Prilej de evadare

In ceea ce priveste importanta pe care o au astfel de activitati recreative, Robert Turcescu considera ca fiecare trebuie sa aiba o pasiune, un lucru la care, daca renunti, te amputeaza sufleteste, pe de o parte, iar pe de alta parte te transforma intr-un om de tip robotel.

„Muzica este pasiunea vietii mele, elementul care ma scoate din cotidian. In studio ma relaxez, uit de toate, pentru ca atunci cand intri in sala de repetitie nu ai cum sa te mai gandesti la altceva. De asemenea, practicarea unei pasiuni ne demostreaza ca nu suntem unidimensionali, nu ne putem baza exlusiv pe ceea ce facem in cariera si ca avem nevoie de supape, care sa ne elibereze”.

In plus, el adauga ca ii uneste sentimentul de a avea o pasiune comuna si crede ca, atunci cand ai peste 30 de ani, e foarte greu sa-ti mai faci prieteni. Prin urmare, faptul ca, la un moment dat, o pasiune reuseste sa te uneasca cu alti oameni si sa-ti faci noi prieteni este un sentiment unic.

„In momentul de fata, pentru ca am reusit sa facem bani in meseriile pe care le practicam, am luat toate intrumentele copilariei noastre, statiile Marshall si chitarele Fender; sunt instrumentele noastre si ne bucuram de ele la orice ora din zi sau din noapte”, adauga Turcescu.

Totodata, Adrian Vascu (foto), director servicii de consultanta la KPMG, crede ca, prin intermediul muzicii si al acestei trupe, fiecare dintre ei isi exerseaza sentimentul de solidaritate, care este foarte important in general, si cu un plus de importanta in aceasta perioada de criza, dar si spiritul de echipa.

La randul sau, Catalin Caia spune ca, atunci cand a devenit Elumni (Erudio-Alumni), a invatat ca exista viata in afara firmei.

„Fiind corporatist de 14 ani, am cautat diferite metode sa ma joc: in fata camerelor de filmat, pe o scena de teatru, intr-un studio de inregistrari muzicale... Am castigat mai multa incredere in mine, cred ca am devenit mai creativ si am inceput sa traiesc viata cu mai multa pasiune. Am invatat ca pentru a fi un lider performant trebuie sa te implici in experiente din care sa inveti cat mai mult, si atunci caut sa ma implic in evenimente care alatura lumea de afaceri cu cea a oamenilor de cultura”, adauga Catalin Caia, care spune ca astfel de evenimente arata pasiunile oamenilor din corporatii, in spatele cravatelor si costumelor business.

In plus, Carmen Bahrim, sefa Cardif Asigurari, vede acest eveniment ca pe o oportunitate de a-si redescoperi o aptitudine lasata intr-o stare latenta de multi ani de zile.

Si coordonatoarea echipei, Mihaela Ginju, a terminat o scoala de muzica, a studiat sapte ani de vioara si trei de pian, iar in clasa a treia bunicul i-a daruit o chitara. In timpul studentiei a cantat in coruri studentesti, dar si in corurile bisericilor Anglicana si Luterana.

"In 1993 m-am reintalnit cu Stefan Banica JR cu care am cantat in primul lui grup de backing vocals (The Fifties). Eram angajata la Arexim, asa ca ziua munceam, iar seara mergeam la repetitii. Cand aveam concerte ii invitam pe toti colegii de serviciu", isi aminteste Ginju.

Si acum se aduna in casa unei prietene si pregatesc cate un concert de Paste si unul de Craciun, in care canta parinti si copii, deopotriva. Nici unul nu e profesionist, insa, de dragul cantatului, au invatat sa citeasca partituri si sub indrumare Mariuchii, fizician astronom si pianist concertist, canta Bach, madrigale, negro spirituals, colinde sau tot ce le face placere.