7 imagini
Ruptura dintre promisiune și realitate în companii
Diferența de percepție dintre angajați și angajatori apare într-un moment în care presiunea economică se resimte tot mai puternic în interiorul organizațiilor.
- 77% dintre respondenți vorbesc despre un echilibru afectat de schimbările produse în companii, iar 53% indică existența unei anxietăți financiare alimentate de rezultatele companiei și de incertitudinea economică.
- În același timp, 41% dintre companii nu au putut acorda creșteri salariale, iar 20% au indexat salariile cu rata inflației pentru toți angajații.
Loialitatea angajaților, pusă la încercare. Care este prețul
Una dintre cele mai vizibile consecințe este scăderea loialității față de angajator. 34% dintre respondenți consideră că aceasta s-a diminuat semnificativ și că oamenii ar pleca pentru orice ofertă salarială mai bună. Alți 47% spun că loialitatea a scăzut într-o măsură mai mică.
Doar 19% nu observă o deteriorare și consideră că, dimpotrivă, echipa s-a sudat în perioada dificilă.
Disponibilitatea angajaților de a lua în calcul o schimbare devine și mai evidentă atunci când apare o ofertă financiară concretă.
Potrivit datelor eJobs, 54% dintre angajați ar reacționa la o ofertă cu un salariu cu 15% mai mare, fie plecând inclusiv către o companie percepută drept instabilă, fie încercând să obțină o contraofertă de la actualul angajator.

Doar 13% dintre angajați se simt cu adevărat în siguranță pe post
Există și o diferență importantă între motivele pentru care companiile cred că oamenii rămân și felul în care angajații își privesc, în realitate, locul de muncă.
- 46% dintre angajatori mizează puternic pe stabilitate, iar 21% cred că mediul de lucru poate contribui la retenția talentelor chiar și în lipsa unor beneficii financiare suplimentare.
- Din perspectiva angajaților, situația arată diferit. 87% fie își percep locul de muncă drept nesigur, fie caută alternative. Doar 13% spun că se simt cu adevărat în siguranță pe postul lor.

Reducerea costurilor se vede direct în echipe
Presiunea asupra bugetelor a determinat numeroase companii să reducă inclusiv costurile cu personalul.
- 45% dintre angajatori spun că au redus costurile salariale, iar măsurile au vizat în primul rând restructurări și disponibilizări, menționate de 52% dintre respondenți.
- Din perspectiva angajaților, efectele sunt însă mai ample: 69% raportează o degradare directă a situației.
Concedierile produc efecte și asupra celor care rămân în companie. 32% dintre angajați ajung să preia din responsabilitățile colegilor care au plecat.
În același timp, 30% dintre angajatori își asumă riscul pierderii unor talente pentru a nu destabiliza structura costurilor, iar 45% operează în limitele unor bugete de criză rigide.
Alte 18% dintre companii spun că au sacrificat o parte din profit pentru a nu modifica bugetele salariale.

Aproape jumătate dintre companii nu comunică deschis dificultățile economice
Dincolo de salarii și restructurări, o altă sursă importantă de neîncredere este lipsa transparenței.
- 47% dintre companii fie nu au comunicat despre dificultățile economice, fie au filtrat puternic mesajele transmise angajaților.
- Alte 32% au comunicat doar parțial informațiile, în timp ce numai 20% au ales transparența totală și au prezentat echipelor inclusiv cifrele și riscurile.
Lipsa explicațiilor se reflectă și în felul în care sunt interpretate deciziile financiare ale managementului.
31% dintre angajați nu înțeleg constrângerile financiare ale companiei și consideră că acestea sunt folosite drept pretext pentru a nu majora salariile, iar alți 41% spun că înțeleg doar parțial situația.
Cum sunt făcute concedierile contează și pentru cei care rămân
Modul în care companiile gestionează despărțirea de angajați poate influența și relația cu oamenii care rămân în organizație.
- În 53% dintre cazuri, abordarea HR și a conducerii este descrisă drept strict tranzacțională, limitată la respectarea obligațiilor legale, fără măsuri empatice suplimentare.
- În 29% dintre situații, procesul a fost tensionat și a creat un sentiment generalizat de nesiguranță.
Percepția angajaților rămași este la fel de dură: 53% consideră că oamenii care pleacă sunt tratați într-o manieră rece, pur administrativă, brutală sau nedreaptă. Doar10% cred că despărțirea este gestionată într-un mod demn și empatic.

„Mai mult cu mai puțini oameni”, transformare sau presiune suplimentară?
Nici discursul despre transformarea și modernizarea organizațiilor nu este primit fără rezerve.
- 35% dintre respondenți văd schimbările drept o tentativă eșuată a companiei de a părea modernă, iar 28% le percep drept o presiune de a livra mai mult cu mai puțini oameni.
- Pentru 20%, schimbările reprezintă primul pas spre eliminarea unor roluri. Doar 24% le consideră o oportunitate reală de evoluție.
În același timp, companiile nu par să aibă întotdeauna o strategie clară pentru echipele rămase după restructurări.
- 16% răspund golurilor din organizație prin creșterea responsabilităților angajaților existenți
- 29% nu au o strategie specifică și se așteaptă ca oamenii să revină singuri la normal.
83% dintre angajați văd o ruptură între imaginea companiei și realitatea internă
Toate aceste schimbări ajung, în cele din urmă, să afecteze inclusiv brandul de angajator. Pentru 83% dintre angajați, imaginea proiectată de companie în exterior este mult mai optimistă sau chiar complet ruptă de experiența oamenilor din interior.
Brandul de angajator nu începe în campaniile strălucitoare de employer branding. Începe cu modul în care comunici în momente de criză și cu cei care pleacă, dar mai ales cu cei care rămân alături de tine. Și mai ales cu faptele care susțin comunicarea
- Raluca Dumitra, Head of Marketing în cadrul eJobs -
Datele conturează astfel o problemă care depășește nivelul salariilor sau numărul concedierilor.
Într-un climat dominat de incertitudine, restructurări și presiune asupra costurilor, loialitatea angajaților depinde tot mai mult de siguranța pe care o resimt, de transparența conducerii și de modul în care companiile își tratează oamenii atât atunci când rămân, cât și atunci când pleacă.