Italia

Schemele de pensii publice statutare (pensia pentru limita de varsta, pensia de invaliditate, pensia de supravietuitor) acopera 100% din populatia oficial angajata a Italiei. Vechiul sistem bazat pe definirea beneficiilor a fost inlocuit in etape tranzitorii cu unul de tip CND care se aplica persoanelor care au intrat pe piata muncii incepand cu anul 1996. Acest capital notional este multiplicat de coeficienti specifici de transformare a varstei de pensionare care sunt reactualizati o data la trei ani in functie de speranta de viata la varsta de pensionare.

Pensiile ocupationale sunt reprezentate de scheme voluntare, finantate. Sistemul include trei optiuni: fonduri negociate, reglementate prin aranjamente colective; fonduri deschise manageriate de intremediari financiari la care pot adera lucratori individuali sau grupuri; polite de asigurare de pensii.

Riscuri: sustenabilitatea pe termen lung a finantelor publice datorita imbatranirii accelerate a populatiei, deficitul actual guvernamental si datoria publica foarte ridicata sunt cele mai importante riscuri pe termen lung. Asigurarea unor pensii adecvate pentru viitorii pensionari reprezinta o provocare majora datorita vietii active considerabil mai scurte din ultimii ani, intrarii relativ tarzii a tinerilor pe piata muncii, cresterii muncii atipice si numarului redus de contribuabili la scheme private.

Shutterstock / Cinque Terre, Italia