Anii '80 au marcat începutul freneziei digitale, noile tehnologii stând la coadă pentru a cuprinde atenția unui public tot mai avid pentru aparatura care, astăzi, pare că ne-a acaparat existența. PC-urile, walkman-urile sau CD-urile au intrat în lexiconul comun în urmă cu 40 de ani, iar printre termenii cu care vesticii au trebuit să se obișnuiască avea să fie și „touchscreen-ul”.

Suntem în Statele Unite, la mijlocul aniilor '80. Serialul care a arhetipat întreg deceniul, Miami Vice, a apărut în septembrie, 1984, iar o generație întreagă a început să viseze la lux și opulență. Tehnologia de vârf reprezenta o felie importantă din cocktail-ul luxului, iar industria auto n-a putut rămâne impasibilă în fața unei lumi care punea mâna pe telefonul mobil.

Americanii, cei care ne-au adus, printre multe altele, demarorul electric în 1912, se chinuaiu să țină pasul cu rivalii străini. Pe de-o parte, modelele asiatice dominau segmentele de buget, iar producătorii vest-europeni nu puteau fi prinși din urmă în segmenele superioare de preț, limuzinele și coupe-urile Mercedes-Benz, BMW, Audi sau Volvo ne având un rival legitim produs în America.

Buick Riviera din 1986

În ciuda răbufnirilor de orgoliu ai celor mai mari patru constructori ai vremii - AMC, GM, Ford și Chrysler - europenii le furau ochii bogaților vremii cu mașini mai rapide, mai rafinat, mai manevrabile, mai sigure și mai eficiente decât orice barjă motorizată venită din Detroit. Ford, pe de-o parte, și General Motors pe de-altă parte au încercat să răspundă împingând niște inovații care, astăzi, par banale sau care au și ieșit din uz. Astfel, între 1985 și 1987 acești doi constructori au propus, pe rând, ecranul tacatil, CD player-ul și o versiune a ABS-ului modern. Prima mașină cu un CD player la bord a fost Lincoln Town Car, în 1986, iar Buick a introdus touchscreen-ul în interiorul coupe-ului de lux Riviera în același an.

Discipolii Ovalului Albastru au, însă, o altă opinie, susținând că un alt Lincoln, anume coupe-ul Mark 7, a venit cu ecranul tactil cu un an înaintea rivalului de la General Motors.

Cine a fost primul? Ford sau GM?

Într-o seară, uitându-mă la un material de arhivă al Motor Week în care se trecea în revistă înteaga selecție de modele a grupului Ford pentru anul 1985, mi-a atras atenția un model prezentat la final. Îșiruind versiunile Lincoln-ului Continental Mk. 7, John Davis spunea că „un număr limitat de exemplare va purta titlutara «Comtech», iar acestea vor fi disponibile abia spre sfârșitul anului. Fiecare Lincoln Comtech va oferi o serie de soluții tehnologice interesante precum controalele pentru sistemul audio poziționate pe volan, dar și un ecran tactil pe consola centrală care-ți permite să setezi sistemul de ventilație, dar care te poate informa și cu privire la consumul tău și la calendarul de service, printre multe altele”.

Imaginile cu acest Lincoln care, pe dinafară, arăta ca orice alt Continental Mark 7 Coupe m-au surprins, deoarece, în accepțiunea majorității, primul model de serie care a venit cu un ecran tactil a fost Buick Riviera, așa cum am menționat anterior. Am început, deci, să caut mai multe informații despre această versiune specială care ar fi inovat cu o tehnologie ajunsă, la 38 de ani distanță, aproape comună.

Bordul lui Buick Riviera, 1986

Pentru a pregăti „terenul”, trebuie spus că Lincoln Continental Mk. 7 a fost un coupe de lux lansat de brand-ul premium al Ford în anul 1984. Mașina, construită pe aceeași platformă „Fox” ca și Mustang-ul contemporan a propus dimensiuni mai mari, o ținută de drum mai confortabilă, dar și echipări neobișnuite pentru acea vreme. Alături de nivelul de echipare ”Comtech” erau propuse, pentru 1985, și un sistem similar cu ABS-ul, o premieră pentru o mașină americană. Vestea apariției ecranului tactil fusese, însă, anunțată încă din vara lui 1984.

