Situat la nici 40 km de Bucuresti, pe soseaua Bucuresti-Oltenita, in comuna Heresti – in vecinatatea localitatii Comana, care a devenit in ultimul timp un important obiectiv turistic, palatul de piatra de la Heresti dateaza inca din primele decenii ale secolului al XVII-lea, din timpul domniei lui Matei Basarab.

Conacul de piatra are o suprafata construita de 680 mp, avand 7 camere mari la etaj si tot atatea dar mai mici la parter. La randul sau, casa contruita de familia Stolojan are o suprafata construita de 494 mp, iar cea de-a treia cladire din curte, cea a administratiei, are o suprafata construita de 166 mp.

Gradina se intinde pe 5.000 mp, iar intregul domeniu dispune de 3,8 hectare de teren. Toate cele trei cladiri beneficiaza de instalatie electrica, domeniul avand de asemenea fantana proprie si rezervor de apa.

Conacul de piatra de la Heresti, construit din piatra slefuita adusa cu barca din Bulgaria

Povestea conacului din piatra este cu atat mai interesanta deorece constructia monumentului a fost realizata cu o piatra slefuita care era transportata pe Dunare, in barci, direct de la Ruse, din Bulgaria.

Astfel, la mijlocul secolului al XVII-lea, cei doi frati Nasturel – marele carturar Udriste Nasturel si fratele sau Cazan Postelnicul Nasturel - au construit din piatra slefuita, adusa cu barcile de la Ruse, din Bulgaria, locuinta in forma de litera L. Acesta este singurul monument de arhitectura civila romaneasca datat in secolul al XVII-lea, ridicat in intregime din piatra, iar inscriptiile de pe zidurile sale sunt vizibile si astazi.

Familia dregatorilor Nasturel era foarte apropiata de domnitorul Matei Basarab, sora celor doi frati, Elena, fiind sotia domnitorului. Locuinta construita de cei doi frati are o forma atipica fata de alte locuinte construite in aceeasi perioada. Planul este in forma de L si incorporeaza doua locuinte aproape identice construite in oglinda, cu ferestrele spre sud, spre malul de atunci al raului Arges.

O alta particularitate a acestui conac o reprezinta existenta unei scari interioare (cate una pentru fiecare din cele doua locuinte) - in general casele nobiliare construite in aceasta perioada (respectiv secolele XVII-XVIII ) prezinta un “aparat de intrare” compus din scara exterioara si foisor.

Unul dintre oaspetii straini care va fi gazduit la Heresti si va lasa o marturie scrisa despre cladire este Paul de Alep (secretar al lui Macarie, patriarhul de Antohia) care calatoreste prin Tara Romaneasca in anul 1654.

Pe masura trecerii timpului, importanta politica si puterea economica a familiei Nasturel a scazut, iar ultimul reprezentat al familiei care va mai detine conacul de la Heresti este Constantin Nasturel.

Citeste si:

In anul 1831, mosia urma sa fie vanduta lui Milos Obrenovici, principe sarb care va abdica in 26 iunie 1839 – moment in care se stabileste in tara noastra. El va ramane in tara pana in 1858, cand va ocupa pentru a doua oara tronul.

In timpul sederii sale in Tara Romaneasca, el a cumparat intinse proprietati, inclusiv in Bucuresti. In perioada in care conacul se afla in posesia principelui Milos Obrenovici, s-au facut o serie de modificari, reparatii si extinderi, la constructiile existente. In acelasi timp, urmasii sai (Obrenovici moare in 1860) vor adauga ansamblului o serie de constructii anexe noi – anexe administrative si gospodaresti, precum si grajduri.

Cea care va ramane in istoria Romaniei este insa sotia sa, principesa Maria Obrenovici, marea iubire a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, atat inainte cat si dupa abdicarea acestuia. Cei doi copii pe care i-au avut impreuna au fost adoptati de sotia domnitorului, straniul ménage a trois functionand din 1862 pana in 1870.

Vremurile se schimba, iar in 1881 Anastase Stolojan, fiu de boieri cu studii facute in strainatate (facultate de drept la Paris), important om politic si membru fondator al partidului liberal, va achizitiona conacul de la Herasti. Conacul va suferi o serie de stricaciuni in timpul primului razboi mondial – marturie stau paginile de jurnal scrise de Pia Alimanisteanu in timpul ocupatiei germane. In aceasta perioada Sabina Bratianu si Lia Stolojan (fiica lui Anastase Stolojan si sotia lui Vintila Bratianu) se vor refugia pe proprietatea de la Heresti.

Devastat de un incendiu puternic in perioada interbelica

Un incediu in 1931 va aduce pagube insemnate asupra cladirii – o serie din modificarile facute de Obrenovici au fost distruse la acea data. Vremuri tulburi incepeau in istoria casei odata cu al doilea razboi mondial, ceea ce a facut ca orice lucrari de renovare sau modernizare sa fie amanate pentru mai tarziu. Din pacate, instaurarea regimului comunist la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, va schimba mersul lucrurilor. Astfel, in 1949 casa a fost nationalizata. La acea data casa se afla in posesia lui Dinu Stolojan, fiul lui Atanasie Stolojan si tatal lui Vlad Stolojan si al Marinei Stolojan.

Conacul a fost restaurat, astfel, in 1954. Proiectul intocmit de Eugenia Greceanu si fundamentat pe un studiu istoric realizat de catre Radu Greceanu a insemnat o readucere a cladirii la forma sa initiala, anterioara interventiilor principelui Obrenovici.

Ulterior, conacul a intrat in administrarea Muzeului de Arta Populara (predecesorul Muzeului National al Taranului Roman) care a deschis-o catre public incepand cu anul 1972. In uma cu doi ani, dupa zeci de ani de la nationalizare, cladirea s-a intors in proprietatea urmasilor familiei Stolojan.

Domeniul Heresti este de vanzare, in portofoliul Regatta Real Estate, pentru suma de 1,8 milioane de euro.