Aveam doar 7 ani la Revolutie. Nu intelegeam mare lucru, doar ca ai mei, atipic, m-au pus in bratele bunicului meu si m-au trimis, in toiul iernii, la tara, intr-un sat pierdut de lume din Mehedinti in comuna Corcova. Acolo priveam cu ochi curiosi cum bunicii se uitau la televizorul Sport alb-negru la transmisiuni complet neinteresante, cu purici, cu impuscaturi si tipete. De atunci au trecut 30 de ani.

In clasa a II-a, in 1990, invatatoarea ne-a rugat sa ne ridicam in picioare in semn de respect afta de directorul scolii. Fusese omorat in Revolutie. Abia atunci incepeam sa inteleg ca s-a intamplat ceva destul de important, mai ales ca ni s-a zis sa rupem prima pagina, pe care trona chipul zambitor (si mi se parea inca de pe atunci rujat) al lui Ceausescu. In frenezie, intors acasa, am rupt si toate timbrele cu el, desi nu prea intelegeam de ce.

Au trecut 30 de ani de cand s-a stricat pentru prima oara, pe 16 decembrie 1989, “LIBERTATE” la Timisoara. Revolutia Romana incepuse. Romania a fost singura tara din Europa de Est unde trecerea la democratie s-a facut prin violenta, sange, ample proteste in intreaga tara si executia sumara a celor doi dictatori.

Anii ’90 au fost atat ani plini de speranta, cat si ani plini de mizerie si confuzie. Romania, sub conducerea fostului comunist Ion Iliescu, creatorul PSD-ului de astazi, ratase oportunitatea unor reforme profunde, care chiar sa puna tara pe o orbita vestica.

In schimb, sistemul comunist a fost perpetuat prin ceea ce inca se vede si astazi – numirea unor oameni apropiati partidului in functii cheie, delapidarea statului in interesul unei minoritati, indiferenta fata de justitie si incercarea in orice fel de a evita raspunderea in fata legii. Anii ’90 au venit cu privatizari dubioase, falimente majore ale unor fabrici altadata foarte eficiente, devalorizarea constanta a leului.

Caderea comunismului a adus insa si cea mai mare gura de aer proaspat pana la intrarea in Uniunea Europeana – posibilitatea de a avea propria afacere privata. Inca din 1990 au inceput sa apara primele firme, iar din primele 100, mai supravietuiesc inca circa 20. Adevarat, multe dintre primele companii private au fost deschise de oameni din sistem, fosti comunisti si in mare parte inscrisi in FSN, insa nu au intarziat sa apara si companii construite de antreprenori romani fara valente politice.

Romania a devenit taram virgin si pentru multinationale. Unele au intrat in Romania pentru a cumpara terenuri si fabrici la preturi derizorii, negociate cu partidul aflat la putere, altele insa au intrat cu bune intentii capitaliste – oferirea de servicii utile populatiei, contra, evident, profitului. Nivelul de trai al populatiei a crescut incet dar constant in ultimii zeci de ani, impulsionati mai ales de mediul privat.

Ce s-a intamplat pe 16 decembrie 1989

In 16 decembrie, mai multi credinciosi din oras demonstrau pasnic, in jurul Catedralei reformate din Piata Maria, fata de o decizie judecatoreasca prin care pastorul reformat László Tokés urma sa fie evacuat si mutat in alta localitate. Miscarea avea sa se extinda, la aceasta aderand studenti, muncitori si alti locuitori ai Timisoarei. Se formeaza coloane de timisoreni care se indreapta catre centrul orasului. Izbucneste, astfel, o revolta anticomunista pe fondul scaderii dramatice a nivelului de trai al populatiei, ca si al destramarii sistemului comunist european in fostele tari socialiste, mentioneaza lucrarea "Istoria Romaniei in date" (Ed. Enciclopedica, 2003).