Motor Trend scria, în ediția din august 1984, că Lincoln pregătește mai multe noutăți pentru 1985, inclusiv mai multă putere pentru varianta sportivă LSC, dar și un ecran CRT (cu tub catod) cu comandă tactilă pe varianta Comtech. În aceeași lună, revista Popular Science a vorbit despre mai multe mașini care aduceau tehnologie de ultim-moment în showroom-uri. „O generație nouă de comenzi computerizate ia cu asalt mașinile noastre. Cumpeterele permit automobilelor să fie mai eficiente, mai economicoase, dar și mai sigure - pe lângă faptul că oferă șoferului o cantitate mult mai mare de informații necesare despre starea mașinii”, scria Popular Science care a vorbit chiar și cu Președintele GM de la acea vreme, Roger B. Smith.

Acesta se lăuda că GM era „liderul în industrie la capitolul calculatoarelor de bord, acestea fiind capabile să capteze până la 8.000 de comenzi în 1983, numărul acesta crescând până la 38.000 de instrucțiuni până în 1986”. Deja, controlul computerizat al motorului (ECU) nu mai reprezenta o noutate, constructorii vestici fiind obligat să investească în această tehnologie pentru a respecta niște reglementări anti-poluare inexistente în România comunistă.

Ford s-a lăudat cu ecranul său tactil și într-un comunicat de presă trimis redacțiilor în 1985, același comunicat informând că mașina beneficia și de un ecran LCD pentru ceasurile de bord, similar ca și concept cu ecranele din mașinile de astăzi care au înlocuit ceasurile de bord analog. Un prototip a și ajuns pe mâinile presei, dar, conform Hagerty, niciun Continental Mark 7 Comtech nu a ajuns în showroom-uri.

Cum a apărut și, mai apoi, cum a dispărut Lincoln Comtech?

Comtech Systems era o companie specializată „în sisteme integrate care oferă suport pe proiecte de telecomunicații pe scară largă” ce a fost fondată în 1967. Un ecran tactil a apărut, pentru prima dată, pe Lincoln Continental Concept 100, în 1983. Nu se știe dacă cei de la Comtech au pus umărul la acest prototip, dar o tehnologie extrem de similară a apărut pe Continental Comtech, doi ani mai târziu. Diferențele dintre concept și varianta ce ar fi trebuit să intre în producție erau vizibile.

Lincoln Continental Mk. 7 din 1985 (titulatura Continental a fost lăsată în urmă după 1986)

Pentru început, sistemul de navigație NAVSAT nu era disponibil, iar capacitățile calculatorului de la bord erau limitate. În plus, grafica 3D a ecranului din spatele volanului de pe Concept 100 a dispărut, fiind înlocuită de una 2D. În fine, butoanele de pe volan au fost mutate pe un fel de cadran împărțit pe fiecare parte a volanului, acesta având mai multe butoane, și ele tactile.

Comtech-ul a primit și propriul manual de utilizare, dar și sigle speciale, după cum arată materialele publicate la mijlocul aniilor '80. Nu este clar dacă telefonul făcea parte din echiparea standard, acesta fiind opțional - contra unui cost de 3.000 de dolari - pe alte Continental-uri din 1985. Cert este că radiocastofonul era standard, deoarece CD player-ul nu era încă gata.

