Am părăsit centrul Brașovului pentru a merge la Casa Ungurească, foarte cunoscută şi pe inima localnicilor, cel mai faimos restaurant unguresc din oraş. Nu e departe de centrul vechi, însă a trebuit să ocolim muntele, e chiar în spatele Tâmpei. Un cartier curat pentru clasa mijlocie bine aşezată, cu case şi biserici, curţi cu flori, copaci şi viţă de vie.
Casa e mare, renovată şi bine întreţinută, cu o bucată de pod supraînălţată pentru a face o mansardă locuibilă sau loc de birouri. În spate au o curte mare, cu brazi şi viţă de vie, în care au amenajat o terasă pe jumătate acoperită, cu pavele de cărămidă şi podea de lemn. Gardul de lemn, de asemenea, multe ghivece. În mijlocul curţii au un mic şopron din fier forjat cu ceaune imense pentru gulaş şi alte mâncăruri sociale.
Saloanele sunt însă şi mai interesante. Cred că au refăcut casa pentru a fi restaurant şi loc de petrecere, fiindcă mi-e greu să cred că a avut de la început camere atât de mari. Au un salon foarte larg şi unul ceva mai mic, dar cu care face corp comun, neavând uşi sau vreo despărţire evidentă. Totul în lemn masiv şi cărămidă, foarte curat şi aerisit, fără tavan, se vede direct podul înalt. În mijloc e un şemineu mare, frumos, vechi, dar funcţional.
Citeste si:
Decoruri tradiţionale ungureşti peste tot, desigur, cu multe ghirlande cu ardei. Feţe de masă mari albe cu broderie, chiar şi pe terasă. Un tablou impunător cu doi dansatori în costume tradiţionale ungureşti atrage atenţia, mai ales că fata are cozi împletite din păr natural, lipite cu clei. Are şi o anumită istorie acel tablou, o parte din ea fiind că părul e al fiicei doamnei Maria Dragomir, stăpâna Casei Ungureşti, cosiţe tăiate când juna a împlinit 18 ani.
Meniul e din bucătăria ungurească tradiţională, bineînţeles! Am încercat să gustăm din cât mai multe, începând cu inevitabila supă gulaş. Care supă a fost excelentă, mai ales cu pâinea de casă. E greu să spui care e antreu şi care e fel principal în bucătăria ungurească, aşa că le scriu şi eu în ordinea în care îmi aduc aminte că mi-au plăcut mai mult.
Citeste si:
Langoșii au fost excelente, de asemenea. Am crezut că sunt desert, însă au venit cu caşcaval, smântână şi usturoi! Nici clătitele Hortobagyi nu au fost desert, ci cu carne şi smântână. Bune şi ele, în egală măsură. Papricaşul de viţel cu nişte tăiţei groşi (ei le spun găluşte nokedli) a fost şi el pe măsură, de zile mari. La tigaia picantă cred că ne săturaserăm de mult deja, aşa că nu a avut aceeaşi trecere ca celelalte mâncăruri.
Nu se putea fără Tokaji, dar am băut şi bere ungurească, Csiki Sor şi Csiki Barna. Tot găluşte şi la desert, Somloi cu stafide şi nucă, de mare efect!
Serviciul a fost foarte bun, doamna Maria Dragomir ne-a fost gazdă până la sfârşit, aşa că ne-am simţit speciali în ziua aceea. Ca bucureşteni de Dorobanţilor, preţurile ni s-au părut foarte rezonabile, mai ales că porţiile sunt destul de mari.
Citeste si:
Nu merg des în astfel de restaurante, în Bucureşti sunt puţine. Aşadar, pentru moment, cel puţin, Casa Ungurească pot să spun că e cel mai bun restaurant unguresc în care am mâncat. Şi nu doar în Braşov, ci şi pe unde am mai fost. Dacă sunt altele şi mai bune decât atât, tot cu mâncare tradiţională, bravo lor, deja au o referinţă redutabilă!
Sursa foto: www.casaungureasca.ro
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
