-
Cum să generezi idei bune cu echipa și cu clienții tăi
-
Virgil Ichim pleacă de la conducerea Allianz-Țiriac Pensii Private
-
HR Director Grup City Grill: Un ospătar câștigă lejer 2.000 de euro la noi
-
Hornbach recrutează 100 de persoane. Salariul începe de la 3.100 de lei net
-
3 minute și 59 de secunde: atât durează un interviu făcut de un robot
-
Studiu: 9 din 10 bugetari români vor salarii mai mari, chiar dacă nu le merită
Nimeni in fotoliul de CEO
Nici 2010 si nici inceputul lui 2011 nu au adus o numire a unui roman in fotoliul de CEO al unei corporatii de anvergura mondiala.
Singurul roman care detine o pozitie notabila de CEO la nivel global este Adrian Sarbu, cel ce se afla in fruntea CME, o companie listata la Nasdaq si la Praga. CME detine diverse posturi de televiziune in Romania, Bulgaria, Croatia, Slovacia, Cehia si Slovenia.
“Un roman poate fi un profesionist extraordinar, manager de prima liga, lider exceptional, poate avea foarte multe diplome de la cele mai bune scoli de afaceri ale lumii, daca nu contribuie cu imaginea publica necesara, daca nu poate asigura plusul de credibilitate corporatiei, nu va fi niciodata promovat in acel rol. Se pare ca, din diferite motive, romanii intampina dificultati din acest punct de vedere”, spune Rudolf Fedorovici, consultant in cadrul companiei de consultanta in resurse umane Advice Human Resources.
El isi aminteste cum un coleg britanic ii spunea in 2005 ca “romanii sunt vazuti acum la fel cum erau priviti italienii sau irlandezii in urma cu 30, 40 de ani. Va trebui sa munciti mult pentru a depasi aceasta perceptie”.
“O pozitie de CEO este o pozitie foarte complexa. De multe ori este mai complicata decat perceptia publica despre acest rol. Cu totii stim un adevar ce pare banal si anume ca CEO-ul trebuie sa fie un foarte bun profesionist, un bun strateg si un foarte bun lider. Mai sunt cateva trasaturi despre care toata lumea este de acord ca sunt importante in profilul CEO-ului. Sunt insa elemente care scapa perceptiei publice desprea acest rol, cel putin in Romania, iar unele dintre acestea sunt legate de rolul de reprezentare pe care il joaca CEO-ul”, mentioneaza Fedorovici.
O alta explicatie pentru care niciun roman nu ocupa o functie importanta de CEO la nivel global este reprezentativitatea individuala. Cei ce sunt CEO intr-o mare corporatie au o capacitate uriasa de a face lobby in toate mediile in care conteza: public si guvernamental, politic, financiar- bancar, jurnalistic si corporatist.
“Romanii nu au aceste capacitati din motive simple: nu pentru ca n-ar fi buni, ci pentru ca toate acestea se construiesc in timp. De multe ori sunt necesare doua sau trei generatii. Iti prinde bine sa termini scoala care trebuie, avand drept colegi pe oamenii care trebuie; poate si sa fi membru in clubul de golf care trebuie, sa joci squash cu cine trebuie, sa fi participat la balul de caritate care trebuie si altele similare”, subliniaza Fedorovici.
Pregatirea postului de CEO depinde de o multime de factori, cum ar fi anvergura afacerii, tara sau continentul in care se construieste businessul, ori chiar de momentul macroeconomic.
Mai mult, o afacere de 100 milioane de euro cere un alt CEO decat una de 100 miliarde.
“Europenii par ca nu vor sa faca vreun compromis referitor la varsta in timp ce americanii si asiaticii pun in pozitii de CEO oameni chiar foarte tineri. In Europa, varsta CEO-ului scade odata cu deplasarea de la Vest catre Est. In domeniile de avangarda si deosebit de creative (Internet, IT, entertainment, media, publicitate etc) varsta CEO-ului este (uneori semnificativ) mai redusa decat in industriile stabile, traditionale (educatie, industriile grele, comert, banci si institutii financiare etc)”, mai spune consultantul.
Singurul roman care detine o pozitie notabila de CEO la nivel global este Adrian Sarbu, cel ce se afla in fruntea CME, o companie listata la Nasdaq si la Praga. CME detine diverse posturi de televiziune in Romania, Bulgaria, Croatia, Slovacia, Cehia si Slovenia.
“Un roman poate fi un profesionist extraordinar, manager de prima liga, lider exceptional, poate avea foarte multe diplome de la cele mai bune scoli de afaceri ale lumii, daca nu contribuie cu imaginea publica necesara, daca nu poate asigura plusul de credibilitate corporatiei, nu va fi niciodata promovat in acel rol. Se pare ca, din diferite motive, romanii intampina dificultati din acest punct de vedere”, spune Rudolf Fedorovici, consultant in cadrul companiei de consultanta in resurse umane Advice Human Resources.
El isi aminteste cum un coleg britanic ii spunea in 2005 ca “romanii sunt vazuti acum la fel cum erau priviti italienii sau irlandezii in urma cu 30, 40 de ani. Va trebui sa munciti mult pentru a depasi aceasta perceptie”.
“O pozitie de CEO este o pozitie foarte complexa. De multe ori este mai complicata decat perceptia publica despre acest rol. Cu totii stim un adevar ce pare banal si anume ca CEO-ul trebuie sa fie un foarte bun profesionist, un bun strateg si un foarte bun lider. Mai sunt cateva trasaturi despre care toata lumea este de acord ca sunt importante in profilul CEO-ului. Sunt insa elemente care scapa perceptiei publice desprea acest rol, cel putin in Romania, iar unele dintre acestea sunt legate de rolul de reprezentare pe care il joaca CEO-ul”, mentioneaza Fedorovici.
O alta explicatie pentru care niciun roman nu ocupa o functie importanta de CEO la nivel global este reprezentativitatea individuala. Cei ce sunt CEO intr-o mare corporatie au o capacitate uriasa de a face lobby in toate mediile in care conteza: public si guvernamental, politic, financiar- bancar, jurnalistic si corporatist.
“Romanii nu au aceste capacitati din motive simple: nu pentru ca n-ar fi buni, ci pentru ca toate acestea se construiesc in timp. De multe ori sunt necesare doua sau trei generatii. Iti prinde bine sa termini scoala care trebuie, avand drept colegi pe oamenii care trebuie; poate si sa fi membru in clubul de golf care trebuie, sa joci squash cu cine trebuie, sa fi participat la balul de caritate care trebuie si altele similare”, subliniaza Fedorovici.
Pregatirea postului de CEO depinde de o multime de factori, cum ar fi anvergura afacerii, tara sau continentul in care se construieste businessul, ori chiar de momentul macroeconomic.
Mai mult, o afacere de 100 milioane de euro cere un alt CEO decat una de 100 miliarde.
“Europenii par ca nu vor sa faca vreun compromis referitor la varsta in timp ce americanii si asiaticii pun in pozitii de CEO oameni chiar foarte tineri. In Europa, varsta CEO-ului scade odata cu deplasarea de la Vest catre Est. In domeniile de avangarda si deosebit de creative (Internet, IT, entertainment, media, publicitate etc) varsta CEO-ului este (uneori semnificativ) mai redusa decat in industriile stabile, traditionale (educatie, industriile grele, comert, banci si institutii financiare etc)”, mai spune consultantul.