Candva au pornit de jos: primul TIR, prima ciocnire cu birocratia, prima tranzactie - povestile romanilor de succes

Iulian Stanciu, eMag: La inceput mergeam cu autobuzul pentru a lua componentele IT

Iulian Stanciu, antreprenor

Este, fara indoiala, cel mai vizibil manager din eCommerce-ul romanesc, detinand 25,8% din grupul eMag si conducand, din Bucuresti, cel mai mare jucator din online-ul local si bulgaresc.

L-am intalnit pe Iulian in urma cu zece ani, cand inca era partener cu Sebastia Ghita in Asesoft, companie de distributie IT. Inca de atunci m-a frapat deschiderea cu care vorbea si nu ascundea informatii pe care alte companii “se codeau” sa le faca publice. In interviu a stat tot timpul cu laptop-ul indreptat catre mine, aratandu-mi, pe grafice clare, afacerile, vanzarile, nivelul pietei de distributie IT de atunci.

Ulterior, Iulian s-a despartit de asociatul sau, din cauza unor filozofii complet diferite de business. Dupa ce a curtat mai multi investitori si fonduri de investitii, norocul i-a suras la Naspers, gigantul sud-african care este si in prezent actionar majoritar al eMag. Iulian a reusit sa cumpere actiunile lui Ghita si, ulterior, sa schimbe numele companiei in Network One Distribution.

Cum a inceput Iulian? Inca de foarte tanar, din studentie. A creat Asesoft cand era student in anul IV la Facultatea de Cibernetica de la ASE, in 1998. Vindea computere intr-un apartament de 40 de metri patrati din Capitala. Avand in vedere ca piata era (inca) la inceput, a reusit inca din primul an sa comercializeze 400-500 de computere pe luna. Sa vedem noi un business nou, astazi, care inca de la inceput sa reuseasca performanta aceasta.

Stanciu a pornit initial cu autobuzul pentru a lua componentele de computer, apoi cu o masina luata imprumut – un Oltcit - cateva birouri, iar pentru computerele pe care le vindea lua credit de la furnizori, cu termen de plata. Cu alte cuvinte, nu i-a fost teama sa riste, desi, recunoaste el, a fost vorba si de ceva noroc. Bineinteles, initial a vandut si catre prieteni, familie, fratele sau.

(Iulian Stanciu, in vremurile Asesoft)

In cativa ani, Asesoft Distribution, a ajuns lider de piata. In timp, spre finalul anilor 2000, grupul Asesoft a si achizitionat concurenti – 50% din Combox Delivery si partea de distributie a grupului Flamingo. In 2010, Iulian a preluat retailerul Flanco, dupa o miscare care a schimbat destinul omului de afaceri – achizitia a 51% din eMag. Cu el la carma, rezultatele pe atunci nu extraordinare ale retailerului s-au imbunatatit rapid.

eMag estimeaza ca va atinge afaceri de 1 miliard de euro in 2017.

Caracteristici ale personalitatii omului Iulian Stanciu

Focusat, pasionat de tehnologie si business/antreprenoriat, zambitor si calm, corect, spirit uneori vulcanic, accepta greselile atata timp cat nu sunt repetate, accepta sa fie contrazis si ii place sa experimenteze, ii place aventura si participa la competitii sportive.

---

Felix Patrascanu, curierul care a fondat cea mai mare firma de curierat

Felix Patrascanu, CEO si fondator al cele mai mari firme de curierat din Romania, a urmat Facultatea de Drept din Bucuresti intrucat isi dorea sa ajunga avocat, insa a renuntat la acest vis pe parcurs. De fapt, in studentie s-a angajat prima data in curierat, cu gandul de a ramane o perioada scurta. A fost curier pentru cateva luni si a evoluat in firma respectiva pana la pozitia de director executiv.

In 1997 a plecat de la firma, urmand sa lucreze in alta companie. Intre timp, insa, in peisaj au aparut prietenii sai din copilarie, Adrian si Neculai Mihai. Asa a inceput povestea Fan Curier. Felix Patrascanu isi aminteste, ca si cum a fost ieri, ca in ianuarie 1998 a taiat prima factura primului client. 18 ani mai tarziu, Fan Courier estimeaza o cifra de afaceri mai mare de 100 de milioane de euro.

