Psihologul stie bine ca in spatele acestor afirmatii de fapt se ascund alte ganduri. Uneori se ascund atat de bine incat nici macar persoana in cauza nu poate descoperi adevarul. Atingerea acestuia dureaza intotdeuna o perioada. Perioada in care sindromul zilei de Luni se transforma in: “de fapt nu imi place ceea ce fac.”, “Nu imi mai pot suporta colegii care ma barfesc sau care ma urasc.”, “M-am saturat sa muncesc pe atat de putini bani.”, “De cand muncesc aici m-am ales cu dureri ingrozitoare de cap si de spate”.

Toate aceste afirmatii nu arata decat sentimentul neimplinirii. Iar neimplinirea vine in urma unor asteptari nerealiste pe care le au acele persoane care se angajeaza la un loc de munca stiind bine ca nu le place dar nu au gasit in alta parte.

Odata cu angajarea, indiferent daca este la locul potrivit sau nu, vine si responsabilitatea executarii unui program zilnic de lucru. Aici din nou putem identifica o mare problema a societatii din ziua de azi si anumea aceea a managementului facut pe genunchi. Acest tip de management are urmatoarele probleme:

- persoane care lucreza foarte mult peste program;
- cei care lucreaza in suprasarcina (adica cei ale caror sarcini de serviciu ar trebui facute de mai multe persoane);
- cei care sunt acaparati pe langa serviciu de o seama intreaga de problem: familiale, sociale sau medicale;
- cei care sunt subplatiti. Aici se includ cei care au un salariu foarte mic in raport cu activitatea efectuata sau cei cu salariul foarte mic in raport cu propriile nevoi.

Citeste si:

Important este pentru toti cei care sufera de sindromul zilei de Luni sa descopere cu adevarat de ce li se pare aceasta zi atat de urata. Sa se uite la un copil care se trezeste Lunea cu gandul la joaca si sa se gandeasca de ce pentru acesta nu exista nici o diferenta intre ziua de Luni si oricare alta zi a saptamanii. Sa se uite la un prieten indragostit care sufera si el de un alt fel de sindrom al zilei de Luni si anume abia asteapta sa revina la serviciu pentru a-si vedea colega de care este indragostit. Sa se uite la cei bolnavi pentru care vindecarea este cel mai de pret dar indiferent de ziua in care ar veni.

Concluzia ar fi urmatoarea: sindromul zilei de Luni nu este decat un semnal de alarma pe care ni-l tragem singuri sau pe care creierul il trage atunci cand nici macar cafeaua nu ne mai trezeste si care trebuie evaluat pentru a putea fi rezolvat. Poate ascunde o depresie, poate ascunde un plan de viata esuat, poate ascunde o afectiune medicala sau o problema de suflet. Oricare ar fi problema ce se ascunde o putem descoperi impreuna si mai mult decat atat o putem rezolva. Viata este minunata si merita traita din plin pentru a ne bucura de toate lucrurile frumoase din jurul nostru.

Articol scris de psihologul Constantin Cornea, trainer la compania Training Evolution.