Ce mananca brasovenii si targumuresenii

Casa Hirscher e o bucatica din spatele celebrului-pe-vremea-lui-Ceausescu restaurant Cerbul Carpatin din Piata Sfatului. Scrie ca acolo era Casa de Negot/ Podul Batusilor, construita intre anii 1539-1545 de catre Apollonia Hirscher, sotia fostului jude al orasului, Lukas Hirscher.

Locul e impresionant, foarte bine renovat si atent amenajat. Sunt 4 sali destul de mici, cu putine mese in fiecare, insa toata lumea prefera sa stea pe terasa de sticla acoperita (functionala pe tot timpul anului) pe care patronul a amenajat-o in mica gradina din spatele cladirii. Intr-adevar, daca nu te socheaza combinatia medieval-modern (si e absolut acceptabila), atunci e una dintre cele mai frumoase terase pe care le-am vazut eu pana acum. Seamana mult cu Sangria de la Bucuresti (si nu numai ca aspect…): e curat, are foarte multe plante, palmieri mari, mobilier foarte frumos si confortabil.

Casa Hirscher se prezinta ca fiind un bistro, insa eu o suspectez ca are pretentii de haute gastronomie, dupa prezentarea mancarii si, mai ales, dupa preturi. Desi credeam ca nimic nu ma va mai surprinde in materie de gastronomie in Romania, am avut o tresarire cand am deschis meniul. Nu m-am putut abtine si am numarat: 198 (o suta nouazeci si opt) de feluri, fara bauturi! 198 de feluri intr-un restaurant cu 60-70 de locuri! 19 feluri de peste (in Brasov!), 7 supe, 27 de deserturi, nenumarate salate, paste, carnuri, pizze si multe altele.

Poate ca nu m-ar fi mirat atat de tare daca multe dintre ele nu ar fi avut denumiri (si descrieri, si preturi) de haute gastronomie, desi erau scrise in italiana. Printre paste si pizza am gasit Saint Jacques, chevre chaud, foie gras, trufe – scrise intr-o franceza mai originala, de data asta.

Am luat o supa de usturoi, un muschi de vita cu crusta de trufe (Filetto di vitello al tartufo), legume si ceva cu mere si inghetata ca desert. Muream de curiozitate sa gust si foie-gras-ul, insa nu-l aveau. Supa a fost buna si sunca putin ranceda din ea nu a reusit sa o strice cu totul. Am incercat sa o scot, insa bucatelele erau prea mici asa ca m-am resemnat. Felul principal, insa, a aratat ce inseamna o “haute gastronomie” cu 198 de feluri in meniu.

Multi sunt tentati sa creada ca retetele fac diferenta dintre cele cateva sute de mari restaurante din lume si restul celorlalte. Ei bine, nu! Retetele marilor chefs sunt cunoscute de catre toata lumea, circula pe Interneti si ei insisi le fac publice, adesea. Diferentele sunt date, in primul rand, de calitatea ingredientelor si de echipamentele din bucatarie.

Un mare chef vede variatiile din textura carnii, din culoarea cepei, a sparanghelului si a sarii pe care altii nu le vad nici daca se uita cu lupa. De aceea, nimic din toate acestea nu intra in magazie si in bucatarie fara sa fie examinat personal de catre el insusi sau de catre cineva in care are mare incredere.

Apoi, daca in reteta-cunoscuta-de-toata-lumea spune ca trebuie sa tii mancarea fix 16 minute in cuptor la 174 de grade, cand o tii 15 sau 17 minute, sau cand o pui “pe la 170 de grade”, atunci iese altceva. Marile restaurante au echipamente care iti permit sa pui temperatura fix la 174 de grade, si nu cu gradatii de 160 – 180 – 200, tu chinuindu-te sa potrivesti butonul “intre 160 si 180, dar ceva mai aproape de 180”.

Cititi mai multe cronici scrise de George Butunoiu despre restaurantele DonCafe, Aqua, Ici et La, Sangria, Thalassina, Capricciosa, Dantes, La Cena, Balthazar, Jaristea, Casa Ardeleneasca (Caredy).