FIFA a gândit un sistem de grupe pentru ca favoritele să nu se întâlnească până în semifinale
Cu 48 de echipe și 104 de meciuri programate, te-ai putea aștepta ca favoritele despre care vom vorbi să se întâlnească destul de repede, dar asta nu va fi posibil, tocmai din cauza că FIFA vrea să evite astfel de meciuri cu miză imensă în prima parte a competiției. Astfel, organizatorii au identificat 12 capi de serie, adică cele trei țări gazdă și alte opt țări aflate în vârful ierarhiei FIFA (ca idee, România se află pe locul 53 în acest top).
Conform Al Jazeera, cele patru echipe care au cele mai multe puncte FIFA - Spania, Argentina, Franța și Anglia - au fost plasate în secțiuni separate, sau cadrane, ale noii tabele de turneu gândite de oamenii lui Gianni Infantino, în stilul tabloului principal de la un turneu de tenis. FIFA a declarat că primele patru țări, dacă termină pe primul loc în segmentele lor de tabel, se vor evita reciproc până în semifinale.
Dintre aceste țări, șase ies în evidență conform analizelor mai multor specialiști și dacă este să aruncăm un ochi și asupra cotelor furnizate de casele de pariuri. Astfel, principalele favorite par a fi Spania, Franța, Argentina, Portugalia, Anglia și Brazilia.
Portugalia - nicio cupă mondială
Portugalia se numără printre marile echipe care nu au obținut, încă, un titlu mondial, deși a obținut titlul de campioană a Europei. „Seleção” și-a găsit un stil de joc extrem de rafinat care a dus-o la titlul UEFA Nations League din 2025. S-a calificat la Cupa Mondială de pe primul loc în grupa sa și are unul dintre cele mai complete loturi dintre cele 48 echipe calificate la turneul final.
Este imposibil să nu-l menționăm pe Cristiano Ronaldo, el fiind în continuare una dintre figurile cheie ale echipei, chiar dacă vârful carierei sale a trecut de cevra vreme. CR7 are încă talentul și flerul competitiv pentru a fi decisiv și nu există nicio îndoială că va da totul chiar și la 41 de ani în căutarea singurului trofeu major care îi lipsește din CV.
Bruno Fernandes este „sforarul” din ultima treime a terenului, cu precizia piciorului său drept, în timp ce starul lui Paris Saint-Germain, Vitinha, este esențial în accelerarea circulației balonului la mijlocul terenului și menținerea posesiei. În fine, Bernardo Silva este decisiv din extrema dreaptă, apărând adesea în spații neașteptate.
Un alt jucător al lui PSG care este crucial pentru naționala Portugaliei este Nuno Mendes. Fundașul stânga este probabil cel mai bun din lume pe poziția sa, cu o viteză și o precizie atât de mari încât comparațiile cu legenda fotbalului Roberto Carlos sunt uneori greu de evitat. Parteneriatul său cu Rafael Leão oferă Portugaliei poate cea mai rapidă parte stângă din lume. Ca fundaș, Rúben Dias este liderul apărării și ajută la organizarea defensivei în fața propriei porți.
Anglia - campioană mondială în 1966
Țara care a inventat fotbalul vrea să pună capăt unei secete frustrante de 60 de ani și să „aducă acasă” titlul mondial. Anglia este întotdeauna menționată ca un candidat la marea victorie înaintea unei Cupe Mondiale, dar rareori reușește să transpună talentul individual al jucătorilor săi într-o identitate colectivă de echipă dominantă. De această dată, Anglia ajunge în America de Nord cu niște cifre uimitoare în preliminarii: opt victorii în opt meciuri și niciun gol primit.
Vedeta principală a echipei „Celor Trei Lei” este Harry Kane, căpitanul și cel mai bun marcator din toate timpurile al echipei. Atacantul lui Bayern München a pus capăt în sfârșit „blestemului” său de a nu fi câștiga niciun titlu major anul trecut, când bavarezii au câștigat Bundesliga în sezonul 2024-25 - echipa repetând performanța în această stagiune. La 32 de ani, el va intra pe teren într-o formă excelentă; atingerea, viziunea și mai ales repertoriul său extins la finalizare îl fac periculos pentru apărările adverse.
Bukayo Saka este un alt jucător important pe aripa dreaptă și vine în forță după ce golul său a trimis-o pe Arsenal în finala Ligii Campionilor. Starul lui Real Madrid, Jude Bellingham, este una dintre armele principale la mijloc, aducând energie și un stil de joc vertical. Anglia are, de asemenea, un as în mânecă pe care-l folosește cu roade vizibile: jocul aerian. Fie că este vorba de lovituri fixe sau de joc deschis, livrarea precisă a centrălilor se combină eficient cu loviturile de cap de la înălțime. Problema Angliei? Pare că Thomas Tuchel se bazează prea mult pe vedeta lui Bayern, iar dacă el este indisponibil sau blocat de adversari, Anglia ar putea rămâne în pană de idei.
