Argumentele APAPR (I)

1. Aceasta propunere este inspirata din sisteme de pensii private construite pe o cu totul alta filosofie decat sistemul din Romania. Garantarea unor randamente (eventual, legate de un indicator cum este inflatia) este practicata in sistemele de pensii private de tip „beneficii definite” (DB) si nu apare in niciun sistem de tip „contributii definite” (DC) asa cum este legiferat sistemul romanesc de pensii private. In sistemele de tip DB insa (larg raspandite in Europa de Vest, Asia si Australia), fondurile de pensii sunt ocupationale si neobligatorii – intrucat angajatorii sunt cei care contribuie in beneficiul salariatilor, iar aceasta practica a precedat cu mult legislatia in domeniu.

Practic, angajatorul din sistemele DB isi integreaza salariatii intr-o schema de economisire pentru pensionare si le „garanteaza” acestora o pensie, de exemplu, de 50%-80% din ultimul salariu, evident fiind nevoie de indexarea periodica a contributiilor, pentru a obtine acest obiectiv. „Garantarea inflatiei”, in putinele sisteme DB unde ea exista, nu se face insa anual, ci pe intreaga perioada de cotizare, de 20-30-40 de ani.

Daca in aceasta perioada fondurile garantate nu au depasit inflatia, finantatorul schemei de pensii respective indexeaza fondurile cu diferenta pana la rata cumulata a inflatiei.

Orice garantie de acest tip genereaza si costuri aferente semnificative, care ar trebui suportate de catre beneficiarii sistemului, adica de catre participanti. Propunerea unor astfel de false solutii in sistemul romanesc de pensii private, total incompatibile cu asemenea practici, denota un grad foarte redus de intelegere a legislatiei romanesti si a filosofiei reformei sistemului de pensii din Romania.

De asemenea, este de mentionat ca tot mai multe sisteme de pensii private de tip „beneficii definite” isi schimba din temelii filosofia si migreaza catre modelul „contributii definite”, mai simplu si mai sustenabil. Potrivit Watson Wyatt, cea mai mare companie globala de consultanta in domeniul pensiilor private, ponderea fondurilor DB la nivel mondiala a scazut de la 70% la 55% numai in ultimii 10 ani, in timp ce ponderea fondurilor DC a crescut de la 30% la 45%, tendinta fiind in prezent accelerata. Concluzia: statele au observat din proprie experienta ca sistemele de pensii de tip DC (cum este si cel romanesc) sunt mai simple, mai eficiente, mai transparente si mai sustenabile;

2. Nicaieri in lume nu exista vreun sistem de pensii private asemanator cu cel din Romania care sa impuna randamente garantate peste nivelul inflatiei. Tehnic vorbind, nu exista niciun sistem de pensii private de tip „contributii definite” (DC), cu participare individuala obligatorie, fara caracter ocupational, unde fondurile sa fie obligate de lege sa performeze peste inflatie – o asemenea garantie anuala fiind imposibila in termeni practici. Modelul de pensii private adoptat de Romania in 2007 mai este folosit de alte peste 30 de state (majoritatea in America de Sud si Europa Centrala si de Est), la recomandarea si cu supravegherea Bancii Mondiale, iar niciunul dintre aceste peste 30 de state nu obliga fondurile de pensii sa garanteze randamente peste inflatie. Banca Mondiala, care a perfectionat modelul de pensii private multipilon aplicat si de Romania, nu a recomandat niciunei tari dintre acestea introducerea unui astfel de sistem de garantare;

3. In regiunea Europei Centrale si de Est exista 11 state cu sistem de pensii private multipilon (modelul Bancii Mondiale). Dintre acestea, cele mai vechi sisteme comparabile cu cel romanesc sunt cele din Ungaria (care a introdus pilonul II obligatoriu in 1998) si Polonia (1999). Ambele sisteme de pensii private obligatorii au obtinut in ultimii 10 ani performante investitionale care au depasit cu mult inflatia, fara ca aceasta cerinta sa le fie impusa prin lege.

In Ungaria, fondurile de pilon II au obtinut in perioada 1998-2008 un randament mediu de 7,5% pe an (122%, cumulat pe toata perioada), in timp ce inflatia medie anuala din aceeasi perioada a fost de 7% pe an (109% cumulat pe acesti 10 ani). De mentionat ar fi ca Ungaria a incercat un sistem de garantare a randamentelor pentru pilonul II, care s-a dovedit a fi un experiment nereusit si a fost abandonat, pentru ca a daunat fondurilor de pensii si participantilor acestora! Mai precis, in perioada 1998-2002, fondurile de pilon II au fost obligate prin lege sa garanteze un anumit procent din randamentul titlurilor de stat pe terment lung emise de statul maghiar. Din 2002, dupa ce masura a plafonat randamentele fondurilor, a redus la minim concurenta si a determinat un comportament investitional „de turma” (in dezavantajul clar al participantilor), ea a fost eliminata din legislatie.

In Polonia, fondurile de pilon II au obtinut in perioada 1999-2008 un randament mediu de 9,4% pe an (145%, cumulat pe toata perioada), in timp ce inflatia medie anuala din aceeasi perioada a fost de 3,8% pe an (45% cumulat pe acesti aproape 10 ani). In termeni reali (peste inflatie), fondurile poloneze au avut randamente medii anuale de 5,34% peste inflatie in ultimii 9 ani si 7 luni.

De mentionat ar fi ca in ambele cazuri (Ungaria si Polonia), performantele descrise mai sus au fost obtinute in conditiile in care fondurile au „prins” atat criza financiara din 2001-2002, cat si pe cea existenta – performantele de mai sus includ aceste doua perioade foarte nefavorabile – si totusi fondurile de pensii private au reusit sa depaseasca inflatia prin investitii performante, fara a fi obligate de lege. Aceasta este de altfel situatia generala si in restul pietelor de pensii private din Europa Centrala si de Est;