Trebuie să recunosc faptul că și eu mai uit din când în când că Rusia și SUA nu sunt două țări care se află fiecare pe cealaltă parte a globului, când de fapt sunt două țări vecine, care stau gard în gard.
Nu încerc să spun că titanii acestei lumi vor să ne bage pe toți într-un conflict care nu ne aparține, sunt deja destui cei care spun asta în locul meu, dar nu pot să nu mă întreb de ce preferă să se certe între ei prin curțile altora.
Nu-mi sunt dragi nici unii, nici ceilalți. Ca parte a unui popor care greu și-a găsit pacea în acest colț de lume, meleagurile mioritice fiind mai mereu supuse unor presiuni exercitate de către alți actori geopolitici mult mai mari și mai importanți decât poporul român, nu pot decât să-mi doresc liniște în regiune. Mai ales acum, când suntem atât de aproape de o zonă cu risc mare de conflict militar. Ucraina este prinsă la mijloc între doi coloși, iar teama mea și a multor altora este aceea că toți vecinii ucrainenilor vor avea de suferit în cazul unui război.
Partea cea mai proastă în toată această situație este aceea că popoarele care vor fi prinse la mijloc par să aibă mai mult de pierdut decât cei doi coloși care-și flexează mușchii într-un dialog pe care-l poartă pe un teren neutru.
Citeste si:
Pretextele rușilor și ale americanilor, legate de securitatea globală par justificate la prima vedere, dacă reușești să privești cât mai obiectiv punctele lor de vedere. Îi înțeleg pe ruși că nu vor ca NATO să devină un ghimpe și mai ascuțit în coasta lor, dar argumentul lor cade destul de repede.
Ideea acestei opinii a plecat de la o postare văzută pe Facebook și, în timp ce poate se dorea a fi amuzantă, era pe cât se poate de reală. SUA și Rusia sunt țări vecine, iar europenii uită mereu treaba asta, pentru că frontierele celor doi coloși se unesc pe cealaltă parte a globului.
Practic, dacă SUA și NATO ar dori să atace Rusia vreodată, ar putea-o face mult mai ușor și cu riscuri civile mult mai mici, trecând din Alaska.
„Dacă vreți să vă bateți, mai bine o faceți aici, iar Europa nu va fi distrusă în acest proces”. Cam așa suna postarea respectivă, care indica pe o hartă zona dintre Alaska și Districtul autonom Ciukotka.
Citeste si:
Evident, am fi naivi să credem că rușii și americanii nu știu că sunt vecini și că, dacă vor un conflict, ar putea să înceapă din acea zonă, dar câștigurile ar fi prea mici și pentru unii și pentru ceilalți. NATO și americanii ar avea un drum prea lung de parcurs de acolo până la Moscova, iar pe ruși nu-i interesează Alaska, altfel nu ar fi vândut-o americanilor în primul rând, dacă vedeau acea parte a lumii ca fiind cu adevărat valoroasă pentru ei. Altfel, Putin ar fi putut cere anexarea Alaskăi și nu a Crimeei de mai mult timp.
Problema e că Rusia minte când spune că nu vrea să aibă NATO la granițele ei, când este deja vecină cu cel mai important exponent al alianței politico-militare de care spune că se teme în asigurarea suveranității poporului său.
Dacă Putin are o problemă cu SUA, ar trebui să-și îndrepte atenția direct către americani, să se ridice pe vârfuri și să strige la rivalii lui pe traseul Alaska. Este mai aproape decât prin căile de la Bruxelles, Paris, Viena sau pe unde și-au mai dat întâlnire cele două părți, în încercarea de a „găsi o soluție pașnică”.
Citeste si:
Rusia este deja vecină cu NATO, așa că scuza rușilor de a nu permite aderarea Ucrainei pe simplul fapt că NATO s-ar apropia prea mult de teritoriile sale pică din prima.
Adevărul e, ar spune unii, că Ucraina este o zonă strategică de importanță mult mai mare și pentru unii și pentru ceilalți. Rușii se tem că drumul de la Kiev este mai scurt până la Moscova, decât de la Vladivostok. De cealaltă parte, NATO și SUA sunt conștiente de acest avantaj strategic în fața Rusiei. Totuși, Turcia (a doua cea mai mare armată din NATO), România, Bulgaria, Polonia, toate țări membre, nu sunt nici ele atât de departe de Moscova.
Așa ajungem și la argumentele americanilor, care sunt și ele slabe, ipocrite chiar. Este adevărat, Rusia a încălcat conduita mondială când a anexat Crimeea. Retrocedarea ei către Ucraina, pentru a repara această greșeală nu se va întâmpla prea curând, dacă nu cumva niciodată. Cel puțin cât Vladimir Putin este lider în Kremlin, acesta nu va renunța la trofeele „cucerite” în timpul domniei lui. Nici nu are de ce. Ucraina nu va putea revendica niciodată bătând cu pumnul în masă, pentru că este prea scundă pentru a se ridica la nivelul mesei pentru a da cu pumnul în ea.