"Niciodata nu m-am gandit ca am sa ajung antreprenor, ba mai mult din clasa a 5-a ma gandeam sa ajung un judecator vestit, un magistrat, un avocat. Oricum, cu stiintele juridice cochetam foarte tare. Mi s-a parut mie ca a imparti dreptate intr-o tara este ceva extraordinar. M-am pregatit pentru asta tot liceul, tot timpul, pana am deschis compania. Eram student cand m-am angajat prima oara in curierat, cu gandul de a sta o perioada scurta, o luna - doua, pana imi dadeam licenta si pe urma sa imi caut jobul mult visat. Am inceput Facultatea de Drept din Bucuresti in 1990 si la sfarsitul anului 1994, inainte sa dau licenta, m-am angajat pentru cateva luni pentru ca eram casatorit si aveam nevoie de bani. Asa am ajuns in curierat, prin 1994", a explicat Felix Patrascanu, intr-un interviu acordat Wall-Street.ro.

In primii ani, Pastrascanu a fost implicat 110%. Muncea peste 15 ore pe zi, uneori 18 ore, dormea 3-4 ore pe noapte. Statea la birou si in weekend. "La inceput trebuia sa fiu la toate butoanele. Nu lasam pe nimeni sa gestioneze business-ul. In prezent, petrec mult mai putin timp cu business-ul si mult mai mult cu familia. Un antreprenor in momentul de fata trebuie sa aiba timp sa se gandeasca si sa fie detasat de foarte multe lucruri, care pot fi facute poate mult mai bine de catre altii. Si aici intervin aproape cei 40 de manageri din firma, care au fost angajati pe diverse domenii si au fost invatati sa gandeasca intraprenorial. Si atunci imi rezerv foarte mult timp pentru a gandi strategii, a vedea trendurile pietei".

Pana cand si-a dat seama ca ar trebui sa le dea voie managerilor sa gandeasca si sa deleg cat mai multe lucruri.

Atunci am realizat cate idei valoroase ale oamenilor am pierdut pentru ca nu le ascultam. Acum imi doresc foarte tare sa fiu consiliat de managerii nostri.

---

Florin Talpes, Bitdefender: La inceput, banii ii duceam in genti, nu existau conturi bancare

Florin Talpes este un puternic antreprenor roman foarte relaxat, in interviurile fata in fata, placandu-i sa detalieze foarte mult, cu calm. Pe de alta parte, este foarte hotarat si calcueaza bine miscarile si strategiile. Este cunoscut atat in Romania cat si peste hotare pentru cei peste 22 de ani in care a construit multiple business-uri, poate cel mai vizibil peste hotare fiind BitDefender. In vene ii curge sange de moldovean, educatia este de ardelean si studiile le-a facut in sudul Romaniei.

A facut Facultatea de Matematica, fiind de mic pasionat de stiinte exacte si, notele foarte bune, i-au permis sa fie repartizat la Institutul de Tehnica de Calcul (ITC), din Pipera – pe atunci un mic Silicon Valley. De altfel, Florin Talpes a debutat in industria software chiar dupa revolutie, in 1990, fiind pe atunci cercetator la ITC. Avea 33 de ani.

Imediat cum a aparut Decretul-lege 54, in februarie 1990, Talpes a infiintat o mica firma si a plecat de la Institut. Primii ani, datorita unei colege care avea o relatie in Franta, compania Softwin s-a extins in vest – un lucru extrem de rar pentru romanii din acea perioada. “Nu aveam idei de afaceri, nu aveam un plan, cuvantul antreprenoriat nu exista in vocabularul nostru, pe atunci”, spune el. Era insa multa energie, dorinta si incredere ca vor reusi. La drum au plecat cu doar cateva sute de dolari, primiti de la socrul sau. Pe vremea aceea, salariul la Institut era de 2.100 de lei, echivalentul a 100 de dolari.

Birocratia te omora

Iti poti imagina, daca acum birocratia este asa cum este, cum era la inceputul anilor ’90. Iti trebuiau nervi de otel pentru a reusi sa pui pe picioare o firma, sa platesti o multime de taxe si sa stai la nenumarate ghisee pentru un numar aparent infint de formulare si cereri. Apoi, cand primeai bani de la clienti, nu existau conturi bancare asa ca totul se realiza in cash. Chiar si asa, familia Talpes a reusit – si nu numai ca a reusit, a facut si performanta de-a lungul anilor.

