Deși veniturile profesioniștilor în sectorul cultural au crescut în ultimii ani, ei câștigă în continuare mai puțin decât media națională: 4.524 lei, față de 4.959 lei.
„Datele studiului relevă o ușoară evoluție în ceea ce privește munca în sectorul cultural. condițiile de muncă s-au îmbunătățit pentru o parte dintre lucrătorii din domeniu, dar precaritatea și instabilitatea continuă să predomine. Vedem, în continuare, o jonglare cu formele de muncă din cauza veniturilor insuficiente, iar faptul că salariul mediu în cultură este sub media națională vorbește despre fragilitatea acestui sector și despre cât de greu este, de fapt, să îți construiești o viață predictibilă în domeniu”, a spus Rarița Zbranca, director de programe în cadrul Centrului Cultural Clujean.
Cei mai mulți specialiști din cultură lucrează peste 40 de ore pe săptămână
În ceea ce privește formele de angajare, 72% dintre respondenți au contract de muncă, o evoluție care indică o stabilizare formală a raporturilor profesionale. Totuși, aproape jumătate dintre aceștia combină mai multe forme juridice de colaborare (drepturi de autor, PFA, microîntreprinderi). În sectorul public cultural lucrează 45% dintre respondenți. Chiar și în acest segment, unde angajarea este, în principiu, mai stabilă, 51% au avut anul trecut și alte tipuri de colaborări pe lângă locul de muncă de bază.
În ceea ce privește volumul de lucru, doar 14% lucrează sub 40 de ore pe săptămână, 29% lucrează 40 de ore, iar majoritatea, 57%, depășește acest prag. Aceste date arată că, deși angajarea în sectorul public este predominantă, nu oferă suficientă siguranță financiară și mulți profesioniști trebuie să își completeze veniturile din mai multe surse pentru a-și putea susține activitatea.
Cultura are nevoie de protecție emoțională
Pentru prima dată, raportul analizează și starea de bine a profesioniștilor culturali. Scorul mediu obținut pe scala WHO-5 este de 49,5, sub media europeană de 64 de puncte. Cele mai scăzute scoruri apar în rândul persoanelor fără contract de muncă, ceea ce subliniază legătura directă dintre stabilitatea ocupațională și echilibrul emoțional și psihologic.
Epuizarea și bunăstarea emoțională sunt un alt subiect sensibil. Aici, nu mai vorbim despre niște provocări personale, ci despre sănătatea profesională și calitatea ecosistemului cultural. Dacă ne dorim o cultură durabilă, atunci politicile publice trebuie să includă deopotrivă finanțare și măsuri care susțin sănătatea, formarea continuă și echilibrul dintre viață și muncă al lucrătorilor culturali.
Rarița Zbranca, director de programe Centrul Cultural Clujean
În acest tablou general de vulnerabilitate, și libertatea de exprimare are de suferit. Astfel, aproape jumătate dintre participanții la studiu au semnalat o formă de îngrădire a libertății de expresie, 3,5% având experiențe concrete de cenzură. Presiunile provin atât din zona politică și instituțională, cât și din autocenzură, la care recurg profesioniștii din sector din cauza dependenței de finanțările publice și private.
Raportul Reform: munca în sectorul cultural 2025 a fost realizat pe un eșantionul ce cuprinde 321 de respondenți - 142 de artiști și 179 de alți lucrători culturali - activând în diverse domenii ale producției și administrării culturale. Deși nereprezentativ statistic, eșantionul surprinde diversitatea profesională și tipologică a sectorului cultural, permițând o analiză comparativă între cele trei valuri de cercetare.
