13 imagini
Ce este rally-raid-ul? Această întrebare a fost, cred, pe buzele tuturor atunci când Dacia a anunțat că va încerca să se impună la vârful piramidei în acest sport, la aproximativ un deceniu de la încheierea celui mai recent efort oficial al producătorului autohton într-o competiție importantă. Suntem, acum, într-un punct ciudat, deoarece Dacia a reușit, în mare, tot ce și-a propus, iar ultimele casete care n-au fost încă bifate ar putea să fie la finele sezonului aflat în desfășurare, dar răspunsul nu știu dacă a venit.
Au trecut trei ani de la acel anunț care confirma că marca de buget a Renault Group va fi în spatele unui proiect de la categoria T1+, cea mai exotică dintre cele pe patru roți agreate în cadrul World Rally-Raid Championship (W2RC), adică Mondialul de Rally-Raid. De atunci, Dacia a bifat mai multe victorii de etapă, trecându-și în cont inclusiv celebrul raliu Dakar, cea mai grea competiție de profil de pe mapamond.
Deși a obținut „doar” titlul mondial pentru navigatori, în 2025, anul acesta Dacia pare că-și va completa vitrina, vizând și titlurile pentru piloți și pentru echipe, iar asta în contextul unei rivalități tari cu Toyota și Ford. Cum obiectivul cel mare, câștigarea raliului Dakar, a fost realizat, echipa Sandriders nu va mai lua parte la ediția din 2027 a raliului, așa cum se anunțase inițial, iar sezonul actual va fi ultimul pentru echipă. Un soi de ‘veni, vidi, vici’, dar după chipul și asemănarea Dacia.
Și, totuși, ce este rally-raid-ul și de ce a făcut Dacia tot acest efort într-un colț mai puțin aclamat al motorsport-ului? În plus, iar asta e o întrebare pe care am tot auzit-o de la colegi jurnaliști, ce i-a ieșit din această afacere? Am încercat să răspund la prima întrebare încă de anul trecut, când am luat pentru prima dată contactul mai de aproape cu echipa Sandriders și am avut ocazia să merg în dreapta navigatorului (și pilotului) Pablo Moreno la bordul unei Dacia Duster Adventure pe Transalpina.
De vorbă cu primul campion mondial brazilian de la Ayrton Senna încoace
Seria limitată Duster Adventure s-a dovedit a fi destul de populară, iar Moreno, care face echipă cu Cristina Gutierrez în formația Dacia Sandriders, mi-a arătat o mostră din ce poate SUV-ul compact atunci când este echipat cu anvelope de teren accidentat. Anul acesta, Dacia a lansat o altă serie limitată, tot pe baza lui Duster III, dar ceva mai timidă la capitolul modificări față de un Duster normal (dar despre asta vom vorbi mai târziu).
Această nouă ediție specială, denumită Spirit of Sand, a apărut în februarie, dar nu a fost concepută în mod special pentru a celebra victoria Dacia la Dakar, deși a fost „inspirată” din eforturile echipei în competițiile de rally-raid. Practic, proiectul a demarat înainte ca Dacia să câștige Dakar-ul, deci constructorul n-o consideră ca o ediție specială în cinstea victoriei, ci doar în cinstea spiritului outdoorsy, un pilon al identității Dacia din prezent.
Știu, veți spune că o ediție „Dacia Dakar Victory” sau ceva de genul ar fi prins, poate, mai bine la public și sper că așa ceva este în lucru, deși nu am o confirmare oficială în acest sens. Dacă nu, va trebui să ne mulțumim cu Duster Adventure și cu Duster Spirit of Sand și, după recenta experiență cu cel de-al doilea, cred că ăsta nu e cel mai rău lucru posibil. După aventura reușită din zona Transalpina de anul trecut, Dacia i-a strâns din nou pe piloții și navigatorii din echipa de uzină și i-a adus în România pentru o nouă „escapadă” pe hârtoapele din județul Dâmbovița.
