12 imagini
Piața Amzei, loc de întâlnire al negustorilor încă de la jumătatea secolului XIX, s-ar putea spune că a traversat epocile cu un oarecare succes, din moment ce mai există și astăzi. Dar ceea ce era odată un veritabil pol al comerțului, inclusiv după anii '90, a ajuns astăzi o tristețe absolută, în care câțiva comercianți pe care îi numeri pe degetele de la două mâini vând câteva legume și fructe amărâte pe care nu le cumpără aproape nimeni. Dus este, așadar, corul precupeților care umplea cândva aerul cu strigăte specifice, precum "ia roșiile, maică!", din moment ce astăzi piața odată vibrantă nu mai emite decât o liniște de mormânt.
Istorie postdecembristă obscură
Traiectoria tristă a Pieței Amzei, o piață cu tradiție în România, putea fi prevăzută însă cu ușurință în haosul tulburilor ani '90, când a trecut, în moduri greu de descifrat astăzi chiar și de cei mai competenți procurori, de la George Pădure, fost primar al sectorului 1, la nimeni altul decât Omar Hayssam.
Având în vedere această situație, precum și felul în care biata piață Amzei era pasată de la diverși proto-antreprenori dubioși la alții de aceeași teapă, la un moment dat un alt primar al sectorului 1, celebrul Andrei Chiliman, hotăra să facă tabula rasa pentru a-i da locului un destin mai bun, spera el.
Nu doar că acest lucru nu s-a întâmplat, după cum poate vedea oricine merge astăzi în Piața Amzei, dar Chiliman a avut și decizia prost inspirată de a rade de pe fața pământului vechea piață (prea insalubră, spunea el) și a face o clădire modernă, care să reinventeze, practic, vechea locație.
Clădirea este modernă, nimic de zis, ceea ce de altfel era firesc după investiția de 11 milioane de euro făcută de Chiliman, doar că în ea nu se întâmplă absolut nimic, lucru care nu face altceva decât să reflecte lipsa de viziune a mai tuturor municipalităților din România, cea din sectorul 1 nefăcând excepție.
Nici chiar pe vremea primarului Clotilde Armand, absolut deloc interesat de ce ar avea de oferit acest loc, motiv pentru care, inevitabil, provocarea îi este aruncată viitorului primar, noul ales George Tuță.
Vânzători nemulțumiți
Această stare de lucruri este reflectată de altfel și de puținii vânzători care mai ocupă astăzi spațiul actualei Piețe Amzei, cărora le este frică să-și divulge identitățile, dar care, fără excepții, se plâng de felul în care a ajuns să se prezinte un loc cândva emblematic.
Astfel, aceștia au arătat pentru wall-street.ro faptul că doar aproximativ 10% din spațiile disponibile, teoretic, pentru vânzători sunt ocupate, că traficul în zonă este foarte redus, din moment ce nu există nicio strategie pentru a atrage clienții în această piață, ba, mai mult, că dacă nu ar fi sediul celor de la taxe și impozite chiar vis-a-vis, în piață nu ar intra chiar nimeni.
Acestea nu sunt însă toate nemulțumirile lor, unii dintre aceștia acuzând chiar proiectul Străzi deschise pentru lipsa de clienți din piață, în vreme ce alții se plâng de faptul că lifturile prevăzute în noua clădire a pieței, practic, nu merg, mecanismele acestora fiind stricate de la umezeală, ba chiar faptul că cei care au făcut piața nu s-au gândit să o prevadă cu scări rulante pentru cei în vârstă care ar dori să ajungă la subsol.
Bine, nu că astăzi la subsol s-ar întâmpla ceva, spațiul respectiv fiind complet gol, ca de altfel aproape întreaga clădire, care reflectă de altfel destul de bine gradul de 10% pe care puținii comercianți rămași îl avansează ca reprezentând, practic, ce a mai rămas astăzi din activitatea Pieței Amzei.
Poziția Asociației Administratorilor de piețe
Ca urmare a acestei stări de fapte vizibile cu ochiul liber, am cerut, prin urmare, poziția celor de la Asociația Administratorilor de Piețe din România, forul care urmărește activitatea în domeniu și care reprezenintă şi apără interesele comune ale membrilor, practic instituţii şi societăţi comerciale cu atribuţii în domeniul administrării pieţelor şi oboarelor din localităţile de provenienţă, a căror opinie o redăm mai jos.
"Motivul principal pentru care piața funcționează la o capacitate mică este lipsa solicitărilor de la producătorii agricoli și de la operatorii economici de a-și valorifica marfa în Piața Amzei.
Cu toate că piața a fost modernizată cu câtiva ani în urmă în scopul promovării produselor tradiționale și îndeplinește toate condițiile pentru un comerț civilizat, încă de atunci nu a mai reușit să atragă un număr mare de producătorii agricoli și operatorii economici, fapt care în timp a determinat și scăderea numărului de cumpărători, iar în prezent având în vedere numărul scăzut de consumatori, piața nu mai este de interes pentru producători, creându-se astfel un cerc vicios.
Un motiv pentru care piața nu mai este de interes este prezenta marketurilor din imediata apropiere, care comercializează aceleași produse din import la prețuri mai mici. Menționăm că administrația a stabilit un tarif mult mai mic la închirierea tarabelor pentru producătorii agricoli - 25,42 lei/zi, în condițiile în care pentru operatorul economic este 45,04 lei/zi.
Din informațiile noastre s-a încercat și concesionarea pieței în mai multe rânduri, dar nimeni nu a fost interesat.
În contextul creșterii interesului pentru produsele locale în general și în mod special pentru fructe, legume, carne și brânzeturi, piețele agroalimentare au revenit in centrul atenției locuitorilor orașelor, astfel încât, sperăm că în viitorul apropiat să se identifice soluțiile cele mai bune pentru a revitaliza Piața Amzei, o piață de interes și tradiție pentru bucureșteni, cu un potențial comercial foarte mare".
În loc de concluzie
Sumarizând cele expuse, se poate spune, prin urmare, că intenția prezumtiv bună a lui Andrei Chiliman se traduce, mulți ani mai târziu, prin ceea ce am putea asocia conceptului de tun financiar. Cum se văd, cu alte cuvinte, cei 11 milioane de euro în funcționarea actuală a Pieței Amzei? Nicicum.
Peste ani, la fel de ironică este și declarația de la vremea respectivă a arhitectului care a pus în operă actuala Piață Amzei.
"Această piață va deveni un spațiu public de întâlnire, de loisir, de shopping. Am folosit în trecut o comparație cu un mall, dar a fost înțeleasă prost, fiindcă e doar un reper. În Amzei, zona de fast-food-uri va fi înlocuită de ceea ce se întâmplă de jur-împrejurul clădirii centrale.", declara, la vremea respectivă, Andrei Fenyo.
"Spațiu public de întâlnire", "loisir", "shopping", vorbe mari care peste ani se dovedesc simple vorbe goale, așa cum poate observa oricine trece astăzi prin sau intră în Piața Amzei.
