Ce a descoperit unul dintre șefii NVIDIA și de ce aproape că „a fost dureros” să renunțe la conducerea autonomă
După ce a testat noua variantă a sistemului Full Self-Driving de la Tesla, Jim Fan de la NVIDIA a declarat că experiența sa cu FSD a fost „magică”, cel puțin într-o primă fază. Ulterior, totul a început să pară o rutină. Și, la fel ca în cazul smartphone-urilor de astăzi, eliminarea acestui sistem din experiența șofatului „a fost dureroasă”, a spus Fan.
Declarațiile sale vin să contrazică pe cei care critică sistemul FSD, unul care se bazează exclusiv pe camere video, fără sisteme de tip LIDAR, preferate de mărcile din China. Elon Musk, CEO-ul Tesla, susține că sistemele bazate pe camere video sunt mai performante, dar acestea și-au arătat limitele, iar Tesla a fost trimisă în judecată în mai multe spețe, în urma unor accidente rutiere grave în care au fost implicate mașini Tesla care se conduceau singure.
Fie că vorbim de sistemul Autopilot (mai puțin performant), sau FSD, ambele trebuie utilizate cu atenție, iar șoferul trebuie să rămână mereu la volan, gata să preia comanda. Cu toate acestea, în practică, mulți șoferi - mai ales în SUA - ajung să se bazeze prea mult pe FSD, deși sistemul nu oferă autonomie completă (de nivel 4).
„Mă pot considera un susținător întârziat al mașinilor Tesla, dar sunt printre primii care au încercat FSD v14. Este probabil prima dată când experimentez o inteligență artificială care trece testul fizic de Turing: după o zi lungă de muncă, apeși un buton, te întinzi și nu poți spune dacă te-a dus acasă o rețea neuronală sau un om”, a scris Fan într-o postare pe X.
„Deși știu exact cum funcționează învățarea robotică, încă mi se pare magic să văd volanul cum se rotește singur. Mai întâi pare suprarealist, apoi devine o rutină. Apoi, la fel ca în cazul smartphone-ului, luarea lui doare în mod activ. Așa se reconfigurează omenirea și se lipește de tehnologii divine,” a adăugat acesta, conform Teslarati.
Ce înseamnă testul Turing și cum testează el „umanitatea” din spatele roboților
Testul Turing fizic este o extensie propusă a testului Turing clasic, conceput pentru a evalua nu doar inteligența exprimată prin limbaj, ci și inteligența exprimată prin interacțiunea fizică cu lumea reală. Testul original al lui Alan Turing (1950) ridică la fileu întrebarea dacă o mașinărie poate purta o conversație bazată pe text în același fel ca o persoană reală. Dacă un judecător nu poate să deceleze, în mod repetate, care participant este om, mașinăria „trece” testul lui Alan Turing.
Acest test clasic se concentrează exclusiv pe raționament simbolic și limbaj. În schimb, testul Turing fizic nu se bazează doar pe conversație, ci și pe alte repere. Astfel, sistemul (AI-ul sau robotul) trebuie să demonstreze inteligență umanoidă.
Aceasta include de obicei abilități precum:
- Vederea și recunoașterea obiectelor
- Manipularea obiectelor cu mâinile sau uneltele
- Navigarea în medii reale
- Răspunsul la evenimente fizice neașteptate
- Coordonarea percepției, acțiunii și raționamentului
Acest test a fost trecut de modelele lingvistice mari de astăzi. Cu toate acestea, capacitatea de a conversa într-o manieră similară cu cea umană este o provocare complet diferită de rezolvarea problemelor din lumea reală sau de interacțiunile fizice. Astfel, Fan a introdus testul Turing fizic, care provoacă sistemele de inteligență artificială să demonstreze inteligență prin acțiuni fizice.
