Odata cu avansul tehnologic, si incheierea contractelor a suferit numeroase modificari pentru a tine pasul. Motivele din spatele acestor modificari le reprezinta nevoile cotidiene ale utilizatorilor de internet care prefera simplitatea si rapiditatea.

Material scris de Andrei Georgescu (Partener Suciu Popa - foto sus) si Andrei Niculescu (Asociat Suciu Popa - foto mai jos)

In prealabil, simplificand definitiile deja existente ale contractului, acesta poate fi rezumat ca fiind un acord de vointa intre doua sau mai multe parti, cu intentia de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic, ca urmare a unei oferte de a contracta.

Avand in vedere aceasta definitie, una din modificarile suferite de contracte a fost modul de exprimare al acordului. Mai exact, nu de putine ori am fost pusi in situatia de a bifa o casuta sau de a apasa un buton pentru a putea proceda mai departe in procesul de plasare al unei comenzi pentru un bun sau un serviciu in mediul online.

Ceea ce nu foarte multi utilizatori al unui astfel de serviciu cunosc este faptul ca prin acesta bifare de casuta sau apasare de buton are loc exprimarea unui acord, conferindu-i acestuia valoarea unui consimtamant exprimat liber si neviciat cu privire la incheierea valabila a unui contract rezultat in urma ofertei expusa de catre comerciant pe pagina sa de internet.

WatchShop.ro schimba...
Citeste si: WatchShop.ro schimba identitatea de brand si vrea crestere de 20%

„Click-Wrap Agreement” este denumirea acestui tip de contract, fiind diferentiat de alte tipuri de contracte prin metoda informatica de exprimare al consimtamantului. Aceasta a fost recent adoptat si de terminologia juridica romana.

Legea Comertului Electronic (Legea nr. 365/2002) mentioneaza in primul alineat al art. 9 urmatorul lucru: „(1) Daca partile nu au convenit astfel, contractul se considera incheiat in momentul in care acceptarea ofertei de a contracta a ajuns la cunostinta ofertantului”.

Din interpretarea articolelor aflate in capitolul III din Legea Comertului Electronic, reiese faptul ca un astfel de contract tip „Click-Wrap” este legal si valabil in Romania, cu conditia respectarii conditiilor impuse de lege.

Plecand de la definitia simplificata de mai sus, oferta care preceda incheierea oricarui contract este reprezentata de textul contractului pus la dispozitie de catre furnizorul de produse sau servicii, pe pagina sa de internet. Adesea, acest text poarta denumirea de Termeni si Conditii sau Conventie intre parti, fara sa afecteze in vreun fel natura contractul propriu-zis. Astfel, asemenea contractelor de adeziune prevazute de Codul Civil, in cazul in care utilizatorul doreste sa aiba acces la anumite servicii sau bunuri, acesta trebuie sa „accepte oferta de a contracta” a furnizorului.

Retailerul home & deco...
Citeste si: Retailerul home & deco Bonami, target de 10 milioane euro in Romania

Desi Legea Comertului Electronic nu defineste termenul de „acceptare”, acest lucru nici nu este necesar intrucat legea trebuie sa fie suficient de permisiva pentru a incorpora nu numai prezentele modalitati de formare a acestei acceptari, ci si orice alte modalitati viitoare.

Prin urmare, acceptarea din partea cumparatorului poate sa imbrace forma apasarii unui buton de tipul „Accept contractul” sau bifarea unei casute langa care este scris „Accept termenii si conditiile”. Aceste doua metode nu sunt exhaustive, fiind acceptate orice modalitati de exprimare al acordului care sa echivaleze cu o actiune neechivoca din partea cumparatorului

Totodata, pentru a avea un contract valabil incheiat, legea cere doar ca aceasta acceptare sa ajunga la cunostinta ofertantului. Totusi, daca se incheie pe internet, conform Legii Comertului Electornic, ofertantul are si obligatia de a-i confirma primirea acceptarii ofertei cumparatorului in 24 de ore de cand s-a primit aceasta.

Marius Costin, PayU:...
Citeste si: Costin, PayU: Magazinele online trebuie sa se extinda si in afara!

Avantajele pe care le prezinta acest tip de contract sunt multiple, incepand de la rapiditatea si comoditatea implementarii lor intr-un sistem informatic, accesul rapid si usor al utilizatorului si culminand cu posibilitatea furnizorilor de a evita negocierea contractelor cu fiecare client in parte si posibilitatea de a include termeni si conditii care nu sunt acoperite de legea romana.

