Wall-Street: Cum ati ajuns la Coty?

Se intampla acum 4 ani. Eram director de vanzari intr-o alta companie americana, si am fost abordat de o agentie de recrutare care cauta tot pentru o companie americana, dar o alta pozitie. In iulie (n.r. 2003) m-a contactat agentia, si in septembrie, pe 29, am venit la Coty. A fost un proces destul de alambicat, dar pe de alta parte, destul de rapid - in 3 saptamani s-a terminat tot.

Wall-Street: Care a fost motivul pentru care ati decis sa plecati intr-o alta companie, intr-o alta functie?

Acolo (n.r. Johnson Wax) aveam aceleasi perspective, dar intr-un interval mai lung de timp. In acea companie exista o lege nescrisa prin care orice general manager avea nevoie de experienta internationala. Stiam exact ca mai dureaza, nu stiam insa cat - intre 2 si 4,5,6 ani in functie si de disponibilitatea jobului din Romania, pentru ca in timpul in care eu eram plecat la assignment-ul din afara, cineva deja se schimba in Romania. Ori aici (n.r. la Coty) mi s-a oferit acest post, mai devreme.

Wall-Street: Inteleg ca nu a fost vorba de o schimbare foarte mare in ceea ce priveste industria de profil.

Putem spune ca, in mare masura, domeniul a ramas acelasi.

Wall-Street: Si cum a fost prima zi de lucru in Coty? Cum ati fost primit?

Compania fusese condusa de un lider extrem de carismatic si de destept. Ca atare, ma asteptam, de la bun inceput, sa existe o rezerva in atitudinea oamenilor, pentru ca nu ma cunosteau, nu ne cunosteam, nu stiau la ce sa se astepte, existau o sumedenie de motive pentru care sa existe o retinere din partea lor. Dar prima zi a fost una care le-a dovedit, cred, ca putem fi deschisi. Toti erau foarte scortosi, eu am venit, in schimb, foarte relaxat. Cel putin ca si outfit.

Am inceput sa vorbesc cu fiecare in parte, primele saptamani le-am petrecut interactionand cu ei, astfel ca la un moment dat am fost nevoit sa le cer si eu cateva ore sa-mi rezolv problemele, sa raspund la mail-uri pentru ca nu apucasem sa fac nimic din ceea ce ar fi trebuit sa fac. A fost o perioada foarte aglomerata, in care incercam sa acumulez, sa aflu cat mai multe, si a fost si o perioada in care ei spuneau sau dadeau informatii usor usor, incercand sa tatoneze terenul si sa vada ce fac cu ele sau ce se-ntampla. As putea chiar spune ca a fost un joc de strategie din partea lor, dar si din partea mea.

Wall-Street: Ce schimbari ati adus in Coty?

Cred ca intr-o oarecare masura atentia la detaliu si faptul ca imi provoc tot timpul oamenii. Ii provoc si pe cei cu care lucrez in mod direct, dar si pe cei cu care nu lucrez in mod direct. Ii provoc sa vina cu alte solutii, cu alte idei, sa gandeasca “out of the box” pentru ca, omul in general, are tendinta sa se plafoneze, sa intre intr-o rutina.

Wall-Street: Cum ati caracteriza stilul dvs. de management?

Este mai degraba un stil de management al oamenilor, decat al proceselor, iar intr-o mare masura, este un management centrat pe obiective. Lucrul care ma intereseaza pe mine cel mai mult este rezultatul, si de aici si modul in care conduc echipa. E un mediu foarte informal, pentru ca exista ierarhii doar intr-o structura informationala pusa pe hartie. In realitate, toata lumea comunica cu toata lumea sub orice forma si nu exista bariere de comunicare, in niciun caz legate de pozitie.

Wall-Street: Si aceasta informalitate nu a constituit niciodata o problema? Nu s-a intamplat niciodata sa fie depasite anumite limite?

Nu...as spune ca singurul dezavantaj al acestui stil de conducere, al unui astfel de mediu de lucru, il reprezinta faptul ca este un mare consumator de timp. Dar atunci cand ai si esti dispus sa investesti, e ok. In niciun caz nu se sare limita bunului simt. Pe de alta parte, ajuta foarte mult la conturarea unui mediu creativ, si la punerea rapida in practica a ideilor. Nu se cauta un milion de justificari pentru a se obtine o aprobare. Se cauta o solutie care sa aduca rezultate.

Wall-Street: Cati angajati erau la sosirea dvs. in cadrul companiei si cati sunt astazi?

Tot acelasi numar de angajati. Cand am preluat conducerea Coty erau 46 de oameni pe payroll, astazi sunt 52, si mai avem inca vreo 180 de angajati full-time sau part-time.

Wall-Street: Aveti deci in total 230 de angajati...un numar destul de mare.

Este mare, dar este dictat de nevoi, nu e vorba doar de o structura stufoasa si inutila. Dar mai important si mai sugestiv decat numarul de angajati este un alt indicator, fluctuatia de personal, despre care pot sa afirm cu mandrie ca este foarte mica, in medie, undeva la 1-2%. De curand am sarbatorit oameni care au 10 ani in companie.

Wall-Street: Coty a intrat in Romania in 1997, asta inseamna ca va puteti lauda cu niste “veterani”.

Asa este. Cinci din cei 52 de angajati sarbatoresc anul acesta 10 ani in companie, dar mai am vreo 10 cu noua ani vechime.

Wall-Street: um ati reusit sa-i pastrati atata timp?

