Capricciosa – Intrebati de Nicoleta

Am fost surprins sa vad numai chelnerite, toate foarte tinere si care pareau sa nu mai fi facut asa ceva inainte, si l-am felicitat (in gand) pe patronul care a luat aceasta decizie pentru ca, din statisticile mele facute in ultimii 15 ani, aceasta categorie aparte de personal poate contribui decisiv la succesul unui restaurant. La aglomeratia de acolo eram deja pregatiti sa asteptam indelung, insa am avut o prima surpriza placuta cand am vazut ca nu e asa. A doua surpriza placuta a fost ca acritura care ne preluase la intrare a stat departe de masa noastra si ca a venit opusul ei – Nicoleta – un fel de “antimaterie”: vesela, dezinvolta, careia chiar parea ca ii face placere sa ne dea sa mancam.

Mi-am facut un obicei prost la restaurant, care ii irita pe multi chelneri, pe unii chiar ii infurie de-a binelea; daca e un meniu prea lung, sau din care nu inteleg mare lucru, sau, pur si simplu, daca vreau sa vad cum reactioneaza, ii intreb ce imi recomanda. Aproape invariabil, raspunsul vine rapid, intr-o logica si coerenta imbatabile: “Ce va place dumneavoastra!” Oricat as insista, sunt slabe sanse sa conving pe vreunul sa faca efortul sau sa isi aume responsabilitatea sa-mi recomande un anumit fel. Ba, de cateva ori, cand le-am spus ca nu comand nimic si ca astept sa-mi aduca ei ce cred ca au mai bun, au refuzat sa ma serveasca si vreo doi mi-au sugerat sa ma duc la alt restaurant.