Datorita acestor motive, contractele tip „Click-Wrap” sunt utilizate la o scara larga pe pietele pentru software-uri de calculator si de asemenea pentru foarte multe alte servicii online.

Pe de alta parte, un dezavantaj al acestui tip de contract este acela ca atunci cand se confrunta cu un contract lung si greu de inteles, regasit adesea sub forma de Termeni si Conditii, instinctul multor utilizatori este de a accepta toate prevederile, fara a citi contractul in prealabil si fara a-i acorda o atentie deosebita, formand astfel o incertitudine privind exprimarea valabila a consimtamantului. In ciuda acestei incertitudini, bifarea prezuma o acceptare expresa si neechivoca din partea utilizatorului cu privire la clauzele contractului, culpa rezultata din necitirea conditiilor contractuale fiind in sarcina sa si nicidecum a furnizorului serviciului.

Aceasta prezumtie a fost verificata de catre o instanta de judecata din SUA in cauza Forrest v. Verizon. In speta, un client Verizon a actionat in instanta furnizorul de telecomunicatii pentru o clauza in contractul cu acestia. Clientul a invocat faptul ca Verizon nu l-a informat expres despre aceasta clauza. Verizon folosea un contract de tip „Click-Wrap” pe care utilizatorul a trebuit sa il bifeze pentru a accesa serviciile din contract. De asemenea, clientul a invocat si faptul ca respectiva casuta ce trebuia bifata a fost prea mica si ca cele 13 pagini de Termeni si Conditii au fost greu de citit. Verizon a castigat dosarul deoarece utilizatorul a primit o notificare cu privire la acest acord, instanta confirmand astfel ca utilizatorii care dau click pe casuta necesara exprimarii acordului cu privire la clauzele contractuale, sunt tinute de acestea din urma, chiar daca nu le citesc in prealabil.

Similar si tocmai pentru a proba consimtamantul valabil, Articolul 5 alineatul 1 din Directiva 97/7/CE a Parlamentului European si a Consiliului privind protectia consumatorilor cu privire la contractele la distanta prevede conditia ca persoana ce incheie contractul online sa „primeasca” anumite informatii in scris sau pe un alt suport durabil. Aceasta conditie a fost, la randul sau, interpretata de Curtea de Justitie a Uniunii Europene in diferite cauze.

Dintre acestea, mentionam cauza C‑322/14 Jaouad El Majdoub impotriva CarsOnTheWeb.Deutschland GmbH. Prin aceasta, CJUE a statuat faptul ca tehnica de acceptare prin „click” a conditiilor generale ale unui contract de vanzare, precum cel in discutie in litigiul principal, incheiat pe cale electronica, care contine o conventie atributiva de competenta, constituie o comunicare sub forma electronica ce permite consemnarea durabila a conventiei, in sensul acestei dispozitii, atunci cand aceasta tehnica asigura posibilitatea imprimarii si a salvarii textului acestora inaintea incheierii contractului.” Asadar, in viziunea CJUE, obligatia de informare este realizata in masura in care utimizatorul poate imprima si salva textul contractul de pe pagina de internet inaintea semnarii, pentru consultarea acestuia.

Pe de alta parte, CJUE a infirmat indeplinirea conditiei, atunci cand consumatorului i se ofera doar un link catre textul contractual. In cauza C-49/11 Content Services LTD impotriva Bundersarbeitskammer, CJUE a statuat faptul ca „practica comerciala care consta in a nu face accesibile informatiile prevazute [..] decat printrun hiperlink pe siteul internet al intreprinderii [...] nu indeplineste cerintele dispozitiei mentionate, deoarece aceste informatii nu sunt nici „furnizate” de aceasta intreprindere, nici „primite” de consumator, in sensul aceleiasi dispozitii, si ca un site internet cum este cel in cauza in actiunea principala nu poate fi considerat „suport durabil”, in sensul articolului 5 alineatul (1) susmentionat.”

Astfel, o concluzie generala care poate fi trasa in privinta contractelor tip „Click-wrap” este aceea ca atat timp cat permit consumatorului sa consulte termenii contractuali de o maniera detaliata, acestea sunt producatoare de efecte juridice atat pe teritoriul Romaniei, cat si in afara acestuia, indiferent daca consumatorul alege sau nu sa parcurga cu atentie textul pus la dispozitie.


Te-ar putea interesa si:


Mai multe articole din sectiunea eCommerce »



Citeste si
2Checkout: Vanzarea de abonamente online este preferata la nivel globa