Citeste si:

Ar trebui sa ii intrebam pe ei ce i-a tinut atatia ani in Coty! Pot insa sa va spun de ce cred eu ca au ramas: deoarece compania a trecut prin diferite etape, pentru ca s-au dezvoltat o data cu compania, pentru ca e un mediu care incurajeaza initiativa si participarea. Cu cat esti mai implicat cu atat esti mai multumit de ceea ce faci. Nu e numai meritul meu, este si meritul predecesorului meu de a crea acest mediu de lucru atat de placut care contribuie la statornicia angajatilor. Cred ca si rezultatele bune tin spiritul viu. Chiar si oamenii care sunt de 10 ani in companie isi bat capul cu tot felul de detalii, au frustrari, trairi, intr-un cuvant se implica.

Wall-Street: Pentru ca tot vorbim de acesti angajati care au fost de la inceput in Coty, nu s-au simtit lezati cand la conducerea companiei a fost adus cineva din afara?

Din nou, tot ei ar trebui sa raspunda la aceasta intrebare. Aducerea mea la conducerea Coty a fost precedata de o introducere in care li s-a explicat faptul ca va veni o persoana noua. Niciunul dintre oamenii din echipa mea de management nu s-a comportat ca si cum si-ar fi dorit acea pozitie si i-am luat-o eu, chiar daca acest lucru, cel putin pentru una dintre persoane ar fi fost posibil. Dar nu a fost sa fie datorita mai multor factori, conjucturii in general, datorita modului in care s-a realizat recrutarea. Ceea ce demonstreaza inca o data ca ambitiile mari si puternice sunt foarte bine venite.

Wall-Street: Cum isi motiveaza Coty angajatii? Aveti vreun ingredient secret?

Secretul este sa lasi oamenilor libertatea de a gandi, de a se exprima, de a cauta alternative. Cred insa ca ar trebui sa vorbim de un mix. Pe de-o parte, ar fi stilul meu deschis de managament, faptul ca ii ascult si ii incurajez sa vorbim despre orice fel de situatii, probleme, idei, proiecte...intr-un cuvant despre orice, indiferent de cat de incomod ar fi subiectul. Pe de alta parte, rezultatele contribuie si ele la motivarea angajatilor. Cand vezi ca iti merge bine, ca treci peste tot felul de provocari, ca esti pe o panta ascendenta, n-ai cum sa nu fii motivat.
Si daca ar fi sa vorbim despre cum imi motivez eu oamenii, cred ca este foarte simplu: vad si simt cu totii ca imi pasa. Pentru ca banii sunt un stimulent, niciodata o motivare.

Wall-Street: Care este politica de recrutarea a firmei, mai ales pentru posturile de entry-level?

Intotdeauna e nevoie de oameni tineri, care sa compenseze lipsa de experienta cu elanul, avantul specific varstei.

Wall-Street: Dar ce preferati: ca acestia sa aiba sau nu un background in domeniu?

Depinde de specificul postului. Daca as avea insa de ales intre un om cu experienta, dar o atitudine care nu ma convinge, si unul tanar, dar cu o atitudine care ma convinge, atunci il voi alege pe acesta din urma.

Wall-Street: Ce intelegeti prin atitudine care convinge?

"Vreau, imi doresc si o sa fac". Spre deosebire de "eu stiu sa fac orice, daca-mi convine s-ar putea sa si fac ceva".

Wall-Street: Dar nu toti vin cu o atittudine convingatoare?

Ma tem ca nu...

Wall-Street: Sa inteleg ca, in timp, ati invatat sa-i cititi...

Nu ma consider un psiholog abil si versat. Exista insa o experienta de cativa ani care face ca o parte din lucruri sa-mi fie relativ usor de identificat. Dar nu ma consider un expert. Insa, de cele mai multe ori, si exista foarte putine exceptii, poti sa intelegi o mare parte din felul de a fi al unui om, daca iti aloci suficient timp, daca ai intrebarile potrivite, daca asculti asa cum trebuie, si evident daca interlocutorul nu este foarte versat sau foarte tacut.

Wall-Street: Pentru ca tot vorbim de timp nu pot sa nu va intreb: aveti suficient timp sa faceti toate aceste lucruri?

Timp nu prea avem...dar numai noi putem sa ni-l organizam, nimeni altcineva.

Wall-Street: Si cat va mai vedeti in aceasta functie?

Raspunsul consultantului ar fi: depinde. Depinde de intensitate, de complexitate, de schimbari. Daca ar ramane la stadiul asta, ceea ce sunt sigur ca nu-i asa, as mai putea s-o fac destul de mult, chiar si 10 ani. Dar pentru ca sunt convins ca nu asta va fi cazul, si nici nu-mi doresc sa ramana la stadiul asta, e greu de spus. Oricum nu un timp scurt, pentru ca mai am mult de lucru. Ar trebui sa existe un motiv serios ca sa plec inainte de a lasa lucrurile asezate. Dar chiar si atunci as fi impacat, pentru ca am oameni capabili sa duca mai departe ceea ce am realizat, noi toti, pana acum.

Wall-Street: Daca ar fi sa plecati, ce drum ati alege?

Din nou, depinde...in momente de oboseala, cand ma simt surescitat la maximum, imi doresc un an sabatic. In realitate, cam in a sasea zi de concediu incep sa-mi pierd rabdarea. Nu ma pot desprinde in totalitate, de obicei concediile sunt de maxim o saptamana.

Daca ar fi insa vorba de o schimbare, nu am idei preconcepute. Pot sa fac consultanta sau pot sa vand elice de barci, cu conditia sa fie un proces suficient de alambicat ca sa ma provoace. Daca ar fi sa o iau pe partea de business propriu nu as sti exact, nu sunt hotarat. Idei sunt multe, dar nu am identificat-o inca pe cea mai potrivita.