-
Cum se poate evita insolvența: „Firmele trebuie să fie agile pentru a rezista”
-
GALERIE FOTO | Cum arată Argeș Mall, cel mai mare centru comercial din județ
-
Automatele de vânzare: Inovație și eficiență în comerțul modern
-
HiSky a primit licența pentru a putea avea zboruri către Canada
-
Stocarea energiei fotovoltaice. Pentru ce soluții ar trebui să optăm?
-
Fondatorul Transavia nu vede cu ochi buni proiectul impozitării progresive
Manual de business: cum sa gasesti solutia optima sub presiunea timpului
Fabrica din Tulcea detinuta de Campofrio opereaza in prezent la standardele Uniunii Europene si este autorizata pentru export. Investitia a fost sustinuta prin doua programe SAPARD, fiecare in valoare de 2 mil. euro, suma la care se mai adauga inca un milion de euro investiti in ultima jumatate a anului 2009, astfel incat termenul aferent perioadei de tranzitie sa fie realizat.
De mentionat ca, pe langa aceste sume, in fiecare an incepand din 1998, planul anual de investitii al companiei prevedea sume de 1-2 mil euro. La acest rezultat s-a ajuns insa dupa ce managementul firmei a analizat mai multe optiuni, in conditiile in care alinierea la cerintele europene trebuia realizata pana la 1 ianuarie 2010.
Plan de business nr.1: O fabrica noua. “Ne-am dat seama ca, pe fond, investitia in Tulcea ar fi fost una de necesitate, nu ar fi dezvoltat capabilitatile noastre de a opera mai modern si de a avea o mai mare flexibilitate a infrastructurii de productie – analiza rentabilitatii investitiei arata ca cca.70% din sumele investite total ar fi fost destinate refacerii tavanelor, pavimentelor, fluxurilor de productie, si doar 30% cresterii efective a capacitatii de productie. Venind oarecum in urma altor concurenti care au beneficiat mai rapid de fondurile generoase ale Uniunii Europene si si-au modernizat unitatile mai de timpuriu, la nivelul anului 2006 s-a considerat a fi o strategie buna sa ajungem sa construim aceasta infrastructura de productie noua, la standarde europene de top in apropiere de piata tinta – Bucurestiul – care este de departe piata cea mai prospera a acestei tari (ea reprezinta cam 25-30% din tot ce se vinde si se cumpara in Romania). Situatia actualei fabrici presupune a opera de la o distanta de 300 km de piata-tinta, fiind practic mai usor sa ajungi in Ucraina decat in Timisoara (o alta piata foarte importanta pentru noi), cu toate inconvenientele de natura logistica si geografica aferente”, explica Ovidiu Wencz (foto), directorul general al Campofrio Romania.
Plan de business nr.2: O fuziune. “Aici suntem intr-o zona in care exista doua filosofii de dezvoltare a unei afaceri: daca esti intr-o perioada de inceput si ai facut pasii corecti si rapizi de la inceput, dezvoltarea organica a unei afaceri are niste costuri de un anumit tip, daca nu ai reusit insa sa dezvolti business-ul si sa ai o cota de piata si o pozitie de dominanta pana la un anumit moment in timp, dezvoltarea organica a afacerii si cresterea sustinuta a cotei de piata este mult mai costisitoare. Si atunci ramane disonibila sau poate fi mai atractiva si mai rapida dezvoltarea prin achizitii si fuziuni. Am avut o incercare de a fuziona cu liderul pietei, Cris Tim, in 2007 – un pas strategic care facea in egala masura sens si ar fi fost un «match made in heaven» din punct de vedere al potentei brandurilor si sinergiilor operationale si de costuri ce s-ar fi putut obtine - decat sa investesti in teren, echipamente de inox, tevi, etc. si sa astepti un an sau un an jumate pana cand o asemenea investitie ajunge sa fie 100% functionala, o fuziune cu liderul de piata ar fi consolidat afacerea intr-o maniera mult mai substantiala, creand o «masa critica» esentiala in negocierile din amonte cu furnizorii de materie prima, materii auxiliare, cat si in aval cu puternicii parteneri din zona marilor lanturi de retail modern. Din pacate insa, acel demers nu s-a concretizat si ca atare ne-am gasit destul de intarziati ca dezvoltare a afacerii la sfarsitul 2007-inceputul 2008”, mai spune Wencz.