Bitdefender a aparut in 2001 si, de atunci, s-a extins in toate tarile lumii si sute de milioane de utilizatori folosesc solutiile companiei romanesti. Afacerile companiei au depasit 300 de milioane de lei, majoritatea fiind din exporturi. Compania continua sa inoveze in domeniul securitatii, lansand anul trecut Box, o solutie de securitate a obiectelor conectate la Internet din interiorul caselor.

Totodata, experienta IT, combinata cu viziunea unui antreprenor precum Florin Talpes alaturi de echipa sa, a condus insa la unul dintre cele mai interesante (si inovatoare) produse de pe piata mondiala. Este vorba de un serviciu de securitate a mediilor virtuale folosite de marile corporatii, prin lansarea, in partenteriat cu Citrix, a tehnologiei Hypervisor Introspection (HVI).

Inovatia tehnologica consta in pozitionarea solutiei de securitate in afara sistemului de operare, deci practic mai aproape de hardware, oferind acesteia privilegii sporite fata de cele ale atacatorilor si asigurand o protectie superioara in combaterea campaniilor de spionaj cibernetic si a amenintarilor complexe persistente.

Personalitatea omului Florin Talpes

Serios, atent la detalii, ii place sa intre in amanunte, conectat la inovatiile tehnologice mondiale, pasionat de dans.

---

Dan Ostahie, Altex: De la TV-uri second hand, la un imperiu de 20.000 de articole IT

Nemteanul Dan Ostahie, 49 de ani, este proprietarul celui mai mare lant de retail electroIT din Romania si, mai mult, unul dintre cei care au deschis si creat piata locala de profil.

Similar lui Florin Talpes, insa intr-o industrie adiacenta, si Dan Ostahie a inceput business-ul la inceputurile anilor ’90, mai exact in 1991, imediat dupa ce a terminat facultatea. Core business-ul? Importul de televizoare second hand, din Elvetia.

Dan este exemplul unui manager care a beneficiat si de increderea (maxima, am putea spune), a parintilor. A inceput cu 10.000 de dolari, imprumutati de la banca si pentru care a pus gaj casa parintilor. Probabil parintii sai au fost de acord si pentru ca business-ul a fost derivat dintr-o afacere inceputa de familie si a fost bazat pe o piata care, la inceputul anilor ’90, simtea o lipsa acuta de electronice si electrocasnice – o pondere foarte mare din piata locala de televizoare era de productie “Ceausista”, televizoare alb-negru sau Telecolor, pentru cei mai norocosi.

Ostahie spune ca in acea perioada televizoarele color erau foarte scumpe, asa ca a atacat o piata surprinzatoare – televizoarele second hand. Un pas mare in fata pentru majoritatea romanilor.

Primul TIR, prima amintire business care i-a ramas "infipta" in memorie

Asa cum spune si Talpes, in 1991 comertul era practic inghetat, oferta fiind extrem de limitata. Pasul urmator a fost o calatorie in Elvetia si stabilirea unui parteneriat cu o firma specializata in buy-back si recuperarea de televizoare.

Lui Dan Ostahie ii place intotdeauna sa povesteasca, cu zambetul pe buze si o oarecare melancolie, primul sau import – un tir de televizoare din Elvetia. “Tin minte ca lumea cumpara televizoare direct din TIR”, imi povestea Ostahie, intr-una din intalnirile noastre.

Apoi, televizoarele au fost comercializate prin consignatiile care vindeau atunci haine sau alte produse, in general de uz casnic. Dupa ce a repetat procedura de cateva ori, Ostahie a decis sa deschida primul magazin specializat pe electrocasnice. Aducea TIR-uri intregi, lunar, repara televizoarele sau alte electrocasnice, apoi le comercializa mai departe.

O prima criza a aparut in 1996, cand inflatia atinsese cote debordante, concurenta inchidea. Ostahie avea pe atunci 60 de magazine insa, in timp, a fost nevoit sa restructureze multi angajati si sa inchida jumatate din magazine. Business-ul a prins iarasi avant in 2002, in cativa ani afacerea lui Dan Ostahie triplandu-si veniturile. Media Galaxy a aparut in 2004, un concept inovator pe piata locala de magazin cu suprafete foarte mari. Practic, antreprenorul a imitat modelele din SUA ale Media Markt sau Best Buy.