Citeste si:
Revenind la argumentele americanilor, legate de menținerea păcii în această zonă a Europei, pică și ele. Modelul acesta de a agita apele în diverse zone ale lumii s-a mai văzut. În Irak și Iran, în Siria, în Balcani. Nu cred că au uitat europenii ce s-a întâmplat în fosta Republică Iugoslavă. Un vechi coleg din breaslă, fost respondent de război în vremea conflictului din Kosovo, povestea despre o discuție cu un jurnalist ex-iugoslav, care spunea: Ziceți mersi, că americanii nu au ales să vă dezbine vouă țara.
Dincolo de declarațiile subiective și pătimașe ale unui fost iugoslav, nu putem rămâne orbi la faptul că americanii au alimentat de foarte multe ori conflicte în alte zone ale mapamondului, cât mai departe de propria casă.
Trecem peste argumentele că au avut interese în acele zone, cum ar fi resurse de petrol, gaze și așa mai departe. Sau că au muniție, iar fabricile lor de armament nu pot sta degeaba, trebuie să producă, iar dacă în lume nu se trag gloanțe și obuze, acele fabrici stau degeaba.
Citeste si:
Declarativ, America, supranumită multă vreme „Polițistul Planetei”, a încercat să pară că încearcă obținerea păcii în zonele cu risc de conflict militar, dar metodele lor trădează alte intenții. Trimiterea de echipamente militare, de soldați în toate zonele unde s-au iscat conflicte armate nu sunt semne de pace. Nu semnezi un tratat de pace, stând cu pistoalele și cuțitele pe masă. Ramura de măslin și steagul alb rămân doar niște clișee literare în acest context.
Dacă americanii nu vor conflict, ar face bine să nu mai trimită și mai mulți soldați și armament în zonele de risc ridicat, și nu ar trebui să dea informații în fiecare zi prin care să bage și mai mult spaima în locuitorii din țările care se află la mii de kilometri depărtare de ei.
Evident, vor fi voci care vor spune că americanii au și ei interes în zona asta de lume. După ce timp de câteva decenii s-a aflat sub influența Uniunii Sovietice, adică a Rusiei, americanii par că vor să-și întindă ei aria de influență și mai mult în Estul Europei.
Citeste si:
Problema e că Europa, cea care trebuia să fie un actor cu greutate în toată această poveste, rămâne aproape impasibilă. Rolul Europei ar trebui să fie acela de a media tensiunile dintre Moscova și Washington. Să strige mai tare și să-și vadă de propriile interese. Principalul interes fiind acela de a-și asigura pacea. Până acum, la fiecare încordare de mușchi fie a rușilor, fie a americanilor Europa nu a arătat o poziție independentă puternică.
O parte dintre europeni au țipat că vor impune sancțiuni economice Rusiei, în timp ce două țări dintre cele mai importante membre UE, adică Franța și Germania, par să-i facă pe plac lui Putin.
Macron participă la întâlniri cu Putin, în care nu pare să-l descurajeze pe liderul rus să renunțe la ambițiile sale geopolitice, ba chiar a părut că Vladimir a plecat încântat de la întâlnirea cu omologul său francez.
Germania a trimis căști pentru soldații din armata ucraineană. „Bine că nu au trimis perne”, după cum spunea primarul Kievului. Nu sunt măsuri care să descurajeze Rusia. Probabil că și Putin a râs când a văzut ce ajutoare au trimis nemții. Dar Germania este dependentă de gazele rusești, așa că nu are motive să-i supere pe ruși.
UE a mai pierdut și un actor important în toată această poveste, Marea Britanie, care pare aproape impasibilă la ce se întâmplă în Europa. Nu se așteaptă nimeni ca Boris Johnson să se transforme într-un Winston Churchill peste noapte, dar nu poți să nu te întrebi, dacă nu cumva Brexit-ul nu a fost planificat mai bine decât ne-am imaginat vreodată.
Problema e că Uniunea Europeană, organizația care a fost creată pentru a concura cu marile puteri ale lumii, este slabă, și-a acoperit parcă ochii și urechile. Da, Ucraina nu este parte din UE, nici din NATO, dar factorul de proximitate trebuie să ne îngrijoreze.
Ținând cont și de cele menționate mai sus, poate că Volodimir Zelenski are dreptate când spune că unele țări UE le cântă în strună rușilor. La urma urmei, Ucraina este o țară destul de mare, care se pretează foarte bine ca o zonă de tampon, între Rusia și țările cu greutate din UE.
Trist este faptul că, țările de la marginea blocului comunitar, par a fi sacrificate, în cazul unui conflict militar. Europa ar trebui să-și găsească propria voce, să le spună americanilor să-și vadă de ale lor, Europa nefiind teritoriul lor, să nu mai bage bețe prin gardul dintre Europa și Rusia pentru ai agita pe ruși, iar rușilor să le transmită clar, că orice violare a păcii din Europa va fi aspru pedepsită.
Până acum, liderii europeni l-au lăsat pe Joe Biden să vorbească și pentru ei, iar vocea liderului de la Casa Albă nu pare să-l sperie suficient pe Putin, care, fără o opoziție puternică din partea țărilor europene, nu pare deloc îngrijorat de amenințările venite de la Washington, pentru că știe că nu toată Europa este gata să susțină cauza americană până în pânzele albe.
Sursa foto: Shutterstock
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
