Preocuparea statului roman in aceasta directie, prin incurajarea ideilor inovatoare si a antreprenorilor aflati la inceput de drum este binevenita, alaturandu-se multiplelor programe de tip „pepiniere de idei” si „pepiniere de afaceri” pe care le deruleaza mediul privat, intr-o permanenta cautare a performantei si inovarii. Cu conditia unei bune administrari a proiectelor, initiativa statului roman are potentialul de a concura cu succes initiativele private (locale) de sustinere a antreprenoriatului.

POSDRU 2007 - 2013 ne-a oferit multe lectii valoroase despre modul in care banii europeni alocati resurselor umane trebuie utilizati, despre rolul autoritatilor de management in asigurarea previzibilitatii si a coerentei in viziune, asteptari, sanctiuni, iar lista poate continua.

Cu toate acestea, dupa ce am analizat ghidurile solicitantului si am discutat cu unii dintre administratorii de grant, pare tot mai greu de inteles de ce lectiile POSDRU au fost ignorate la conceperea acestor ghiduri din cadrul POCU, riscand (din nou) ca potentialul acestui program sa nu fie atins.

De exemplu, urmand schema POSDRU, Romania Start-up Plus si Diaspora Start-up sunt derulate printr-un administrator de grant (care indeplineste rolul hub-ului/acceleratorului de afaceri); in cazul in care acesta este un consortiu, doar liderul devine parte la contractul de finantare incheiat cu autoritatea de management; in consecinta, in cazuri de frauda, desi legea permite ca actele de constatare a neregulilor sa fie intocmite direct in numele partenerilor in culpa, mecanismul contractual face sa subziste raspunderea solidara a tuturor membrilor consortiului, ceea ce il transforma/il mentine pe lider intr-un tap ispasitor pentru erorile si reaua-credinta a tuturor.

Un alt exemplu care ilustreaza riscurile la care sunt supusi partenerii din cadrul unui consortiu, de aceasta data, consta in atribuirea catre lider a sarcinii de a distribui fondurile catre parteneri. Experienta POSDRU arata ca liderii pot abuza, fie netransferand fondurile alocate pentru parteneri, si utilizandu-le pentru scopuri in afara proiectului, fie printr-un management defectuos al proiectului. Iar de aici si pana la insolvabilitatea partenerilor, care nu pot recupera cheltuielile avansate in proiecte, mai este doar un pas.

O alta lectie neinsusita, sursa semnificativa de riscuri pentru administratorii de grant, este modul de structurare a schemei de finantare. Romania Start-up Plus si Diaspora Start-up impun infiintarea de firme, de catre antreprenori, si alocarea de fonduri catre acestea, de catre administratorul de grant. Contrar asteptarilor pe care le creeaza raportarea conceptului de program de asistenta pentru start-up-uri la modelele dezvoltate in domeniul privat, din pacate autoritatea de management nu a imprumutat niciun fel de instrument sau bune practici utilizate in mediul privat.

Printre lipsurile ghidurilor solicitantului (sau, mai adecvat spus, ale cadrului normativ de implementare a POCU/a proiectelor finantate din fonduri UE), care afecteaza in mod substantial securitatea financiara a administratorilor schemei de grant, amintim:

  • lipsa mecanismelor contractuale complete, clare, predictibile, care sa permita exercitarea unui control asupra antreprenorilor, sa descurajeze frauda in randul acestora si sa permita recuperarea efectiva a prejudiciilor pe care le-ar putea suporta administratorii de grant; altfel spus, lipsesc contractele/documentele juridice care sa contina si altceva decat declaratii de principii, insuficiente pentru a cuprinde diversitatea situatiilor practice si care ignora faptul ca punerea lor in aplicare depinde intotdeauna de detalii care pot schimba in totalitate efectele practice previzionate;
  • lipsa scutirii de taxe de timbru si lipsa reglementarii unei proceduri simplificate de recuperare a prejudiciilor cauzate administratorilor de grant de catre antreprenori, simetric cu remediile de care beneficiaza autoritatile finantatoare in relatia cu administratorii de grant.

Pe de alta parte, este ingrijorator si faptul ca autoritatea de management nu s-a preocupat nici de insusirea lectiilor POSDRU care sunt utile pentru ea, de exemplu stabilind mecanisme juridice pentru a actiona direct impotriva antreprenorilor, in situatia in care administratorii de grant nu iau masurile necesare pentru recuperarea prejudiciilor (fiind si insolvabili).

Cu alte cuvinte, autoritatea s-a limitat la garantia pe care i-o ofera faptul ca administratorul de grant este raspunzator fata de aceasta pentru asemenea fraude, fara sa se preocupe de efectele practice ale acestei optiuni. Cum poate administratorul de grant sa recupereze pierderile de la antreprenorii/partenerii de rea-credinta, de exemplu, nu a constituit o preocupare a autoritatii, desi posibilitatea practica, reala, a acesteia, de a recupera toate fondurile alocate/utilizate in mod nelegal, depinde in definitiv de tragerea la raspundere a celui care a deturnat fondurile si le-a folosit in scopuri nelegitime.

Experienta POSDRU ne arata ca nu putem exclude fraudele si reaua credinta. Dincolo de bune practici, instrumente/mecanisme de control al riscurilor si respectiv de recuperare a prejudiciilor, fraudele si reaua-credinta tin de mentalitate si de educatie. Insa, crearea acestor instrumente/mecanisme constituia o asteptare legitima a actorilor relevanti, dupa lectiile POSDRU, careia autoritatea de management nu i-a oferit un raspuns.

Intr-un articol ulterior, vom explora modalitatile si vom trece in revista instrumentele prin care administratorii de grant pot totusi complini lacunele detaliate, pentru a asigura succesul proiectelor si a-si proteja in mod coerent si rezonabil interesele.

Sursa foto: theromb / Shutterstock