3. "Fragilitatea" economica a Chinei

China pare sa ramana un atern mister mai ales pentru analistii si strategii occidentali care au fost crescuti din fasa cu banci centrale si decidenti politici usor de deslusit. Starea de confuzie cu privire la China persista, desi s-a vorbit deseori despre China ca trecand printr-o "implozie", in urma unei incetiniri serioase a pietei rezidentiale si a volatilitatii excesive a pietei de capital. Economia chineza sufera in mod clar de un acces de slabiciune si, dupa o perioada de intarire agravata a valutei, China vrea acum sa aiba parte de actiune in razboaiele valutelor care au trecut prin devalorizari in serie in toata lumea inca de la criza financiara mondiala incoace.

Conform unui raport de la McKinsey, citat de Saxo Bank, ponderea datoriei totale a Chinei in PIB este 282%. Este mult, dar este relativ acelasi nivel cu cele intalnite la alte natiuni importante. Ponderea datoriei Japoniei in PIB este 517%, iar a Spaniei este 401%. Cresterea nominala a PIB-ului Chinei depaseste cu usurinta pretul datoriei, iar economiile interne brute ale tarii, de 49.9% din PIB, furnizeaza o sursa profunda si stabila pentru finantarea autoritatilor chineze. Raportul McKinsey are dreptate cand indica faptul ca "rapiditatea cresterii in datorie este ingrijoratoare", dar aici trebuie sa spunem si faptul ca China se maturizeaza si se afla la un moment diferit in ciclul sau socio-economic in comparatie cu pietele dezvoltate. In esenta, acest lucru inseamna "investitii inainte de profit", iar vestea buna este ca in perioada 2008 - 2010, China doar a cheltuit mai multi bani. Acum, totusi, isi deschide pietele, mai arata Saxo Bank.

Sursa foto: TonyV3112 / Shutterstock