Plan de business nr.3: Relocarea fabricii din Tulcea la Timisoara. “S-a investigat foarte serios si am obtinut chiar o autorizatie de constructie/modernizare pentru a muta fabrica de la Tulcea la Timisoara in facilitatile Smithfield de acolo (fostul mare abator al Comtim). O prima problema majora la acel moment era piata fortei de munca. Inainte de criza, erau cateva zone in care somajul practic nu prea exista – Bucuresti, Timisoara si Sibiu, asa incat mutarea fabricii la Timisoara ar fi generat imediat o crestere a costurilor cu forta de munca cu cca. 25-30% si multe din posturile cheie ar fi fost greu de ocupat chiar si asa. La fabrica din Tulcea ne confruntam insa cu un adevarat exod al personalului inalt calificat catre tarile Uniunii Europene. Nici nu pot fi condamnati acesti oameni, pentru ca dupa ce ai stat ani de zile in conditii dificile, intr-un oras in care nu sunt foarte multe alternative de angajare, si dupa ani grei de privatiuni, sunt usor de atras de tot felul de intermediari cu un contract de 1.500 de euro pe luna. Reversul medaliei este ca acel contract este doar pe 1 an de zile, iar cele 8 ore de munca se transforma usor in 10-12 ore, iar costurile vietii intr-o tara a Uniunii Europene, mai mari ca in Romania, sunt si ele atasate. Am avut o perioada in care ne-au plecat in doua luni peste 40 de transatori. Iar noi avem o reala problema cu recalificarea. Exista, de asemenea, o problema a stabilitatii job-ului pentru ca, aproape declarat, scopul multor persoane nou angajate era sa aiba pe CV numele Campofrio, o minima calificare obtinuta in fabrica noastra, iar pasul urmator era sa plece. Din pacate, pentru judetul Tulcea idealul multor oameni buni, valorosi, nu este sa traiasca mai bine in Tulcea, ci sa plece de acolo. Iar relocarea oamenilor din Tulcea in Timisoara sau in alte zone reprezinta o optiune dificil de implementat. Timpul fiind un factor critic, in cele din urma ne-am vazut nevoiti sa modernizam fabrica de la Tulcea – ca o «solutie de criza» in vremuri «de criza».
Totodata, la inceputul anului 2008, Campofrio a fuzionat cu Smithfield la nivel european si pana la momentul finalizarii acestui proces si intrarea in atributiuni a noii conduceri a noii companii formate – un lider european in piata de produse de carne procesata, cu cifra de afaceri anuala de cca. 2 miliarde de euro - multe proiecte de dezvoltare si investitionale au fost amanate.
“Fabrica din Tulcea a reprezentat doar un proiect restant, nevoile de modernizare pentru aducerea sa la standerdele UE, fiind doar o tema de «finalizare la timp», nu ceva facut integral in 2009. Finalizarea modernizarii s-a facut din fonduri proprii, in ultimul semestru al anului 2009", declara oficialul Campofrio.
De mentionat ca, pe langa aceste sume, in fiecare an incepand din 1998, planul anual de investitii al companiei prevedea sume de 1-2 mil euro. La acest rezultat s-a ajuns insa dupa ce managementul firmei a analizat mai multe optiuni, in conditiile in care alinierea la cerintele europene trebuia realizata pana la 1 ianuarie 2010.
Plan de business nr.1: O fabrica noua. “Ne-am dat seama ca, pe fond, investitia in Tulcea ar fi fost una de necesitate, nu ar fi dezvoltat capabilitatile noastre de a opera mai modern si de a avea o mai mare flexibilitate a infrastructurii de productie – analiza rentabilitatii investitiei arata ca cca.70% din sumele investite total ar fi fost destinate refacerii tavanelor, pavimentelor, fluxurilor de productie, si doar 30% cresterii efective a capacitatii de productie. Venind oarecum in urma altor concurenti care au beneficiat mai rapid de fondurile generoase ale Uniunii Europene si si-au modernizat unitatile mai de timpuriu, la nivelul anului 2006 s-a considerat a fi o strategie buna sa ajungem sa construim aceasta infrastructura de productie noua, la standarde europene de top in apropiere de piata tinta – Bucurestiul – care este de departe piata cea mai prospera a acestei tari (ea reprezinta cam 25-30% din tot ce se vinde si se cumpara in Romania). Situatia actualei fabrici presupune a opera de la o distanta de 300 km de piata-tinta, fiind practic mai usor sa ajungi in Ucraina decat in Timisoara (o alta piata foarte importanta pentru noi), cu toate inconvenientele de natura logistica si geografica aferente”, explica Ovidiu Wencz (foto), directorul general al Campofrio Romania.