Lui Ostahie ii place sa faca o comparatie – Altex este un vapor gigant care carmeste greoi, insa atunci cand o face, este de neoprit. Desi nu a fost atat de agil in zona de online, de exemplu, a reusit in ultima perioada sa recupereze si sa se adapteze – a lansat precomenzile, a intregit omnichannelul prin posibilitatea de a achizitiona online si a returna in magazine, a pus mai mult accent pe servicii.

Compania are in prezent 109 de magazine Altex si Media Galaxy si un portofoliu de 20.000 de articole electroIT, la afaceri de 433 de milioane de euro in 2015. Greu de crezut ca totul a inceput cu un TIR de televizoare second hand, in 1991.

---

Liviu Dan Dragan, TotalSoft: De la arta plastica, la software

Liviu Dan Dragan voia sa devina artist plastic, urmand chiar si cursurile unei scoli de arta. A vazut insa, in timp, ca oricat de bun ar fi devenit, tot timpul ar fi existat oameni mai buni decat el. Si asta spune multe despre milionarul care in prezent conduce una dintre cele mai de succes companii de software din Romania, dar si pe plan global – TotalSoft.

Initial, tanarul Liviu nu era priceput la matematica sau stiinte exacte, avand mai degraba inclinari artistice. Abia in liceu si-a dat seama de inclinatiile sale catre matematica, castigand de altfel si cateva concursuri. Atunci s-a hotarat sa urmeze Politehnica, lucru care i-a schimbat complet destinul.

In 1981 a inceput sa lucreze la Centrul de Calcul al Energomontajului, in departamentul de calculatoare. Pasiunea pentru domeniul acesta l-a propulsat si in invatamant, incepand sa predea la Politehnica. A invatat de unul singur cateva limbaje de programare – stapanea bine Fortran, apoi a invatat si Pascal si C. Din 1980 pana la revolutie a programat foarte mult, in special in zona de inginerie de sistem, de suport pentru computere.

La inceputul anilor ’90, pe cand avea 36-37 de ani, a avut ocazia sa calatoreasca si sa munceasca timp de trei ani prin Europa de Vest, Africa, Asia si America de Sud. Astfel, a realizat ca Romania, abia iesita din comunism, reprezenta teren fertil pentru antreprenoriat.

In 1994, alaturi de cativa parteneri, inclusiv un coleg din Germania si Energomontaj, a pus bazele TotalSoft, prima companie de software din tara care a reusit sa aduca in actionariat un fond de investitii. Este vorba de SEAF, care a achizitionat in 2000, pentru 1 milion de dolari, 30% din companie. Tot el a oferit managerilor din Romania primul ERP dezvoltat special pentru mediul de afaceri local.

Primul proiect? A devenit reprezentantul sistemului de project management Primavera, care nu exista inca in Romania. Practic, acest sistem destul de scump era deschizator de drumuri pentru multe companii care intelegeau ca nu poti face management performant fara un instrument complex, specializat.

Inca un lucru de remarcat la business-ul sau – inca din momentul formarii, in 1994, este faptul ca an de an acesta a fost profitabil. El a inceput afacerea cu 10.000 de dolari, facand profit inca din 1994.

Investitia de 1 milion de dolari a fost folosita pentru dezvoltarea suitei de aplicatii de business Charisma, care, intre timp, a fost implementata in 30 de tari de companii gigant precum Mercedes, Deutsche Leasing sau Volvo.

In prezent, compania sa este prezenta in peste 35 de tari. Liviu Dragan detine 7,9% din actiuni, 90,5% fiind detinute de Ferabosco Investments Limited, vehicul de investitii controlat de fondul elen de investitii Global Finance. Compania a generat in 2015 afaceri de circa 24 de milioane de euro.

Portretul omului Liviu Dan Dragan

Pasionat si ambitios, serios in business, recunoaste atunci cand greseste si nu ii este teama sa incerce si sa testeze. Arta ramane pentru el la fel de importanta ca software-ul.

---

Vasile Armenean, BettyIce: de la muncitor intr-o fabrica de ochelari, la cel mai mare producator local de inghetata

Vasile Armenean a intrat in industria inghetatei inainte de anii 1990, pe cand locuia in orasul austriac Linz. Armenean lucra intr-o fabrica de ochelari si, la solicitarea unui prieten care era angajat intr-o gelaterie, l-a ajutat in prima instanta la repararea unui utilaj defectat. I-a placut ideea unei afaceri cu inghetata si si-a dorit sa dezvolte acest concept pe piata autohtona. In 1992, omul de afaceri sucevean a decis sa se intoarca in tara si doi ani mai tarziu a pus bazele afacerii Betty&Cris, alaturi de alti doi parteneri. In 1998, cei doi parteneri au iesit din afacere, Armenean ramanand singurul actionar. Avea la momentul respectiv 50 de angajati si trei camioane pentru distributie.