Cum mai aveam două întrebări la care căutam un răspuns, n-am putut să refuz invitația Dacia de a mă întâlni, din nou, cu cei din colectivul Dacia Sandriders, știind bine că aceasta ar putea fi ultima ocazie. Întrebarea legată de „de ce au făcut-o” și-a primit răspunsul cumva de la sine, trecând peste textele de PR care vorbeau despre cum programul de Dakar „se aliniază cu valorile brand-ului Dacia”.
În principiu, totul a luat ființă pentru că a existat o fereastră de oportunitate care a permis această ieșire la rampă a Dacia într-o zonă, cursele cross-country, unde celelalte mărci din grup nu aveau vreun legacy special care să le dea prioritate. Nici Dacia nu are, dar imaginea sa de brand prieten cu escapadele în natură s-a potrivit, iar rezultatul este și a fost interesant. Cât despre întrebarea cu business-ul, încerc să creionez un răspuns în concluzii.
Să revenim, așadar, la experiența de la Runcu și din împrejurimi, la care au participat piloții Sebastien Loeb, Lucas Moraes, Cristina Guttierez și navigatorii Fabian Lurquin, Edouard Boulanger, Pablo Moreno și Dennis Zenz. Practic, singurul absent a fost pilotul învingător de la Dakar 2026, Nasser Al-Attiyah, care a lipsit pe motiv că se pregătea pentru o competiție de tir, în procesul deloc simplu de a se califica la o nouă olimpiadă. Din fericire, Wall-Street.ro a avut ocazia unui interviu cu Al-Attiyah în 2024.
Pe majoritatea dintre cei menționați îi cunoscusem, deja, în anterioarele noastre întâlniri, fie la evenimente în Capitală, fie în călătoria pe (și pe lângă) Transalpina, iar noutatea a fost echipajul campion mondial din 2025, format din brazilianul Lucas Moraes și navigatorul său german Dennis Zenz. Cei doi reprezintă o pereche nouă, Moraes reușind să câștige titlul în 2025 în W2RC alături de navigatorul francez Armand Monleon, care l-a însoțit încă de la începutul aventurii la Toyota Gazoo Racing, în 2024.
În urma unei trageri la sorți, am ajuns să fiu în dreapta lui Moraes, care avea să atace relaxat, dar destul de susținut, traseul de circa 30 de kilometri special delimitat pentru acest eveniment. Drumul forestier pe care s-a mers, în trei ture se parcurgea mai întâi la deal. După ce ajungeai la vârf, aveai parte de niște clipe în care să-ți tragi respirația și să-ți recalibrezi creierul, iar apoi porneai din nou, până jos.
Drumul a fost parcă mai solicitant decât cel din zona Transalpina, dar asta și pentru că Spirit of Sand nu beneficiază de cauciucurile de teren BF Goodrich de pe cealaltă versiune, fiind complet standard din punct de vedere tehnic. Totuși, Duster-ul s-a achitat fără (mari) probleme de sarcina de a face abuzurilor unor piloți de rally-raid care, pe alocuri, nu au menajat SUV-ul compact făcut la Mioveni.
Este de menționat că piloții și navigatorii nu s-au pregătit în prealabil pentru această experiență, adică traseul a fost la prima-vedere și pentru ei, dar și pentru noi. Totuși, profesionalismul colectivului Dacia Sandriders s-a văzut, astfel că deja de la a doua trecere, membrii echipei cam știau unde-și pot asuma anumite (mici) riscuri și unde pot să fie mai atenți la pietroaie și alte denivelări ce puteau produce pene.
Spun asta pentru că, într-adevăr, pene au fost, inclusiv pentru Sebastien Loeb, dar și pentru Cristina Gutierrez, de unde am tras concluzia că s-a mers mai tare decât în experiența din 2025, deși n-ai fi putut trage această concluzie uitându-te la maniera în care conduceau piloții. Spun „piloții”, pentru că și navigatorii știu și pot să piloteze - inclusiv modelul de concurs. Unii dintre ei sunt foști motocicliști de rally-raid, alții nu, specializându-se pe navigație, dar toți au și sarcina să meargă cu mașina de curse pe porțiunile de legătură, între parcul de service (bivuac) și startul probelor. Cât despre mersul „în orb”, el este tipic în rally-raid: primești roadbook-ul cu câteva minute înainte de a pleca și în rest, baftă!