Plan de business nr.2: O fuziune. “Aici suntem intr-o zona in care exista doua filosofii de dezvoltare a unei afaceri: daca esti intr-o perioada de inceput si ai facut pasii corecti si rapizi de la inceput, dezvoltarea organica a unei afaceri are niste costuri de un anumit tip, daca nu ai reusit insa sa dezvolti business-ul si sa ai o cota de piata si o pozitie de dominanta pana la un anumit moment in timp, dezvoltarea organica a afacerii si cresterea sustinuta a cotei de piata este mult mai costisitoare. Si atunci ramane disonibila sau poate fi mai atractiva si mai rapida dezvoltarea prin achizitii si fuziuni. Am avut o incercare de a fuziona cu liderul pietei, Cris Tim, in 2007 – un pas strategic care facea in egala masura sens si ar fi fost un «match made in heaven» din punct de vedere al potentei brandurilor si sinergiilor operationale si de costuri ce s-ar fi putut obtine - decat sa investesti in teren, echipamente de inox, tevi, etc. si sa astepti un an sau un an jumate pana cand o asemenea investitie ajunge sa fie 100% functionala, o fuziune cu liderul de piata ar fi consolidat afacerea intr-o maniera mult mai substantiala, creand o «masa critica» esentiala in negocierile din amonte cu furnizorii de materie prima, materii auxiliare, cat si in aval cu puternicii parteneri din zona marilor lanturi de retail modern. Din pacate insa, acel demers nu s-a concretizat si ca atare ne-am gasit destul de intarziati ca dezvoltare a afacerii la sfarsitul 2007-inceputul 2008”, mai spune Wencz.
Plan de business nr.3: Relocarea fabricii din Tulcea la Timisoara. “S-a investigat foarte serios si am obtinut chiar o autorizatie de constructie/modernizare pentru a muta fabrica de la Tulcea la Timisoara in facilitatile Smithfield de acolo (fostul mare abator al Comtim). O prima problema majora la acel moment era piata fortei de munca. Inainte de criza, erau cateva zone in care somajul practic nu prea exista – Bucuresti, Timisoara si Sibiu, asa incat mutarea fabricii la Timisoara ar fi generat imediat o crestere a costurilor cu forta de munca cu cca. 25-30% si multe din posturile cheie ar fi fost greu de ocupat chiar si asa. La fabrica din Tulcea ne confruntam insa cu un adevarat exod al personalului inalt calificat catre tarile Uniunii Europene. Nici nu pot fi condamnati acesti oameni, pentru ca dupa ce ai stat ani de zile in conditii dificile, intr-un oras in care nu sunt foarte multe alternative de angajare, si dupa ani grei de privatiuni, sunt usor de atras de tot felul de intermediari cu un contract de 1.500 de euro pe luna. Reversul medaliei este ca acel contract este doar pe 1 an de zile, iar cele 8 ore de munca se transforma usor in 10-12 ore, iar costurile vietii intr-o tara a Uniunii Europene, mai mari ca in Romania, sunt si ele atasate. Am avut o perioada in care ne-au plecat in doua luni peste 40 de transatori. Iar noi avem o reala problema cu recalificarea. Exista, de asemenea, o problema a stabilitatii job-ului pentru ca, aproape declarat, scopul multor persoane nou angajate era sa aiba pe CV numele Campofrio, o minima calificare obtinuta in fabrica noastra, iar pasul urmator era sa plece. Din pacate, pentru judetul Tulcea idealul multor oameni buni, valorosi, nu este sa traiasca mai bine in Tulcea, ci sa plece de acolo. Iar relocarea oamenilor din Tulcea in Timisoara sau in alte zone reprezinta o optiune dificil de implementat. Timpul fiind un factor critic, in cele din urma ne-am vazut nevoiti sa modernizam fabrica de la Tulcea – ca o «solutie de criza» in vremuri «de criza».
Totodata, la inceputul anului 2008, Campofrio a fuzionat cu Smithfield la nivel european si pana la momentul finalizarii acestui proces si intrarea in atributiuni a noii conduceri a noii companii formate – un lider european in piata de produse de carne procesata, cu cifra de afaceri anuala de cca. 2 miliarde de euro - multe proiecte de dezvoltare si investitionale au fost amanate.
“Fabrica din Tulcea a reprezentat doar un proiect restant, nevoile de modernizare pentru aducerea sa la standerdele UE, fiind doar o tema de «finalizare la timp», nu ceva facut integral in 2009. Finalizarea modernizarii s-a facut din fonduri proprii, in ultimul semestru al anului 2009", declara oficialul Campofrio.