In scurt timp, Piata Maria este ocupata de cateva sute de persoane, care scandeaza "Libertate", "Dreptate" si care canta "Desteapta-te, romane!". Coloanele de manifestanti se indreapta spre Comitetul judetean al Partidului Comunist Roman (PCR). Sunt mobilizate fortele de ordine ale Ministerului de Interne, ale Militiei, armata, garzile patriotice, pompierii. Manifestantii sunt intampinati cu jeturi de apa, gaze lacrimogene. Au loc ciocniri violente intre demonstranti si fortele de ordine. Se opereaza arestari. Manifestantii se retrag si se repliaza in fata Catedralei. Coloanele de manifestanti pornesc din nou prin oras, dar din nou sunt atacate de fortele de ordine; se dau lupte in adevaratul sens al cuvantului; multi demonstranti sunt arestati.

In jurul orei 16.00, mai multe tramvaie sunt blocate de catre manifestanti si se striga "Jos cu Ceausescu!". O parte a multimii merge spre caminele studentesti pentru a aduna noi demonstranti. Pana la miezul noptii, unii manifestanti, printre care si pastorul László Tokés, sunt batuti si arestati.

A doua zi, la 17 decembrie 1989, timisorenii se aduna in strada in numar foarte mare; manifestantilor li se alatura muncitori din fabrici si uzine. Se scandeaza: "Jos Ceausescu!", "Jos comunismul!", "Nu va fie frica!". Comitetul judetean al PCR este luat cu "asalt" de catre demonstranti, care patrund in cladire prin geamurile sparte. Si atunci a intervenit armata, scrie Agerpres.

Citeste si:
2.000 de persoane in mars din Piata Victoriei spre Piata Universitatii
Peste 2.000 de persoane in...

Din dispozitia lui Nicolae Ceausescu, sunt trimisi la Timisoara, in ajutorul conducerii locale a judetului: generalul Velicu Mihalea, adjunct al sefului Directiei de Contrainformatii din Departamentul Securitatii Statului (DSS), colonelul Filip Teodorescu de la Directia a III-a Contraspionaj din DSS si alti ofiteri superiori. Ion Coman, secretar al Comitetului Central al PCR, este numit comandant unic pentru Timisoara. El se deplaseaza la Timisoara, insotit de generalii Stefan Gusa, Victor Atanasie Stanculescu, Mihai Chitac, Florea Comsa, colonelul Gheorghe Radu s.a., in vederea coordonarii actiunilor represive. La miezul noptii, fortele de ordine deschid focul asupra manifestantilor; sunt ucisi si raniti copii, tineri, femei si batrani. Peste 20.000 de membri ai "garzilor patriotice" din Dolj si Ramnicu Valcea sunt trimisi cu trenuri speciale spre Timisoara; inarmati cu bastoane, ei aveau misiunea sa ajute la dispersarea manifestantilor. Actiunea esueaza. O parte a celor trimisi fraternizeaza cu timisorenii, o alta parte este oprita pe drum si face cale intoarsa.

In aceeasi zi, Nicolae Ceausescu convoaca o teleconferinta cu activul de partid si de stat din judete si anunta ca a dat ordin sa se traga. "Se someaza, oricine nu se supune se socoteste stare de necesitate si se aplica legea!", ameninta liderul comunist. In toate intreprinderile si institutiile din tara se face de garda 24 de ore din 24 de ore, se intaresc masurile de paza si securitate, atmosfera devenind foarte incarcata, daca nu exploziva. Pe strazi circula patrule formate dintr-un militian, un militar in termen si un membru al garzilor patriotice.

In Timisoara se aud primele focuri de arma, pana dupa miezul noptii avand loc lupte de strada intre civili si militari si fiind incendiate TAB-uri, tancuri si magazine. De asemenea, pe treptele catedralei, un grup format din copii si tineri civili incep sa scandeze: "Jos Ceausescu!", "Libertate!", "Vrem o tara libera!". Ei canta colinde, iar alte cateva sute de manifestanti li se alatura, fluturand un steag din care fusese decupata stema comunista.

In timp ce pe 18 decembrie 1989 Nicolae Ceausescu isi incepe vizita oficiala in Republica Islamica Iran, in Timisoara vitrinele magazinelor sunt sparte, militienii sunt peste tot, iar militarii ordona oamenilor sa circule fara oprire, fiind impiedicati sa stea in grupuri.