Bordul lui Continental Comtech

Aproximativ 50 de exemplare „pentru teste și evaljuare” au fost construite, unele dintrre ele venind cu motorul de pe varianta LSC, iar altele cu frânele anti-alunecare care aveau să ajungă și pe Corvette. Nick Zeniuk, Manager al diviziei de dezvoltare pentru modele de lux în cadrul FoMoCo la acel moment, a spus, citat în comunicatul de presă Ford, că „ne-am dori să testăm Comtech-ul în condiții reale de trafic, permițând ca prototipurile să fie conduse atât de oameni din cadrul companiei, cât și de oameni din afara Ford Motor Company”:

În cele din urmă, Comtech-ul n-a mai ajuns la clienți la finele lui 1985, dar nici la finele lui '86. Din motive necunoscute, Ford a decis că toată această tehnologie nu este încă gata pentru producția de serie, iar General Motors și-a făcut loc și a lansat Riviera cu ecranul său tactil la câteva luni distanță, în 1986. Acela a fost anul în care Ford a revoluționat piața berlinelor americane cu noul Taurus (după ce adusese, via Ford Koln, celebrul Sierra în SUA).

Buick a adus touchscreen-ul pe mai multe modele

Buick Riviera a revoluționat industria cu așa-numitul Graphic Control Center (GCC). Sistemul era similar cu ceea ce testase și Ford, în 1985: un mic ecran CRT (3x4) care-ți permitea, prin atingere, să controlezi diverse opțiuni precum cele legate de controlul sistemului de ventilație, dar și cruise control-ul rudimentar. Același sistem a ajuns și pe Reatta, dar și pe Toronado, înainte de a fi „pensionat” în 1990.

Lincoln Continental Mk. 7

La acea vreme, Popular Mechanics a scris că noul sistem „ignoră prima regulă a ergonomiei interiore”, deoarece șoferii erau obligați să-și ia ochii de la drum pentru a controla diverse setări. În mod evident, aceeași este povestea și astăzi când bordurile mașinilor sunt dominate de ecrane tactile. Clienții n-au fost dați pe spate de noul touchscreen pe care l-au descris ca fiind complicat de folosit și problematic.

Sistemul din Riviera T-Type a fost dezvoltat de AC Delco Electronics, după o perioadă de dezvoltare care a durat cinci ani. Totul a început în 1980, când mai marii din Detroit și-au dorit ca GM să impună ritmul în dezvoltarea digitală din sectorul auto. Primele prototipuri au rulat variante incipente încă din 1981, dar o versiune adaptată nevoilor clienților a apărut abia în 1983.

Buick Riviera T-Type

100 de prototipuri au fost testate în 1984, fiecare cu ecranele lor CRT acoperite cu o suprafață Mylar de contact care permitea preluarea comenzilor tactile. Sistemul pornea încă din momentul în care șoferl apăsa pe clanță, pentru a se încălzi. Apoi, el se activa când porneai motorul. Existau cinci funcții principale: controlul radioului AM/FM, climate control, diagnoză, ceasurile de bord digitale și planificarea rutei/cruise control.

Alți producători au așteptat încă 10 ani până au implementat același sistem. Tocmai de aceea, încă din 1980, Cary Wilson spunea că „această tehnologie face din Buick un lider pe piață. O nouă generație de calculatoare de bord și electronice a apărut, iar Buick este primul constructor care profită de cele mai noi tehnologii”. Iar Ford a ratat trenul...

Sursa foto: Ford, General Motors

Abonează-te pe

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor
Wall-Street.ro este un cotidian de business fondat în 2005, parte a grupului InternetCorp, unul dintre cei mai mari jucători din industria românească de publishing online.Pe parcursul celor peste 15 ani de prezență pe piața media, ne-am propus să fim o sursă de inspirație pentru mediul de business, dar și un canal de educație pentru pentru celelalte categorii de public interesate de zona economico-financiară.În plus, Wall-Street.ro are o experiență de 10 ani în organizarea de evenimente B2B, timp în care a susținut peste 100 de conferințe pe domenii precum Ecommerce, banking, retail, pharma&sănătate sau imobiliare. Astfel, am reușit să avem o acoperire completă - online și offline - pentru tot ce înseamnă business-ul de calitate.

Te-ar putea interesa și:



Mai multe articole din secțiunea Auto »



Setari Cookie-uri