Spania - campioană mondială în 2010
În cei patru ani care au trecut de la Cupa Mondială din Qatar din 2022, Spania a câștigat Liga Națiunilor UEFA 2022-23, Euro 2024 și turneul masculin de fotbal de la Jocurile Olimpice de la Paris din 2024. În calificările europene, campioana mondială din 2010 a avansat confortabil, terminând neînvinsă pe primul loc în grupa sa. „La Furia Roja” este clasată pe locul 2 în clasamentul global FIFA și se numără printre cele (doar) opt națiuni care au ridicat măcar o dată cupa mondială.
Spania este o echipă care marchează mult și are o mentalitate ofensivă. Selecționata iberică a adăugat viteză și un joc mai direct pe lângă stilul bazat pe posesie care a dus Spania la titlul din 2010. „La Selección” joacă acum mai rapid și mai agresiv. Punctele sale forte sunt abilitatea jucătorilor în duelurile unu la unu și pressing-ul neobosit după pierderea mingii. Punctele sale slabe? O echipă poate prea tânără și o concentrare pe atac care o poate lăsa expusă în defensivă.
Vedeta Spaniei este Lamine Yamal care, la doar 18 ani, este deja în căutare de recorduri și strânge selecții la Barcelona, fiind văzut deja ca „moștenitorul” de drept al lui Lionel Messi. Yamal, însă, se confruntă cu o perioadă de recuperare după o accidentare și rămâne de văzut cât de pregătit va fi la ceasul primei partide. De asemenea, în primul 11 al Spaniei vor mai fi prezenți cel mai probabil și Nico Williams, o extremă a cărui viteză nu scapă neobservată pe flancul stâng, dar și Pedri, cel care coordonează mijlocul terenului pentru Spania. BBC conchide că selecționerul Luis de la Fuente a valorificat la maximum talentul individual al acestei noi generații.
Brazilia - campioană mondială în 1958, 1962, 1970, 1994, 2002
Brazilia pare a fi, în acest grup, „rățușca cea urâtă”, echipa care se află în cea mai fragilă poziție la începutul Cupei Mondiale din 2026 - iar asta în ciuda ilustrului trecut al brazilienilor. Naționala sud-americană a terminat pe locul cinci în calificările continentale, o situație extrem de neobișnuită pentru această țară care trăiește și respiră fotbal și este singura reprezentativă cu cinci titluri mondiale în trecutul său.
De la sfârșitul Cupei Mondiale din Qatar din 2022 și până în prezent, Brazilia a avut patru selecționeri: doi anternori interimari - inclusiv unul care a rezistat puțin peste un an - și apoi a venit numirea surpriză a lui Carlo Ancelotti, fostul campion „de profesie” cu Real Madrid devenind primul selecționer străin al Seleção-ului brazilian.
Aceasta este o echipă neobișnuită a Braziliei. Nu are atâtea vedete ca în alte ere și vine cu mai multe opțiuni în defensivă decât în atac. Vinícius Júnior este, fără îndoială, principala vedetă și speranță a Braziliei. Numărul 7 al lui Real Madrid aduce un talent aparte în jocul unu la unu, pe lângă pase decisive și goluri de pe flancul stâng. Starul Barcelonei, Raphinha, contribuie din partea opusă, deși Brazilia încă nu a găsit un atacant central incontestabil - poate că aducerea tânărului Endrick va fi cheia acestui puzzle încă nerezolvat.
Între timp, Ancelotti a prioritizat structura relațiilor de joc și jocul întregului colectiv și abia apoi atacul. Rolul lui Neymar, vedeta braziliană din trecut, este cel mai mare semn de întrebare, deoarece acesta rămâne departe de cea mai bună formă a sa. Selecționerul italian a subliniat în repetate rânduri că Neymar trebuie să-și îmbunătățească condiția fizică dacă vrea cu adevărat să contribuie la succesul din America de Nord, dar jucătorul în vârstă de 34 de ani a fost inclus în lot. Rămâne acum de văzut dacă Brazilia se va ridica la nivelul numelui său.
Franța - campioană mondială în 1998 și 2018
Vicecampioana din 2022 este probabil cealaltă mare favorită a ediției din acest an. „Les Bleus” au ajuns în ultimele două finale mondiale, învingând Croația în 2018 și pierzând în fața Argentinei, la loviturile de departajare, în 2022. O a treia finală consecutivă ar marca ceva nemaivăzut de la turneul final din Coreea de sud și Japonia din 2002, când Brazilia a câștigat titlul după ce a terminat pe locul doi în 1998 (pierzând în fața Franței) și după ce a fost campioană în 1994.
