Mădălina Elena Toma, fondatoarea ArhiTem Studio și membru al Comisiei de Disciplină din cadrul Ordinului Arhitecților din România, Filiala București, spune că problema trebuie privită dincolo de aparențe. În multe cazuri, graffiti-ul realizat fără acordul proprietarului nu este artă urbană, ci o intervenție ilegală asupra unui bun privat sau public.
Graffiti-ul ilegal, între expresie urbană și vandalism
Arhitectul Mădălina Elena Toma explică faptul că aplicarea graffiti-ului pe o clădire fără acordul proprietarului poate avea implicații legale, mai ales atunci când sunt afectate fațade sau elemente arhitecturale.
„În mod general, nu este legal să aplici graffiti pe o clădire fără acordul proprietarului. În majoritatea cazurilor, vorbim despre vandalism sau distrugerea bunului altuia, mai ales atunci când sunt afectate fațadele sau elementele arhitecturale”, explică arhitectul.
În cazul clădirilor de patrimoniu, situația este și mai sensibilă, pentru că intervențiile afectează nu doar proprietatea, ci și un bun cultural protejat.
„Acolo nu mai vorbim doar despre o intervenție estetică, ci despre o posibilă afectare a unui bun cultural protejat. Libertatea de expresie nu poate însemna libertatea de a interveni asupra patrimoniului comun”, spune Mădălina Elena Toma.
Cum afectează graffiti-ul piața imobiliară
Impactul graffiti-ului necontrolat nu se oprește la imaginea orașului. În ansamblurile rezidențiale noi, apariția unor astfel de intervenții poate schimba rapid percepția cumpărătorilor sau a locatarilor asupra calității proiectului.
„Un proiect nou transmite, în mod normal, ideea de control, întreținere și calitate. În momentul în care apar astfel de intervenții, imaginea se schimbă imediat și poate sugera lipsă de administrare sau chiar probleme de securitate”, spune arhitectul.
Ea subliniază că valoarea unei proprietăți nu depinde doar de construcția în sine, ci și de contextul în care aceasta este percepută.
„Valoarea unui imobil nu este dată doar de construcție, ci și de imaginea și contextul în care este perceput. Iar acest lucru influențează direct atractivitatea și, implicit, prețul”, explică Mădălina Elena Toma.
Clădirile de patrimoniu, cele mai vulnerabile
În București, numeroase clădiri istorice sunt afectate de graffiti, uneori chiar la scurt timp după restaurare. Pentru proprietari și arhitecți, pagubele pot însemna costuri ridicate și intervenții dificile.
„Am văzut clădiri recent reabilitate care au fost vandalizate în câteva zile. Este, probabil, unul dintre cele mai frustrante lucruri pentru un arhitect și pentru beneficiar. Distrugerea se produce în câteva minute, dar repararea poate dura săptămâni și implică costuri semnificative”, afirmă arhitectul.
Refacerea fațadelor este cu atât mai complicată în cazul clădirilor de patrimoniu, unde materialele originale trebuie protejate.
„Nu poți interveni cu soluții standard. Trebuie folosite metode speciale, care să nu afecteze materialele originale, ceea ce înseamnă timp, expertiză și bani. Practic, vorbim despre o intervenție complexă pentru a repara un gest făcut în câteva minute”, explică fondatoarea ArhiTem Studio.
Ea spune că arhitecții pot sprijini beneficiarii în alegerea soluțiilor corecte de curățare sau în implementarea unor măsuri de protecție, însă acestea rămân reacții după producerea pagubei, nu metode reale de prevenție.
Ce poate învăța Bucureștiul de la alte capitale europene
Mădălina Elena Toma susține că problema nu este existența graffiti-ului ca formă de expresie, ci lipsa unui cadru clar. În orașele care gestionează mai bine fenomenul, există spații dedicate artei urbane, dar și reguli stricte pentru zonele sensibile.
„Orașele care gestionează bine acest fenomen nu îl ignoră, dar nici nu îl lasă să devină haotic. Există zone dedicate artei urbane, unde intervențiile sunt încurajate și chiar valorificate, dar există și reguli foarte clare pentru protejarea clădirilor valoroase”, spune arhitectul.
În marile capitale europene, graffiti-ul poate fi integrat în identitatea urbană acolo unde are sens, dar este strict interzis pe clădiri valoroase sau în zone protejate. În paralel, sancțiunile sunt aplicate consecvent, iar educația joacă un rol important.
„Un oraș matur nu interzice expresia, dar o canalizează și o protejează acolo unde contează”, punctează Mădălina Elena Toma.
Bucureștiul are nevoie de reguli, educație și alternative
În România, și mai ales în București, această abordare este încă în formare. Lipsa unei strategii coerente și a unei conștientizări reale privind valoarea patrimoniului face ca fenomenul să fie tratat fragmentat, fără rezultate consistente pe termen lung.
Arhitectul susține că soluția nu este doar sancționarea, ci un echilibru între reguli, educație și spații alternative pentru exprimare urbană.
„Este nevoie de un echilibru între reglementare, educație și alternativă. Nu putem vorbi despre orașe de calitate fără respect pentru spațiul construit”, concluzionează Mădălina Elena Toma.
Primăria Capitalei are un program pentru curățarea graffiti-ului
Primăria Municipiului București are în lucru un program dedicat curățării graffiti-ului de pe clădirile aflate în zone protejate. În Capitală există 98 de astfel de zone, iar intervențiile ar urma să fie făcute etapizat.
Potrivit PMB, proprietarii clădirilor afectate vor avea două variante: fie îndepărtează graffiti-ul pe cheltuiala proprie, fie se înscriu în programul municipalității. În această a doua variantă, Primăria ar urma să suporte 80% din costuri, iar proprietarii 20%.
Primarul general Ciprian Ciucu a criticat birocrația care îngreunează intervențiile pe fațadele clădirilor istorice.
„Astăzi, dacă dai cu o cârpă pe o fațadă, riști dosar penal. De aceea au ajuns clădirile noastre istorice pline de tagging și mâzgăleli”, a transmis edilul, potrivit Primăriei Capitalei.
Ciucu a precizat că municipalitatea ar urma să se ocupe de documentații, avize și coordonarea lucrărilor, prin Administrația Străzilor.