Dupa doua zile in care armata, militia si securitatea incearca sa reprime fara succes revolta, demonstrantii ocupa, la 19 decembrie 1989, centrul Timisoarei, din zona Piata Operei. Cele mai multe intreprinderi din Timisoara isi inceteaza activitatea, se organizeaza mitinguri de protest, se formuleaza revendicari. Pe strazile orasului, militarii fraternizeaza cu revolutionarii si se scandeaza: "Armata e cu noi!".

Un numar de peste 40 de cadavre ale unor victime ale represiunii din Timisoara, neidentificate, sunt transportate, in secret, de la morga Spitalului Judetean Timis in Bucuresti, unde, in noaptea de 19 spre 20 decembrie, au fost incinerate la crematoriul "Cenusa".

La 20 decembrie 1989, demonstrantii din Timisoara se grupeaza in Frontul Democratic Roman, avandu-i in frunte pe Lorin Fortuna (presedinte), Ioan Chis (vicepresedinte) si Claudiu Iordache (secretar general), cu scopul de a organiza miscarea de rezistenta. Dimineata, zeci de coloane de muncitori din intreprinderile orasului se indreapta spre Piata Operei. In jurul orei 11.00, generalul Stefan Gusa ordona retragerea tehnicii de lupta in cazarmi si interzicerea folosirii armamentului din dotare. In jurul orei 13.00, coloanele de manifestanti ajung in Piata Operei, iar militarii fraternizeaza cu ei. La ora 14.00, efectivele militare sunt retrase in cazarmi, iar autoritatile centrale si locale nu-si mai exercita autoritatea asupra orasului. Astfel, Timisoara devine primul oras liber al Romaniei.

In balconul Operei i se inmaneaza primarului Timisoarei, Petre Mot, revendicarile protestatarilor: eliberarea arestatilor, redarea cadavrelor familiilor care le revendica, demisia lui Nicolae Ceausescu, circulatia libera a oamenilor si a ideilor. Multimea scandeaza: "Nu plecam acasa, mortii nu ne lasa!", "Azi in Timisoara, maine-n toata tara!".

Sediul Comitetului judetean al PCR este inconjurat de muncitori. In incercarea de a rezolva criza, liderii comunisti Emil Bobu si Constantin Dascalescu se intalnesc cu o delegatie a manifestantilor. Emisarii lui Ceausescu, ingroziti de revendicarile manifestantilor (demisia lui Ceausescu si a guvernului), se reintorc in graba la Bucuresti.

Nicolae Ceausescu revine din vizita oficiala din Iran si decreteaza instituirea starii de necesitate. In cadrul unui discurs televizat, acesta afirma ca "elemente huliganice (...) au provocat distrugeri de tip fascist in scopul destabilizarii tarii, dezmembrarii teritoriale, lichidarii revolutiei socialiste si intoarcerii sub dominatie straina". Totodata, Ceausescu da vina pe "agenturile straine de spionaj si pe romanii din interior care isi vand tara pentru un pumn de dolari sau pentru alte valute".

Presa controlata de guvern nu a dat nicio relatare a evenimentelor de la Timisoara, acestea fiind cunoscute insa pe larg prin emisiunile in limba romana ale principalelor posturi de radio occidentale, precum si prin emisiunile de la Budapesta si Belgrad. Singura relatare indirecta a evenimentelor au fost adunarile organizate in graba in institutii si fabrici, prin care "oamenii muncii isi exprimau 'hotararea' de a apara 'cuceririle socialismului'!".

La 20 decembrie 1989, este emis un Decret prezidential prin care se instituie starea de necesitate pe teritoriul judetului Timis, ca urmare a "gravei incalcari a ordinii publice prin acte teroriste, de vandalism si de distrugere a unor bunuri obstesti". Comitetul municipal de partid anunta organizarea unui mare miting in Piata Palatului, unde se spera ca Bucurestiul sa condamne "actiunile huliganice" de la Timisoara.


Te-ar putea interesa si:


Mai multe articole din sectiunea Social »




Ascultă primul podcast de FinTech și digital banking din piață.

Citeste si
Dosarul Revolutiei din 1989 a fost trimis in judecata