Agricultura ecologică trebuie înțeleasă în contextul Pactului Verde european, așa-numitul Green Deal, prin care țările membre ale Uniunii Europene se obligă să devină primul continent neutru din punct de vedere climatic până în 2050. Astfel, în cadrul acestui plan ambițios, Comisia Europeană pune agricultura ecologică în centrul modului în care trebuie atinse țintele pentru tranziția verde în acest domeniu, lucru care stabilește anumite cerințe și pentru țara noastră.
Ce este agricultura ecologică?
Agricultura ecologică este o metodă agricolă care urmărește să producă alimente utilizând substanțe și procese naturale.
„Agricultura ecologică” este un termen similar cu termenii ,,agricultură organică” sau ,,agricultură biologică” utilizaţi în alte state membre.
În același timp, agricultura ecologică este agricultura care urmează practici menite să reducă la minimum impactul uman asupra mediului, asigurând totodată o funcționare cât mai naturală a sistemului agricol.
Care sunt obiectivele agriculturii ecologice?
Rolul sistemului de agricultură ecologică este de a produce hrană mai curată, în strânsă legătură cu conservarea şi dezvoltarea mediului. Printre alte obiective ale acesteia, regăsim însă și următoarele:
- producerea de produse agroalimentare proaspete şi autentice, care să respecte factorii naturali şi de mediu.
- limite foarte stricte privind utilizarea pesticidelor chimice sintetice și a îngrășămintelor sintetice
- interzicerea utilizării organismelor modificate genetic
- alegerea speciilor de plante și de animale rezistente la boli și adaptate la condițiile locale
- să garanteze o concurență loială pentru fermieri și operatori
Mai mult, agricultura ecologică introduce în agricultură o reînnoire a proceselor afacerii, a căror viabilitate depinde însă de intensitatea colaborării dintre autorităţile agriculturii şi mediului, dar și de strategiile de dezvoltare social-economică.
Nu în ultimul rând, un alt obiectiv al agriculturii ecologice, dar de data aceasta pe termen lung, este de schimbare a regimului alimentar în ţările dezvoltate. În acest sens, la nivelul fermelor individuale se urmăreşte recunoaşterea faptului că fermele zootehnice nu sunt numai unităţi de producţie, ci unităţi vii, care sunt parte integrantă a unui întreg.
Care sunt avantajele agriculturii ecologice?
Principalul avantaj al agriculturii ecologice este acela că permite o regenerare a solului mult mai rapidă, ceea ce în agricultura tradițională este mult mai dificil. Pe lângă acest lucru însă, mai există și alte avantaje?
- Utilizarea responsabilă a energiei și a resurselor naturale;
- Păstrarea biodiversității;
- Creșterea fertilității solului indiferent de tipul de sol;
- Menținerea calității apei;
- Conservarea echilibrelor ecologice regionale.
Totodată, agricultura ecologică creează un mediu mai sănătos și non-toxic pentru oamenii care lucrează în jurul fermei. Astfel, atât lucrătorii agricoli, cât și comunitățile locale nu sunt expuse la substanțe chimice agricole sintetice toxice.
În plus, normele privind agricultura ecologică încurajează un standard ridicat de bunăstare a animalelor și le impun fermierilor să răspundă nevoilor lor comportamentale specifice.
Care sunt dezavantajele agriculturii ecologice?
În general, agricultura ecologică produce recolte mai mici în comparație cu metodele agricole convenționale. Fermierii ecologici trebuie să facă față provocărilor legate de gestionarea dăunătorilor și bolilor fără a utiliza pesticide și erbicide de sinteză, ceea ce poate duce la reducerea randamentelor.
În plus, ceea ce se folosește în practicile agricole ecologice necesită adesea mai multă muncă, inclusiv plivitul manual și măsurile de combatere a dăunătorilor. Acești factori contribuie la creșterea costurilor de producție și pot duce la prețuri mai mari pentru produsele ecologice.
Prin urmare, principalul contraargument la adresa agriculturii ecologice este faptul că produsele ecologice sunt mai scumpe, ceea ce le face inaccesibile pentru consumatorii cu venituri mai mici.
În afară de aceste aspecte însă, mai trebuie subliniat faptul că perioada obligatorie de conversie de la agricultura convențională la cea ecologică este de cel puțin doi ani înainte de însămânțare, lucru care pune presiune pe capitalul de lucru al fermierilor.
Pe de altă parte, în cazul pășunilor și al furajelor perene, perioada este de cel puțin doi ani înainte de utilizarea acestor produse ca furaje obținute din agricultura ecologică. Iar pentru culturile perene, perioada de conversie este de cel puțin trei ani înainte de prima recoltă a produselor ecologice.
Nu în ultimul rând, fermierii ecologici se confruntă adesea cu provocări în ceea ce privește comercializarea și distribuția din cauza infrastructurii limitate și a dominației agriculturii convenționale. Prin urmare, concurența din partea producției la scară mai mare și necesitatea unor canale de comercializare specializate pot constitui bariere pentru agricultorii ecologici.
Cum stă România la acest capitol?
Conform ultimelor date de la Comisia Europeană, în prezent, agricultura ecologică în România se practică doar pe 3,5% din suprafața agricolă, față de numai 2,4% în 2020. La nivelul UE, potrivit statisticilor oficiale, doar nouă țări din 27 practică agricultura ecologică pe mai puțin de 5% din suprafața agricolă a țării, media fiind de 9,07%.
De ce este important să investim mai mult în agricultura eco?
Oficialii europeni ar dori ca, până în 2030, agricultura ecologică să fie practicată pe minim 25 la sută din suprafața agricolă a României, ceea ce, față de procentul actal de 3,5% reprezentat de acest tip de agircultură la noi în țară, presupune investiții mult mai mari și susținute pentru ca ținta să fie atinsă.
Totodată însă, agricultura ecologică înseamnă pentru România șansa de a transforma un decalaj într-un avantaj. Decalajul tehnologic față de statele cu agricultură puternică, lipsa mecanizării pe scară largă, utilizarea redusă a îngrășămintelor, fărâmițarea exploatațiilor – toate acestea înseamnă slăbiciuni față de agriculturile mari, însă avantaje pentru convertirea la producție bio.
În același timp însă, agricultura ecologică presupune și crearea de noi piețe. Astfel, piața bio va crește odată cu agricultura bio, iar asta în special pentru că consumatorul modern cere produse alimentare de înaltă calitate, cu beneficii nutriționale și efecte pozitive asupra sănătății cum sunt cele rezultate ca urmare a agriculturii ecologice.
Cum îți dai seama că produsele pe care le consumi sunt rezultatul agriculturii ecologice?
Pe orice etichetă de produs ecologic se găsesc, obligatoriu, trei elemente de identificare care certifică dacă este bio. Astfel, avem sigla (agricultură ecologică), iar sub ea se află un număr, care este cel al producătorului şi se găseşte înregistrat în baza de date a Ministerului Agriculturii. Apoi avem pe un fond verde o frunză stilizată cu stelele UE, care indică faptul că este produs bio recunoscut la nivel european, iar ultimul element este sigla unui organism de inspecţie şi certificare a produsului bio.
De asemenea, această siglă poate fi utilizată numai pe produsele care au fost certificate ca fiind ecologice de către o agenție sau un organism autorizat de control. Pentru aceasta, ele trebuie să îndeplinească anumite condiții stricte de producție, transport și stocare.
