Ți-ai cumpărat o mașină SH din Germania? Ghidul complet pentru înmatriculare: actele, costurile și drumurile între instituții

Odată ajunși acasă cu automobilul, nu vă puteți bucura prea mult de el înainte de a intra în mecanismul birocratic românesc. Aveți de trecut pe la RAR, un birou de traduceri, Direcția de Taxe și Impozite Locale, ANAF și, în cele din urmă, DRPCIV.

În cazul nostru, numerele provizorii, din Germania, erau valabile timp de o lună. Atenție însă: termenul nu este același pentru toate mașinile, așa că trebuie verificată data de expirare înscrisă pe numerele și documentele provizorii primite în Germania.

Primul pas: programarea și verificarea mașinii la RAR

Prima oprire este la Registrul Auto Român, unde mașina trebuie să treacă un fel de „examen” înainte de a putea primi acte românești.

Programarea se face online, pe portalul oficial al Registrului Auto Român. În cazul unui autoturism obișnuit, verificarea costă aproximativ 900 de lei, însă suma poate varia în funcție de operațiunile solicitate și de caracteristicile vehiculului.

Pentru vizita la RAR am avut nevoie de:

• actul de identitate al persoanei pe numele căreia urma să fie înmatriculată mașina;
• contractul sau factura de cumpărare din Germania;
• cele două documente germane ale vehiculului, cunoscute popular drept „brief-ul mare” și „brief-ul mic”.

Ce trebuie verificat înainte să ajungeți la RAR

Ar fi bine ca mașina să treacă „examenul” RAR din prima. Problemele mecanice serioase sau un parbriz spart vă pot complica vizita, pot atrage costuri suplimentare și vă pot obliga să reveniți după remedierea defecțiunilor.

Înaintea programării, merită făcută măcar o verificare într-un service: sistemul de frânare, direcția, luminile, anvelopele, parbrizul și eventualele probleme tehnice evidente. Un bec ars poate fi schimbat rapid, dar o defecțiune importantă poate transforma programarea într-un nou drum și o nouă cheltuială.

După ce automobilul a trecut verificările, am primit:

• Cartea de identitate a vehiculului – CIV;
• certificatul de autenticitate;

• anexa galbenă referitoare la inspecția tehnică periodică – ITP.

Documentul galben nu trebuie confundat cu un certificat provizoriu de înmatriculare. Este anexa care consemnează efectuarea și valabilitatea ITP.

Al doilea pas: traducerea actelor din Germania

După obținerea documentelor de la RAR, urmează traducerea actelor germane. În cazul nostru, au fost traduse:

• contractul sau factura de cumpărare;
• cele două brief-uri mai sus menționate.

Am apelat la un birou de traduceri autorizate, iar procesul a durat aproximativ trei zile și a costat în jur de 170 de lei. Prețul și termenul diferă însă de la un birou la altul.

Traducerile trebuie păstrate cu grijă, deoarece vor fi folosite atât la Direcția de Taxe și Impozite Locale, cât și în etapele următoare ale înmatriculării.

Al treilea pas: luarea mașinii în evidență la Taxe și Impozite

Cu actele de la RAR și traducerile pregătite, mașina trebuie declarată la Direcția de Taxe și Impozite Locale de care aparține proprietarul.

În cazul nostru, pentru luarea în evidență fiscală au fost necesare:

• cartea de identitate a vehiculului emisă în România;
• contractul de cumpărare în original;
• traducerile autorizate în original;
• actul de identitate al proprietarului;
• cererea pusă la dispoziție de instituție;
• copii ale documentelor de mai sus.

Experiența descrisă aici este cea de la Direcția de Taxe și Impozite Locale Sector 2. Programarea se poate face prin platforma instituției, folosind un cont ATLAS. Există și posibilitatea depunerii online a documentelor.

Dacă alegeți varianta fizică, programarea este recomandată. Altfel, este posibil să pierdeți destul timp la coadă.

Documentul care confirmă luarea mașinii în evidența fiscală a fost eliberat după două zile lucrătoare. Cu alte cuvinte, dacă depuneți actele marți, este posibil să puteți ridica documentul abia joi. Termenul poate varia în funcție de direcția locală și de volumul solicitărilor.

Al patrulea pas: Certificatul TVA Auto de la ANAF

Urmează unul dintre pașii care pot crea confuzie: obținerea de la ANAF a certificatului privind taxa pe valoarea adăugată în cazul achiziției intracomunitare a mașinii.

Documentul este cunoscut, pe scurt, drept „Certificat TVA Auto”. El nu este un certificat fiscal care demonstrează că proprietarul nu are datorii la stat, ci stabilește situația TVA pentru vehiculul cumpărat dintr-un alt stat al Uniunii Europene: dacă taxa a fost achitată sau dacă nu este datorată în România.

Solicitarea se face prin formularul C182, disponibil pe site-ul ANAF. Cererea poate fi transmisă online, inclusiv prin Spațiul Privat Virtual. Prin urmare, aveți nevoie de un cont SPV deschis pe persoană fizică, dacă nu dețineți deja unul.

