4. Acordul dintre Statele Unite si Iran

Pentru Iran, sanctiunile aspre aplicate din 2012 au schilodit economia si i-au stirbit permanent din dominatia regionala in Orientul Mijlociu, comparativ cu Israelul, Arabia Saudita si alte state din Golf. Potrivit Agentiei Internationale pentru Energie (AIE), Iranul produce 2,87 milioane de barili de petrol pe zi (iulie 2015), iar cea mai optimista cifra ar fi de 3,4-3,6 milioane de barili/zi pana in Q2 2016. Aceasta potentiala noua sursa de petrol ar putea duce preturile sub 40$/baril (WTI), ceea ce face ca piata de titei sa intre in defensiva, potrivit unei analize Saxo Bank.

Preturile scazute la petrol vor afecta negativ activitatea din regiune, iar guvernele se vor afla sub presiune, deoarece vor fi nevoite sa creeze locuri de munca si business si in afara industriei petroliere. Trebuie sa intelegem ca, pana cand Iranul se va conforma tuturor cerintelor din acord, vom intra in al doilea trimestru din 2016. Mai mult, ridicarea sanctiunilor nu inseamna automat ca Iranul va putea exporta titei in intreaga lume din ziua intai, dupa ce accesul Teheranului la capital si investitii in industria petroliera a fost semnificativ restrans. Guvernul iranian estimeaza ca are nevoie de 200 de miliarde de dolari investiti in petrol si gaze pana in 2020.

E imposibil si putin naiv sa nu analizam si un potential esec al acestui acord geopolitic. Acest acord vine in momentul in care SUA devine independenta energetic, de unde si temerea ca SUA se va implica mai putin in zona, militar si strategic. Daca toata negocierea se va dovedi a fi o strategie de tip "un pas inainte, doi inapoi", atunci nu va fi rau doar pentru Iran, ci pentru toata regiunea, atat economic, cat si din punct de vedere al stabilitatii, potrivit Saxo Bank.