Elemente specifice ale francizei de lux

“Cei care sunt familiari cu procesul de contractare a unei francize apartinand unui brand de masa pot observa anumite diferente intre aceasta si o franciza de lux, de la de la intregul proces de contractare si pana la detalii ce tin de imaginea unui brand de prestigiu”, sutine Oliver Petcu(foto), managing partner al CPP Management Consultants, companie de consultanta specializata in industria de lux.

In acelasi timp, el adauga faptul exista branduri apartinand segmentului de moda, bijuterii sau accesorii, care considera contractul de francizare ca fiind o intelegere de exclusivitate pe termen lung, intr-o anumita regiune, si care presupune anumite conditii minime in ceea ce priveste cifra de afaceri si targetul de vanzari.

“De exemplu, exista marci de lux care nu percep o taxa fixa, anuala, pentru deschiderea unei francize care sa-i poarte numele si se limiteaza doar la un anumit procent din valoarea vanzarilor”, completeaza Oliver Petcu.

Mai mult decat atat, franciza este vazuta diferentiat pe tari, astfel: in Italia - contract de distributie exclusiva pe o perioada determinata; Franta - exclusivitate si taxa fixa anuala platita de cel care contracteaza franciza; Statele Unite - model apropiat de franciza mass market, in special in ceea ce priveste marketingul, departamentul de resurse umane si alegerea locatiei.

O alta diferenta ar fi aceea ca, un brand de larg consum ar accepta sa semneze un contract de francizare fara a avea date exacte cu privire la locatie, in timp ce, potrivit consultantilor de la CPP Management Consultants, brand-urile de lux incep negocierile doar dupa ce este stabilita locatia magazinului. Mai mult decat atat, pe piata luxului, un contract de francizare se incheie pentru o perioada de 5 pana la 8 ani si este insotit de o intelegere cu privire la amenajarea spatiului, a carui perioada variaza intre 3 si 4 ani.

Exista, de asemenea, branduri de lux care nu se francizeaza, cum ar fi Louis Vuitton, sau care se extind intr-un numar limitat de tari. Exemple in acest sens sunt Prada, Hermes, Chanel sau Ralph Lauren (full store concept).

In acelasi timp, unele branduri de lux decid sa se extinda prin francize, insa exclude orasele-capitala din planurile lor de dezvoltare. Printre acestea se numara nume precum Giorgio Armani, Dolce Gabbana, Christian Dior, Tiffany's, Cartier, Saks Fifth Avenue si Harvey Nichols.

In ceea ce priveste preturile afisate in magazine, potrivit lui Adrian Gheorghe, acestea sunt impuse de producator si retailer, iar, in unele cazuri, tin cont si de puterea de cumparare din tara respectiva.

“Politica de preturi ale produselor se discuta de regula intre francizor si francizat in primele etape ale negocierilor”, explica directorul general Sabion.

Cititi si articolul Dilema industriei fashion de lux: mono sau multibrand?