În circa 20 de minute, cât a durat urcarea, respectiv alte aproximativ 15 minute pe coborâre, n-am apucat să vorbesc multe cu Lucas, deși acesta a fost deschis și afabil, la fel ca și Pablo Moreno. Totuși, am aflat că și-a început cariera pe două roți, trecând apoi la patru roți după o accidentare, ca atâția alții. El a ajuns să-și treacă în cont două titluri în Cupa Mitsubishi Sud-America, pe lângă trei titluri pe teren accidentat în Brazilia natală. În plus, la debutul la Dakar, Moraes a încheiat pe un spectaculos loc trei.
Ca pilot al Overdrive Racing, o echipă privată, el a reușit și un loc doi la Baja Aragon, în spatele lui Al-Attiyah. Despre diferențele între echipa de uzină Gazoo Racing și Overdrive, Moraes a spus că și organizația privată cu care și-a început aventura în W2RC operează la un nivel înalt, iar mașinile sunt pregătite cu mare atenție la detalii, dar orice truc nou ajunge mai întâi pe mașinile uzinei.
În 2024, brazilianul a fost al treilea în ierarhia clasei T1+ din W2RC, în primul sezon ca pilot al formației Toyota. Evident, a trebuit să-l întreb cum se compară Hilux-ul cu Dacia Sandrider, iar brazilianul mi-a spus că modelul dezvoltat de Prodrive este mai plăcut de condus, având un balans mai bun - poate un avantaj al faptului că s-a putut începe de la o coală albă cu acest proiect, fără nici măcar o legătură estetică cu vreun model de serie, cum este cazul pick-up-ului Hilux.
În plus, prototipul Sandrider oferă vizibilitate bună, iar motorul de origine Nissan s-a dovedit a fi fiabil, ceea ce este important. Totuși, la rally-raid, etapele sunt puține, iar procesul de adaptare nu a fost ideal pentru Moraes, care a avut parte de un început de sezon cu suișuri și coborâșuri. Deși nu a putut să confirme care sunt planurile sale pentru 2027, Lucas mi-a spus că vrea să performeze cât mai bine în ultimele curse pentru Dacia și că vrea să rămână în W2RC și în viitor, deși este atras și de specialele de raliu, pe care le-a abordat în America de Sud.
Am vorbit și despre finala incredibilă de sezon de anul trecut, cu o penalizare post-cursă pentru Nasser Al-Attiyah ce a redirecționat titlul mondial al piloților în direcția lui Moraes. „Stăteam alături de Nasser, căci anunțul a venit după ce proba se încheiase, iar noi discutam despre final. Sentimentele din acele momente sunt greu de pus în cuvinte, iar ulterior am aflat că sunt primul campion mondial brazilian de la Ayrton Senna (n.n. în Formula 1, în 1991)”, a spus Moraes.
Cât despre România, pilotul sud-american a spus că a fost plăcut impresionat de peisaje, dar și de „proba” de lângă Runcu, dar că nu este prima lui vizită pe meleagurile noastre. Se pare că acesta a mai fost pe litoralul românesc, în copilărie. Familia sa a ales să facă un periplu prin Europa și, cum-necum, Moraes a ajuns și pe litoralul Mării Negre.
Curios de lejeritatea cu care abordează drumul destupat, udat de ploaie cu doar o noapte înainte, l-am întrebat pe pilot cum „citește” aderența în avans, pentru a ști cât de tare să meargă într-un viraj, pe un traseu nou. Acesta mi-a explicat că poți să estimezi, mai ales când nu mergi la maximum, care este nivelul aderenței, folosindu-te și de experiența acumulată, urmărind și drumul în față pentru a încerca să observi diferențele în suprafața de rulare.
Concluzia mea a fost că nu poți să pui în cuvinte această capacitate de a decela, „cu fundul” - după cum spuneau piloții de pe vremuri - ce se întâmplă pe drum. Piloții au această abilitate, nu toți, dar mulți dintre cei cu adevărat valoroși, și tocmai pentru asta sunt și plătiți. La cum a mers Moraes, se vede că a înțeles rapid ce poate să ofere Duster-ul, iar Lucas a declarat că mașina se simte bine pe teren accidentat, se simte că este ușoară, iar frânele și direcția își fac treaba cu îndeajuns de multă precizie, iar puterea disponibilă pe această versiune cu tracțiune integrală este suficientă.