Acum Betty Ice detine o unitate de productie in Suceava, cu o capacitate de 120 de tone pe zi. In sezon numarul angajatilor ajunge la 900 de persoane, iar in extrasezon echipa este formata din 600 de salariati. Afacerile au atins anul trecut pragul de 26 milioane de euro, iar pentru acest an omul de afaceri estimeaza un avans de 30% a business-ului.

Potretul omului Vasile Armenean

O prezenta foarte discreta, lui Vasile Armenean ii place sa fie el cel care conduce afacerea si crede ca nimeni nu ar sti ce trebuie facut mai bine decat el. Este pasionat de cursele de Formula 1.

---

Eliodor Apostolescu, PhoenixY: de la inghetata produsa in studentie, la pufuleti Gusto

Povestea companiei Phoenix si a pufuletilor Gusto incepe in anul 1992, cand Eliodor Apostolescu si Catalin Nour cauta, studenti fiind, o metoda de a incepe o afacere proprie. Primii pasi in antreprenoriat ii fac printr-o afacere cu inghetata, pe care au dezvoltat-o timp de patru ani. Ulterior, se decid sa isi extinda business-ul tot in domeniul alimentar pentru a avea continuitatea pe tot parcursul anului.

"Ne gandeam sa ne facem o afacere impreuna si ne-a placut mult numele Phoenix. Fiind in perioada de examene, am vorbit cu un jurist sa ne ajute sa infiintam societatea. La inregistrarea numelui, acesta a scris din greseala un <<y>> la sfarsitul numelui ales de noi, fara sa stiu de ce, si asa a aparut <<Phoenixy>>. Dupa mai multi ani, am avut posibilitatea sa schimbam numele, insa din superstitie, pentru ca firma mersese bine cu numele acesta, nu i-am mai modificat denumirea”, povesteste Eliodor Apostolescu.

"Imi dadeam seama de ceea ce trebuie sa fac in fiecare etapa a dezvoltarii companiei, fara sa fac vreun efort deosebit de concentrare, pur si simplu imi veneau ideile. Tot ce am facut si ce fac si astazi, este sa dau frau liber ideilor mele si sa le pun in aplicare. Unii oameni au talent la pictura, muzica, altii la sport, eu am avut inclinatii native spre management”, adauga Apostolescu.

Investitia initiala a fost de 2.000 de dolari, economii pe care cei doi oameni de afaceri reusisera sa le stranga. “Ne-am limitat la cat ne era plapuma, cum spune o vorba. Nu am apelat niciodata la credite bancare sau altfel de imprumuturi, toate investitiile pe care le-am facut au fost realizate numai din fonduri proprii si din reinvestirea profitului obtinut an de an”, completeaza Apostolescu.

Acum, un business de 20 de milioane de euro, Phoenixy este liderul pietei locale de pufuleti, cu o cota de piata de 70%. Compania detine in portofoliul sau 15 tipuri de produse, distribuite la nivel national si international. In fabrica de la Baicoi sunt produse zilnic peste un milion de pungi de pufuleti. Compania exporta in Suedia, Germania, Olanda, Spania, Italia, Grecia, Cehia, Slovacia, Bulgaria, Anglia, Ungaria, Belgia, Ungaria, Croatia, Albania si America.

Portretul omului Eliodor Apostolescu

Pasionat de arta si calatorii, Eliodor Apostolescu este genul de antreprenor care se confunda cu afacerea sa, petrecand pana la 16 ore la birou.

---

Aurel Bobu, Marelbo: prima pereche de pantofi, realizata pentru mama sa

Pentru antreprenorul Aurel Bobu, proprietarul Marelbo, un business de peste 17 mil. euro in retailul de incaltaminte, amintirea realizarii primei perechi de pantofi, creata special pentru unul dintre parinti, a coincis si cu decizia de a se dezvolta si de a crea un business intr-o industrie unde designul, confortul si calitatea primeaza. Asa a luat nastere Marelbo, in Vicovu de Sus, intr-o localitate situata in imediata apropiere de granita cu Ucraina, un oras in care Aurel Bobu este printre cei mai importanti angajatori, daca nu chiar cel mai mare, firma sa numarand in prezent peste 500 de salariati.

