Într-o economie dinamică, conectarea educației la piața muncii nu mai este un avantaj competitiv, ci este o necesitate. Tot mai mulți tineri din România își finalizează studiile universitare fără experiență practică relevantă și, în lipsa unor oportunități clare de angajare, aleg să părăsească țara. În schimb, state precum Germania, Olanda, Danemarca sau Elveția oferă modele eficiente prin care tinerii sunt sprijiniți să-și construiască o carieră încă din facultate.
1. Germania – liderul sistemului dual
Modelul german integrează învățarea academică cu munca practică plătită. Studenții sunt angajați ai companiilor în paralel cu studiile, iar angajatorii participă activ la formarea lor profesională. Siemens, Bosch sau BMW sunt doar câteva exemple de companii care formează viitori specialiști încă din timpul facultății.
2. Olanda – parteneriate educaționale inteligente
Olanda a dezvoltat o infrastructură solidă de colaborare între universități și companii. Internshipurile sunt frecvente, obligatorii în multe programe și bine corelate cu cerințele reale ale pieței muncii. Philips, Rabobank sau ASML derulează programe continue de training pentru studenți.
3. Danemarca – integrare firească în economie
În Danemarca, peste două treimi dintre studenți lucrează part-time, iar universitățile oferă flexibilitate în orar pentru a permite acest lucru. Munca nu este un obstacol, ci parte firească a formării. Companiile se implică activ în formarea tinerilor, iar statul susține acest model prin subvenții și politici de încurajare a ocupării.
4. Elveția – excelență în formarea aplicată
Elveția pune accent pe formarea orientată către performanță practică. În cadrul programelor universitare, studenții sunt implicați în proiecte reale, iar stagii precum cele oferite de Roche, UBS sau Swisscom fac parte integrantă din procesul educațional.
Cum poate România recupera decalajul?
În prezent, în România, practica universitară este adesea formală, superficială și fără legături reale cu mediul de business. Ceea ce lipsește nu este doar infrastructura, ci cultura colaborării între educație și economie. Ce putem învăța din modelele occidentale este că:
- angajatorii trebuie implicați de la început în definirea competențelor necesare în piață;
- universitățile trebuie să devină parteneri de inovare, nu doar furnizori de diplome;
- experiența practică trebuie integrată ca parte din procesul de învățare, nu tratată ca o bifă administrativă.
Ce companii din România dau un exemplu bun
Chiar dacă timid, și în România încep să apară exemple de bune practici:
- IT & Tehnologie: UiPath, Microsoft, Adobe, Endava oferă internshipuri reale, mentorat și acces la proiecte concrete;
- Bănci și servicii financiare: BRD, ING, Banca Transilvania derulează academii de banking pentru studenți;
- Inginerie și auto: Renault România, Bosch, Continental sunt conectate la universități tehnice și oferă stagii plătit
- FMCG și retail: Coca-Cola HBC, P&G, Lidl au dezvoltat programe de traineeship cu impact.
Ce ar trebui să facă Ministerul Educației pentru a opri exodul tinerilor
Pentru a păstra studenții în România și a-i convinge să-și construiască aici o carieră, este nevoie de o viziune națională coerentă, nu doar de intervenții punctuale. Ministerul Educației poate juca un rol esențial în:
- Crearea unui cadru legal și financiar care să stimuleze parteneriatele dintre universități și angajatori – prin granturi de cofinanțare, credite fiscale sau programe de dezvoltare comună;
- Integrarea unei burse de internshipuri la nivel național, ușor accesibilă, care să centralizeze ofertele de practică relevante și acreditate;
- Flexibilizarea curriculei universitare astfel încât studenții să poată participa activ la stagii în timpul semestrelor, nu doar în vacanțe;
- Introducerea unui sistem de creditare academică pentru experiența practică, echivalentă cu cursurile teoretice – valorizând astfel munca aplicată;
- Promovarea programelor de carieră și antreprenoriat în toate universitățile, în parteneriat cu sectorul privat și ONG-urile.
Doar printr-o politică educațională coerentă și o colaborare autentică între sistemul de învățământ și economia reală putem reduce dependența tinerilor de piața muncii din străinătate. Este timpul ca România să devină competitivă nu doar în teorie, ci și în oferirea de perspective reale pentru studenții ei.