Franța se poate baza pe unul dintre cele mai periculoase atacuri din lume. Deschamps are atât de multe vedete pe bancă încât își poate permite să-l lase pe Ousmane Dembélé, actualul câștigător al Balonului de Aur, pe bancă. Kylian Mbappé, în schimb, rămâne esențial în echipă: el este principalul atuu al Franței încă de la turneul final din Rusia, de acum opt ani. Indispensabil, Mbappé a marcat un hattrick în finala din Qatar de acum patru ani și este unul dintre cei mai buni jucători ai lui Real Madrid.
Dembélé a câștigat Liga Campionilor cu Paris Saint-Germain recent și este din nou în lotul naționalei, deși accidentările din a doua jumătate a anului 2025 l-au ținut departe de meciurile de calificare. Acum, se pare că acesta și-a reintrat în formă. Michael Olise este extrema dreapta a lui Bayern München și una dintre cele mai periculoase opțiuni ale Franței, deși joacă adesea într-un rol de mijlocaș ofensiv în spatele lui Mbappé la echipa națională.
Franța nu se bazează exclusiv pe posesie și se simte adesea confortabil jucând pe contraatac, profitând de viteza fulgerătoare a atacanților săi. De asemenea, are un mijloc dinamic și o apărare de top. Lotul său combină ceva foarte greu de găsit și crucial pentru echipele care speră să construiască o dinastie: experiență și tinerețe. Faptul că a jucat toate cele 14 meciuri din ultimele două Cupe Mondiale îi conferă un avantaj la începerea fazelor eliminatorii.
Argentina - campioană mondială în 1978, 1986 și 2022
Argentina va încerca să realizeze ceva ce doar Italia (1934-1938) și Brazilia (1958-1962) au reușit: să câștige două Cupe Mondiale consecutive. În ultimii ani, „Albiceleste” au arătat că încă au poftă de rezultate mari și de trofee. Naționala Argentinei a câștigat Copa América în 2024 - jucată tot în Statele Unite - și a dominat calificările sud-americane fără drept de apel.
Echipa încă are intensitate explozivă pe tot terenul, care o definește. Jucătorii fac pressing după ce pierd mingea și joacă rapid în față când o recuperează. Cel mai mare punct forte al Argentinei este ceva neobișnuit: jucătorii săi au adesea performanțe chiar mai bune cu echipa națională decât la club.
Vedeta echipei este în continuare Lionel Messi. Numărul 10 argentinian, considerat de mulți cel mai mare jucător din istorie, a răspuns în repetate rânduri criticilori, ori de câte ori a îmbrăcat tricoul naționalei. Jucătorul în vârstă de 38 de ani vine după un alt titlu în Copa América și a terminat ca golgheter în calificări.
„Coloana vertebrală” a echipei este foarte solidă: portarul Emiliano „Dibu” Martínez este sigur pe el, fundașii centrali performează constant la un nivel înalt - în special Cristian Romero - iar mijlocul terenului își păstrează identitatea chiar și atunci când numele jucătorilor variază. În față, fie Julián Álvarez, fie Lautaro Martínez pot marca goluri și joacă cu fața la poartă.
Ce alte echipe ar putea surprinde și ce legendă a trecutului a ratat calificarea la Mondial
Privind în urmă, poate cea mai mare deziluzie a fost reprezentată de ratarea calificării de către Italia, singura fostă campioană mondială care nu va juca în acest turneu final. Germania, o altă putere a Europei, s-a calificat de pe primul loc din grupa sa, dar pare că nu și-a găsit încă claritatea și constanța din trecut - însă în contextul unei Brazilii turbulente, poate că n-ar trebui să-i scoatem din calcule nici pe nemți.
Cvadrupla câștigătoare nu au reușit să iasă din faza grupelor în ultimele două ediții a Cupei Mondiale. Pentru favoriții din alți ani, această situație este cu adevărat una de criză. Totuși, Florian Wirtz și Jamal Musiala rămân niște jucători de perspectivă, în timp ce Joshua Kimmich și Antonio Rudiger reprezintă latura experimentată a Germaniei. În fine, poate merită menționate și Țările de Jos, de trei ori vice-campioane mondiale, ultima dată în 2010.
Țările de Jos sunt pe locul 7 în ierarhia FIFA și speră să iasă dintr-o grupă nu tocmai simplă cu Japonia, Tunisia și Suedia. Virgil van Dijk este „stâlpul” apărării, în timp ce Memphis Depay și Frenkie de Jong oferă un iz din mentalitatea de fotbal total pe care olandezii îl practicau în trecut. Antrenorul Ronald Koeman și-a exprimat deja clar ambiția: „Scopul nostru este să câștigăm Cupa Mondială”. Rămâne de văzut dacă Koeman are instrumentele necesare pentru a realiza acest lucru.
