-
GALERIE FOTO | Cum arată Argeș Mall, cel mai mare centru comercial din județ
-
Departamente necesare pentru orice firmă în dezvoltare
-
FraÈ›ii Pavăl au preluat o firmă care va construi un proiect logistic în Craiova
-
Star Taxi se extinde în Arad, Craiova, GalaÈ›i È™i TimiÈ™oara
-
Transavia pregătește "cea mai mare investiție din domeniu": aproape 70 mil. euro
-
Premier Energy Group, gata să intre pe Bursa de Valori București
Multinationala: Intre regrete si invataminte
Sfarsitul lunii octombrie 2009 a coincis cu plecarea unuia dintre cei mai longevivi manageri din industria bunurilor de larg consum (FMCG): Peter Imre parasea conducerea Philip Morris, declarand ca vrea sa se ocupe de burse si imobiliare.
Desi in aparenta 21 de ani de multinationala nu pot fi uitati repede, Imre s-a acomodat imediat cu noul sau stil de viata, in care costumele si cravatele sobre nu isi mai gasesc locul.
Perioada de tranzitie intre cele doua lumi aduce si multe contraste: desi inca melancolic, Imre nu duce dorul mediului corporatist. Si chiar daca plecarea a fost indelung pregatita, a fost pana la urma o schimbare brutala.
“In aproape 22 de ani in aceasta companie au fost multi oameni care au plecat, s-au indoit, si-au pus semne de intrebare. Si tuturor le spuneam ca este o viata si dupa Philip Morris si vine o vreme cand trebuie sa te ocupi si de alte lucruri, cu aceeasi superficialitate cu care dam sfaturi incredibil de destepte unor oameni dragi in momente grele. Dar cand ni se intampla noua, abia atunci intelegem adevarata dimensiune a lucrurilor”, explica Imre.
El povesteste ca in ultimii 10 ani s-a tot adus in discutie plecarea sa, mai ales la final de an, cand se planifica succesiunea si se pregatea terenul pentru noul inlocuitor.
“Mi-am pregatit foarte mult plecarea, dar totusi, schimbarea este foarte brutala”.
Primul lucru pe care l-a pretuit mai mult imediat dupa plecare a fost munca femeilor care asigura toata logistica, de la cafele pana la biletele de avion.
“In 20 de ani de multinationala, intotdeauna a existat cineva caruia sa ii spun ce vreau. Am plecat de putin timp, dar apreciez mult mai mult munca secretarelor si a asistentelor, pentru ca acum trebuie sa fac toate aceste lucruri singur”, explica el.
Insa, cu toate regretele, lui Peter Imre nu ii este dor de mediul corporatist. El povesteste ca a participat recent, dupa plecarea din companie, la o intalnire corporatista, cand pentru prima data a privit din exterior si a sesizat toate greselile mediului corporate.
“Ma uitam si nu imi venea sa cred ca asa am fost si eu, atatia ani. Perversitatea cea mai mare este ca multinationala te convinge sa crezi ce spui. Culmea este ca si eu am fost parte dintr-o astfel de cacofonie, mai mult, am fost directorul si organizatorul ei. Acum pot vedea toate greselile, superficialitatile. Cand esti acolo, crezi ca toata lumea se invarte in jurul problematicii tale, ca toti trebuie sa fie preocupati de accize si alte lucruri. Dar nu este deloc asa”, constata Imre.
Un alt aspect pe care acum il apreciaza mai mult este timpul. Multinationala impunea un program strict de lucru, din care puteai sa “furi”, dar trebuia sa il umpli. Un aspect pe care multi in condamna in aceste organizatii, care uneori se dovedeste eficient. Acum insa, faptul ca isi foloseste propriul timp, si nu al unei companii, l-a facut sa il aprecieze si sa il eficientizeze mai mult.
“Este foarte usor sa critici multinationalele, dar pana la urma sunt organizatii incredibil de mari si au nevoie de o oarecare structura militara pentru ca altfel nu ai cum sa tii sub control atatia oameni. Dar acest mecanism este departe de a fi cel ideal”.
In acelasi timp, el spune ca nu ar da experienta corporatista pentru nimic in lume, si daca ar trebui sa o ia de la capat, ar urma acelasi drum. Dar ar salva 10 ani…
Desi in aparenta 21 de ani de multinationala nu pot fi uitati repede, Imre s-a acomodat imediat cu noul sau stil de viata, in care costumele si cravatele sobre nu isi mai gasesc locul.
Perioada de tranzitie intre cele doua lumi aduce si multe contraste: desi inca melancolic, Imre nu duce dorul mediului corporatist. Si chiar daca plecarea a fost indelung pregatita, a fost pana la urma o schimbare brutala.
“In aproape 22 de ani in aceasta companie au fost multi oameni care au plecat, s-au indoit, si-au pus semne de intrebare. Si tuturor le spuneam ca este o viata si dupa Philip Morris si vine o vreme cand trebuie sa te ocupi si de alte lucruri, cu aceeasi superficialitate cu care dam sfaturi incredibil de destepte unor oameni dragi in momente grele. Dar cand ni se intampla noua, abia atunci intelegem adevarata dimensiune a lucrurilor”, explica Imre.
El povesteste ca in ultimii 10 ani s-a tot adus in discutie plecarea sa, mai ales la final de an, cand se planifica succesiunea si se pregatea terenul pentru noul inlocuitor.
“Mi-am pregatit foarte mult plecarea, dar totusi, schimbarea este foarte brutala”.
Primul lucru pe care l-a pretuit mai mult imediat dupa plecare a fost munca femeilor care asigura toata logistica, de la cafele pana la biletele de avion.
“In 20 de ani de multinationala, intotdeauna a existat cineva caruia sa ii spun ce vreau. Am plecat de putin timp, dar apreciez mult mai mult munca secretarelor si a asistentelor, pentru ca acum trebuie sa fac toate aceste lucruri singur”, explica el.
Insa, cu toate regretele, lui Peter Imre nu ii este dor de mediul corporatist. El povesteste ca a participat recent, dupa plecarea din companie, la o intalnire corporatista, cand pentru prima data a privit din exterior si a sesizat toate greselile mediului corporate.
“Ma uitam si nu imi venea sa cred ca asa am fost si eu, atatia ani. Perversitatea cea mai mare este ca multinationala te convinge sa crezi ce spui. Culmea este ca si eu am fost parte dintr-o astfel de cacofonie, mai mult, am fost directorul si organizatorul ei. Acum pot vedea toate greselile, superficialitatile. Cand esti acolo, crezi ca toata lumea se invarte in jurul problematicii tale, ca toti trebuie sa fie preocupati de accize si alte lucruri. Dar nu este deloc asa”, constata Imre.
Un alt aspect pe care acum il apreciaza mai mult este timpul. Multinationala impunea un program strict de lucru, din care puteai sa “furi”, dar trebuia sa il umpli. Un aspect pe care multi in condamna in aceste organizatii, care uneori se dovedeste eficient. Acum insa, faptul ca isi foloseste propriul timp, si nu al unei companii, l-a facut sa il aprecieze si sa il eficientizeze mai mult.
“Este foarte usor sa critici multinationalele, dar pana la urma sunt organizatii incredibil de mari si au nevoie de o oarecare structura militara pentru ca altfel nu ai cum sa tii sub control atatia oameni. Dar acest mecanism este departe de a fi cel ideal”.
In acelasi timp, el spune ca nu ar da experienta corporatista pentru nimic in lume, si daca ar trebui sa o ia de la capat, ar urma acelasi drum. Dar ar salva 10 ani…