“In perioada comunista croitorii, cojocarii sau cizmarii erau meserii banoase. Tatal meu era prieten bun cu un cizmar din comuna Vicovu de Sus.Vizitandu-l si vazand ca aceasta meserie iti poate aduce o sursa buna de bani m-am gandit ca am posibilitatea sa-mi ajut parintii si sa-i scap de povoara datoriilor pentru ca, pe atunci, casa noastra fusese mistuita de un incendiu, care pe mine si ai mei ne-au lasat intr-o o situatie financiara destul de dificila”, isi aminteste Aurel Bobu.

El spune ca practica a fost “mama invataturii” iar in anii de ucenicie a invatat toate fazele de a produce o pereche de incaltaminte, chiar de la profesorul sau.

“Dupa ce mi-am dat examenul in fata maistrului meu acesta mi-a spus «Eu vad ca tu ai un dar din partea Lui Dumnezeu, esti foarte bun si ma tem ca tu o sa devii concurentul meu”, isi aduce aminte proprietarul Marelbo.

Aurel Bobu isi aminteste cu placere de prima pereche de pantofi pe care a facut-o special pentru mama lui, intr-un atelier de incaltaminte amenajat intr-o incapere micuta din propria casa.

“Prima pereche de pantofi am facut-o pentru mama mea. In acele vremuri era foarte greu sa incepi in acest domeniu, astfel ca aveai nevoie de o masina de cusut. Am imprumutat de la cineva 1.700 de lei si am plecat la Timisoara pentru a ma intalni cu un neamt care vindea o masina de cusut marca Singer, manuala. Am plecat inapoi acasa si prima pereche de pantofi i-am facut-o mamei mele. Cand a vazut ca am reusit sa-i fac pantofii s-a bucurat foarte mult si a dat vestea la toate vecinele si la prietenele ei de talentul in meseria mea”, a precizat antreprenorul roman.

De-a lungul anilor s-a perfectionat, incat a ajuns sa faca incaltaminte mirilor si mireselor care isi doreau incaltaminte unicat.

“Dupa aproximativ un an vestea s-a raspandit in tot judetul Suceava ca sunt meserias bun si fac pantofi de calitate. Neputand face fata cererii am inceput sa iau si eu ucenici pentru calificare si sa ma ajute sa onorez toate comenzile astfel ca pana la revolutie am invatat mai departe alti 50 de cizmari. Am lucrat in forma legala prin Sectia Prestari Servicii prin primarie”, spune Bobu.

Acum Marelbo inseamna 46 de magazine si peste 500 de perechi de pantofi produse zilnic in fabrica din Vicovu de Sus.

Portretul omului Aurel Bobu

Riguros si foarte prompt in solicitari, preferand sa isi petreaca timpul in fabrica decat onorand invitatii in public, Aurel Bobu are drept pasiuni off-road-ul, vanatoarea si cantatul la acordeon.

---

Victor Tighinean, Ecco Shoes: de la chirurg la retailul de incaltaminte

Medic chirurg de profesie, dar care de mai bine de 10 ani ii invata pe romani cum sa se incalte ca in vest, Victor Tighinean (48 de ani) a renuntat la meseria de doctor, pe care a practicat-o vreme de 5 ani, pentru a-si dedica timpul antreprenoriatului: un pariu riscant, dar care s-a dovedit intr-un final castigator.

Victor Tighinean isi aminteste ca in anii ’90 salariul din domeniul medical, mai ales pentru un medic rezident, era atat de mic incat nu putea acoperi nici macar chiria. “Totul era foarte scump pentru nivelul salarial al unui medic rezident. Eram in perioada de rezidentiat, in care nici manualele pentru studiu nu mi le puteam permite, ca sa nu mai punem in discutie si costul destul de mare al chiriei. (…) Imi amintesc ca a fost o perioada foarte grea, la finalul careia am decis ca daca vreau sa incep sa fac bani trebuie sa intru in afaceri”, povesteste Tighinean.

In anul 1998, Victor Tighinean deschidea in Cluj Napoca un punct de distributie de incaltaminte, moment in care a inceput sa cunoasca tot mai bine un domeniu cu reputatie in Romania, dar care nu avusese pana in acel moment o deschidere catre retailerii mari din Europa.

