Ce cred elevii despre introducerea uniformei școlare obligatorii
Consiliul Național al Elevilor solicită respingerea propunerii legislative privind introducerea obligativității purtării uniformei școlare și redirecționarea efortului politic către măsuri care răspund nevoilor reale ale elevilor.
Școala românească nu are nevoie de încă o reformă care arată bine în comunicat, dar care lasă de dorit în realitate. Căci educația, oricât ar încerca unii să ne convingă, nu se repară la croitorie
Consiliul Național al Elevilor
“Bullying-ul nu apare pentru că elevii au haine diferite”
- Consiliul Național al Elevilor au precizat în răspunsul transmis că, într-un sistem care se confruntă de ani de zile cu abandonul școlar, inechitatea, lipsa sprijinului real pentru elevii vulnerabili și, cel mai recent, cu efectele măsurilor de austeritate, uniforma obligatorie ar fi ultima problemă a sistemului de educație din România.
"Cu o încredere aproape înduioșătoare în puterea textilelor, ni se propune ca școala românească să fie reparată începând cu vestimentația. Inițiatorii susțin că uniforma ar reduce diferențele sociale dintre elevi și ar combate bullying-ul bazat pe statutul financiar al familiei.
Problema este reală, însă soluția este comodă. Diferențele sociale nu dispar când elevii poartă aceeași culoare la bluză. Ele se mută în telefon, în încălțăminte, în ghiozdan, în vacanțele afișate online, în banii de buzunar, în felul în care un copil vorbește despre ce are acasă și în felul în care ceilalți îl privesc.
Tocmai de aceea, dacă vrem să rezolvăm o problemă atât de profundă în comunitățile școlare, trebuie să pornim de la sursă. Mentalitatea, preconcepțiile sau stereotipurile cu care elevii vin de acasă pot alimenta comportamente de excludere și pot transforma diferențele materiale în motive de umilire. Unii elevi pot ajunge să privească de sus restul colegilor nu pentru că poartă anumite haine, ci pentru că au interiorizat, voluntar sau involuntar, o scară de valori în care bunurile materiale devin criterii de superioritate.
Bullying-ul nu apare pentru că elevii au haine diferite – apare acolo unde școala nu are mecanisme reale de prevenție, unde consilierea rămâne insuficientă, unde profesorii nu sunt sprijiniți să gestioneze conflicte, iar elevii nu simt că pot vorbi în siguranță despre ceea ce li se întâmplă. Propunerea pornește de la ideea că elevii trebuie obligați să poarte aceeași ținută pentru a deveni mai disciplinați. Este o viziune veche, de pe vremea în care părinții noștri aveau numărul matricol cusut pe mânecă, iar deasupra fiecărei clase veghea portretul tovarășului", au transmis elevii în răspunsul lor.
"O comunitate școlară nu devine mai unită pentru că toți elevii poartă aceeași vestă"
- Elevii susțin că decența vestimentară este un aspect ce își are locul în regulamentele școlare, însă obligativitatea uniformei pentru toți elevii din România este cu totul altceva.
"La fel de discutabil este argumentul potrivit căruia uniforma ar întări sentimentul de apartenență. Apartenența nu se coase pe rever. Ea se construiește în timp, prin respect, prin încredere și printr-un climat școlar în care elevul simte că este ascultat. O comunitate școlară nu devine mai unită pentru că toți elevii poartă aceeași vestă.
Mai mult decât atât, proiectul nu spune suficient de clar ce se întâmplă cu elevul care nu are uniformă. Intră la ore? Este trimis acasă? Este sancționat? Este pus profesorul să aleagă între dreptul copilului la educație și teama că școala va fi amendată? Cea mai mare problemă rămâne însă alta: prioritizarea.
În contextul efectelor Legii nr.141/2025, când elevii resimt direct diminuarea unor forme de sprijin, pare cel puțin cinic să discutăm despre bani pentru uniforme înainte să discutăm despre bani pentru măsuri care chiar țin copiii în școală", mai susține Consiliul Elevilor.
"Un copil care primește o masă are o șansă mai mare să rămână în școală"
- Elevii susțin că, dacă există resurse, ele trebuie îndreptate către burse, consiliere, extinderea programului „Masă sănătoasă”, transport, infrastructură și alte forme de sprijin real.
"Un copil care primește o uniformă are, cel mult, o fotografie mai ordonată la început de an. Creșterea gradului de echitate, de egalitate și de incluziune în școlile din România nu se poate produce peste noapte. Aceasta necesită un efort colectiv, atât din partea autorităților, cât mai ales din partea părinților și elevilor.
Uniformele pot aștepta, dar lipsa de sprijin financiar pentru acei elevi care au cu adevărat nevoie de ajutor, nu poate. Uniformele pot aștepta, dar realizarea unor reforme autentice care să nu fie măsuri erijate în reformă, nu poate. În același timp, școala ar trebui să fie un spațiu în care elevii sunt încurajați să fie creativi, să își exprime personalitatea și să se simtă parte dintr-o comunitate care le respectă individualitatea.
Într-un sistem educațional în care accentul cade deja prea mult pe uniformizare, standardizare și conformare, introducerea uniformei obligatorii riscă să transmită elevilor încă un mesaj greșit: că diferențele trebuie ascunse, nu înțelese", au mai punctat elevii.