Care sunt secretele Daciei Duster Spirit of Sand
Această serie limitată, complet echipată, se evidențiază printr-o serie de elemente grafice dispuse de-a lungul întregii părți inferioare a caroseriei, accente Copper Brown, jante negre din aliaj de 17’’ (încălțate de această dată cu anvelope Cooper Tyres) Tergan și antenă tip aripioară de rechin. Pentru a evidenția caracterul off‑road, modelul este echipat cu un scut de protecție pentru motor și cutia de viteze, realizat din duraluminiu de 6 mm, oferit în standard.
La interior, Duster Spirit of Sand păstrează confortul versiunii Extreme și îl duce mai departe prin dotări precum aerul condiționat automat, scaunul șoferului și volanul cu multiple reglaje, frâna de parcare electrică și cruise controlul adaptiv. Pachetele Cold și Parking sunt integrate în echiparea standard, oferind parbriz încălzit, scaune și volan încălzite, detector de unghi mort, cameră Multiview și senzori acustici față și spate.
Duster Spirit of Sand dispune de motorizarea hybrid-G 150 4x4, o premieră mondială semnată de Dacia. Sistemul reunește motorul termic de 1,2 litri mild‑hybrid de 103 kW (140 cai putere), amplasat pe puntea față, cu un motor electric de până la 23 kW (31 cai putere) pe puntea spate, pentru o putere totală de 113 kW (154 CP). Cu un cuplu de 230 Nm pentru motorul termic și până la 87 Nm pentru cel electri, care sunt manageriate de două transmisii distincte, mașina oferă mai multe moduri de rulare pentru evoluții pe teren accidentat. De asemenea, mașina oferă în același pachet și soluția dual-fuel, cu două rezervoare, unul de GPL și altul de benzină, iar acest lucru face hybrid-G 150 4x4 un tren de rulare unic.
Cutia automată cu dublu ambreiaj, în 6 trepte, este echipată pentru prima dată la Dacia cu padele pe volan. Cutia de viteze cu două rapoarte asociată motorului electric de pe puntea spate este complet decuplabilă, dacă mașina merge în modul 4x2. Autonomia modelului ajunge până la 1.500 km datorită celor două rezervoare.
Concluzii: ce se întâmplă mai departe cu Dacia Sandriders
După o pauză de primăvară-vară lungă, Mondialul de Rally-Raid se reia în toamnă cu ultimele două etape din calendar, respectiv Raliul Marocului (28 septembrie – 3 octombrie) și Abu Dhabi Desert Challenge (22 – 27 noiembrie). După aceste două curse, Dacia Sandrider devine obiect de muzeu, iar piloții și navigatorii vor trebui, dacă nu și-au găsit deja, să caute case noi pentru 2027.
Să fie acesta semnul că o (foarte scurtă) epocă de aur în W2RC s-a încheiat deja? Nu știu, nu știe nimeni, dar Dakar 2026 a dovedit că și această disciplină poate atrage mulți constructori și multe echipaje la categoria supremă. După perioade în care doar o uzină a contat - ba Volkswagen mai demult, ba Peugeot, ba Toyota, respectiv Audi cel mai recent - ultimii doi ani au fost mai interesanți. Toyota, cu Dacia, Ford și Mini (uneori), pe lângă alți „garagiști” cu prezențe punctuale, au făcut din categoria T1+ un show ce merită urmărit.
De la anul, spectacolul va fi mai puțin strălucitor în lipsa Dacia, dar Prodrive și Al-Attiyah pare că ar vrea ca spectacolul să continue, cumva. Qatarezul nu concepe să nu ia startul la Dakar 2027, iar platforma britanicilor pare că-i surâde, din moment ce a declarat că vrea să continue acest parteneriat, fi și sub o altă siglă, dacă Dacia nu va „împrumuta” mașinile unei echipe private. Să nu uităm că, înainte de Dacia, Nasser a mers, alături de Sebastien Loeb, cu acel Prodrive Hunter, tot ca „privați”.