“Business-ul de distributie a crescut rapid, eram in anii 2000 printre jucatorii mari din piata. Reusisem sa deschidem cinci magazine Michelle pe piata din Cluj, apoi ne-am extins si in orasele Brasov si Oradea. Eram interesati sa vindem incaltaminte de calitate in Romania. (…) Stiam de Ecco, imi doream sa distribui acest brand pe piata, dar nu am indraznit sa ma apropii. Stiam ca trebuie sa cumpar o cantititate minima care ar fi presupus o investitie de zeci de mii de euro ceea ce nu imi permiteam. (…) Intr-o zi am fost sunat de Ambasada Daneza, care mi-a spus ca sunt interesati sa gaseasca un distribuitor pentru un brand din Danemarca. Ecco voia un distribuitor si cauta in Romania o companie cu experienta in aceasta zona”, isi aminteste Victor Tighinean.

Discutiile pentru intrarea Ecco in Romania au durat destul de mult, dar in 2004, Victor Tighinean introducea brandul danez pe piata locala, pe locul unui fost magazin Michelle in Cluj. Acum, Tighinean conduce un business de peste 30 mil. lei si o retea care depaseste 25 de magazine.

---

Dan Isai, Salad Box: face milioane de euro din salate la cutie

Cel mai tanar antreprenor din acest top, Dan Isai a trecut de la visul de a crea un lant de restaurante de tip fast-food la constructia in doar trei ani a unuia dintre cele mai mari lanturi de restaurante de tip “healthy food” din Romania, Salad Box, un business estimat sa atinga anul acesta 20-22 mil. euro.

"La inceputul anului 2012 ma gandeam impreuna cu sotia ca, in Romania, salata nu e considerata fel principal in meniul zilnic si ne-am gandit sa incercam sa schimbam putin mentalitatea. Un prieten care avea un restaurant ne-a spus ca suntem nebuni, ca nu se pot face bani din salata. Romanii consuma carne inclusiv ca gustare, intre mesele principale. Nu ne-am lasat si in aprilie 2012 am deschis prima locatie, iar primul client a venit cu o portie de aripioare, iar salata noastra a luat-o ca produs secundar. Ne-am luptat putin cu aceasta mentalitate, iar acum vanzarile dovedesc ca salata este un produs principal si in Romania", povesteste Dan Isai, CEO Salad Box, despre cum a inceput afacerea.

Business-ul s-a dezvoltat din dorinta de a promova un stil de viata sanatos si de a oferi o alternativa alimentatiei de tip fast-food. A fost nevoie de un an in care s-au testat produse, dar si proceduri de functionare. In urmatorul an, impreuna cu echipa, Dan Isai a pus la punct un sistem de franciza, bazat pe proceduri clare si un model de business scalabil. In 2014 a inceput extinderea internationala, cu patru locatii in Ungaria si un restaurant in Germania, iar anul acesta a depasit 400 de angajati.

Cresterea Salad Box a fost sustinuta din fonduri proprii ale asociatilor si din profitul reinvestit: "Am reinvestit tot profitul. Acum stau impreuna cu sotia si cele doua fiice in chirie, nu avem casa cu piscina, pentru ca am reinvestit totul", spune Dan.

Inca din perioada studentiei, Dan a inceput sa lucreze in vacante in America, Italia, Australia. Contactul cu alte civilizatii, cu medii de lucru si idei de business diferite, l-au ajutat pe Dan sa-si extinda orizonturile ca viitor om de business. De altfel, ideea Salad Box i-a venit cand lucra in Australia. Dar, inainte de Salad Box, in 2008, a deschis o firma de publicitate, intr-o perioada cand firmele incercau sa taie din costuri, cele cu publicitatea fiind printre primele reduse. Din experienta respectiva, omul de afaceri a invatat cat de mult conteaza ca momentul de lansare a unui business sa fie cel oportun.

Dan este Ambasador Jamie Oliver in Romania. Acest statut presupune apartenenta la un program international de constientizare a rolului unei alimentatii sanatoase asupra calitatii vietii si implicarea activa in campanii de educatie alimentara.

Portretul omului Dan Isai

Modest, Dan Isai crede ca principalele atribute ale unui antreprenor de cursa lunga sunt harnicia, competenta si integritatea.

---