construit o afacere de succes de unul singur – aceasta fiind rezultatul unei munci de echipa. Nu poti duce la bun sfarsit un proiect de unul singur, nimeni nu este specializat in toate domeniile, iar intr-un business ai nevoie de mai multi specialisti.
In plus, maniera in care antreprenorii sunt promovati in media induce, uneori, senzatia de liderul care a construit lucrurile de unul singur, care a reusit sa produca o caruta de bani cu o idee geniala. Este o falsa imagine, cred eu. E important sa aratam si cealalta fata a antreprenoriatului, cea in care oameni cu competente diferite se intalnesc, se completeaza si impreuna construiesc un business de succes.
“Clientii imi iubesc produsul, dar afacerea mea pare a fi construita pe nisipuri miscatoare. Am idei foarte bune, vad cum pot face bani in multe locuri, dar nu sunt un bun om de marketing, niciun expert contabil.”
Un alt lucru pe care l-am observat in experientele anterioare este ca antreprenorii iubesc ceea ce fac. Sunt „indragostiti” de produsele/serviciile pe care le creeaza, vorbesc cu pasiune despre jobul lor, desi recunosc ca, uneori, le este greu sa construiasca o organizatie/o echipa trainica.
In antreprenoriat ai nevoie de cel putin trei oameni ca sa construiesti o afacere cu potential: unul care sa cunoasca foarte bine produsul/serviciul, un copyrighter foarte bun (un specialist in marketing) si un contabil/un om de vanzari excelent, care sa jongleze cu cifrele. Niciun antreprenor nu poate avea cunostinte in toate aceste domenii, indiferent cate calificari ar avea. Adesea, antreprenorul se identifica cu produsul ori serviciul respectiv. In acelasi timp, aceasta identifcare ii orbeste - cred ca il vor cuceri pe client prin prisma pasiunii lor pentru produs. Uneori chiar reusesc sa convinga unul-doi clienti, dar o afacere nu se construieste cu un singur client. Se construieste cu 100, 1.000, 10.000 de clienti. Fiecare manager are nevoie de un om care sa aiba competenta de a atrage 100 de potential clienti si de unul care sa gestioneze fluxurile financiare. Multi antreprenori nu pun insa accent pe marketing, sustin ca n-au fonduri de investit in promovare. De cele mai multe ori, insa, nu este o problema de bani, ci de faptul ca incearca sa faca totul singuri, fara sa ceara ajutor specializat. Considera ca este suficient un sfat venit din partea familiei, unui prieten sau unui om de incredere, fara sa aiba vreo competenta in domeniul respectiv.
Antreprenoriatul sustenabil inseamna colaborare.
Un alt aspect pe care unii antreprenori nu pun prea mare accent este cel de a construi relatii de incredere cu partenerii de afaceri, cu oameni din cadrul organizatiei. Networkinkul este foarte important. Banii nu te ajuta intotdeauna sa cresti repede si sanatos. Multi manageri consuma timp si resurse incercand sa-si dezvolte continuu produsul, facandu-l tot mai complex, fara sa reuseasca sa-l vanda. Total inutil, deoarece uita ca, de fapt, compania lor trebuie sa fie la fel de interesanta si de prietenoasa ca produsul/serviciul in sine. Pentru asta trebuie sa creasca impreuna, asemenea unei relatii de cuplu. Cand unul progreseaza, iar celalalt ramane in urma, de cele mai multe ori, cuplul ajunge sa se separe.
Cele mai multe scoli de business insufla cursantilor ideea ca trebuie sa detina toate competentele: creatie, marketing, financiar etc. Nu ii invata sa colaboreze cu oamenii din jur pentru a construi o afacere cu potential. Un start-up devine sustenabil cu ajutorul mai multor actori, nu a unuia singur. Mai mult, tiparul individualismului se reflecta si in relatiile pe care antreprenorii le au cu angajatii lor. Managerii pot crede in delegarea muncii lor catre subordonati, dar se bazeaza prea mult pe propriile lor abilitati, asa ca intervin si se ocupa de probleme la primul semn de dificultate, iar subordonatii nu apuca niciodata sa castige suficienta experienta pentru a se descurca singuri. Exista multe solutii ce par sa functioneze eficient, dar care, in timp, ii lasa cu sentimentul apasator ca nu prea s-au ocupat de rezolvarea problemei. Problema o reprezinta chiar modul in care antreprenorul isi ocupa rolul de vizionar, de arhitect, de invatator. Am intalnit foarte putin antreprenori constienti de aceste roluri. De foarte multe ori, vad afaceri care o duc bine, insa potentialul lor ar fi maximizat daca viziunea ar fi impartasita, daca organizatia ar fi bine structurata, cu angajati carora li se dau incredere si putere. Sa le dai oamenilor putere, intr-o organizatie nestructurata corespunzator, poate fi contraproductiv. Daca oamenii nu impartasesc o viziune comuna, nu impartasesc principii comune de lucru in organizatia respectiva, imputernicirea oamenilor nu va face decat sa creasca stresul organizational.
Asadar, antreprenoriatul reprezinta, mai degraba, un stil de viata, un soi de calatorie. Pornesti pe drum, incerci sa faci fata provocarilor, iar in final, supravietuiesti ori ba. Ca sa tinzi spre reusita, ai nevoie sa-ti cunosti si sa-ti depasesti limitele. Colaborare, incredere, oportunitate, potential - acestea sunt, de fapt, esenta antreprenoriatului.