În cazul nostru, documentele justificative încărcate pentru C182 au inclus:

• cartea de identitate a vehiculului emisă de RAR;
• contractul sau factura de cumpărare din Germania;
• documentele germane ale mașinii;
• traducerile autorizate ale documentelor germane;
• certificatul de autenticitate emis de RAR;
• anexa privind inspecția tehnică periodică;
• copia actului de identitate al proprietarului;
• documentul de la Taxe și Impozite Locale privind luarea mașinii în evidență.

Documentele justificative au fost reunite într-o arhivă ZIP, în limita de dimensiune acceptată de formular.

Potrivit informațiilor ANAF, certificatul privind TVA se eliberează în maximum cinci zile lucrătoare de la depunerea cererii. Dacă solicitarea este trimisă prin SPV, documentul este primit în secțiunea „Mesaje”. ANAF explică aici tratamentul fiscal și procedura aplicabilă autovehiculelor cumpărate din UE.

Ultimul pas: programarea și dosarul pentru DRPCIV

După primirea documentului de la ANAF, puteți trece la ultima etapă: înmatricularea definitivă a mașinii.

Programarea se face pe platforma oficială DGPCI. În București, lucrurile s-au mișcat surprinzător de repede: am reușit să facem o programare de pe o zi pe alta. Disponibilitatea locurilor diferă însă de la o perioadă la alta, așa că este bine să verificați platforma din timp.

Vă puteți prezenta și fără programare și puteți lua un bon de ordine, dar riscați să așteptați mult. 

Tot la DRPCIV am găsit un ghișeu de informare pentru persoanele care nu știu exact cum trebuie organizat dosarul sau care au adus mai multe documente decât era necesar. Este util să cereți o verificare înainte de a ajunge la ghișeul unde depuneți efectiv actele.

Ce documente am avut în dosarul pentru înmatriculare

Dosarul nostru pentru DRPCIV a conținut:

• copia actului de identitate al proprietarului;
• „brief-ul mare” și „brief-ul mic” în original;
• traducerile autorizate ale documentelor germane;
• Cartea de identitate a vehiculului emisă în România, în original și copie;
• certificatul de autenticitate emis de RAR;
• anexa galbenă privind ITP;
• copia poliței RCA;
• contractul sau factura de cumpărare din Germania;
• traducerea autorizată a contractului;
• Certificatul TVA Auto primit de la ANAF;
• documentul emis de Direcția de Taxe și Impozite Locale, care confirma luarea mașinii în evidență fiscală;
• cererea de înmatriculare completată;
• dovezile achitării certificatului de înmatriculare și plăcuțelor;
• plăcuțele de înmatriculare germane aflate pe mașină.

Asigurarea RCA trebuie făcută înainte de depunerea dosarului. Dacă mașina nu are încă număr românesc, polița poate fi emisă pe seria de șasiu.

Contravaloarea certificatului de înmatriculare și a plăcuțelor poate fi achitată online sau prin modalitățile acceptate de serviciul de înmatriculări. Pe platforma DGPCI, tariful afișat în prezent pentru certificatul de înmatriculare este de 76 de lei. Tarifele și metodele de plată trebuie verificate înaintea programării, deoarece se pot modifica. DGPCI publică aici tarifele și informațiile pentru plată.

Cât durează eliberarea numerelor

Dacă dosarul este complet și toate actele sunt acceptate, partea grea s-a încheiat.

La DRPCIV ni s-a comunicat că plăcuțele vor fi gata în cel mult trei ore. În realitate, le-am primit mult mai repede, după aproximativ jumătate din timpul estimat. Termenul depinde, bineînțeles, de aglomerație, de tipul numerelor solicitate și de serviciul unde este depus dosarul.

Cât durează și cât costă întregul proces

Nu există un singur răspuns valabil pentru toate cazurile. Numai programarea la RAR, traducerile, soluționarea cererii de la Taxe și Impozite și eliberarea certificatului ANAF pot întinde procedura pe mai multe zile lucrătoare.

În experiența noastră, două dintre costurile principale au fost:

• aproximativ 900 de lei pentru operațiunile efectuate la RAR;
• aproximativ 170 de lei pentru traducerea documentelor.

La acestea se adaugă costurile certificatului de înmatriculare, ale plăcuțelor, poliței RCA, copiilor și eventualelor reparații necesare pentru ca mașina să treacă verificarea RAR.

Concluzie: cinci opriri până la numerele românești

Drumul unei mașini SH din Germania către numerele românești trece, în esență, prin cinci etape: RAR, traducerea actelor, Taxe și Impozite Locale, ANAF și DRPCIV.

Niciunul dintre pași nu este imposibil, dar ordinea contează. Un document lipsă, o copie uitată sau o traducere nefinalizată poate însemna încă o zi pierdută și încă un drum.

Sfatul nostru este să verificați de fiecare dată lista actualizată a actelor, să păstrați atât originalele, cât și mai multe copii și să fotografiați sau să scanați toate documentele înainte de a le depune. Birocrația rămâne stufoasă, dar, dacă pregătiți dosarele în ordinea corectă, finalul poate veni mai repede decât vă așteptați.