Otilia a luat calea antreprenoriatului la sfarsitul anilor ’90, dupa ce o prietena i-a sugerat sa infiinteze impreuna o companie producatoare de genti. Lucra ca director de vanzari in industria de incaltaminte si castiga fabulos pentru acea perioada post-decembrista. La vremea respectiva, pe piata din Romania exista o mare lipsa de producatori de genti. Orientandu-se dupa nevoile pietei, Otilia a pus bazele companiei Anna Rinaldi. Intre timp, amica ei s-a retras din business si Otilia s-a vazut nevoita sa continue o afacere pe care nu o intelegea deloc. “Ea a renuntat dupa cateva luni, in schimb eu am inchiriat spatiul, am cumparat utilajele. M-am trezit intr-un business de care nu aveam habar”, spune Otilia.

Anna Rinaldi si Otilia Flonta, genti de lux

Pentru ca nu avea nicio formare profesionala in domeniu, a fost nevoita sa invete totul de la zero. „Din punctul meu de vedere, exista o educatie pe care o ai. Faptul ca te duci si absolvi o scoala de arte, te ajuta, dar daca nu ai acest simt estetic, aceasta educatie, degeaba”, spune Otilia. Antreprenoarea povesteste cum a cumparat sute de genti pe care le-a taiat pentru a observa cum sunt facute. „Am invatat singura, din mers si din nevoie. Pentru ca in momentul in care investesti atatia bani, nu-ti permiti sa pierzi”.

Otilia Flonta

Astfel, a inceput sa creeze genti: s-a ocupat de proiectare, design si chiar de probele tehnice, cinci la numar pana ajunge la rezultatul dorit. „Intotdeauana am fost constienta ca produsul meu poate sa stea langa orice geanta facuta de brandurile internationale”. Tocmai de aceea, Anna Rinaldi s-a pozitionat ca un brand de lux, cel mai scump de pe piata la momentul respectiv.

In ceea ce priveste investitia initiala in brandul Anna Rinaldi, aceasta se ridica la suma la 20.000 de dolari.”Cand am inceput afacerea, nu am facut-o cu doi lei, ci cu banii de-o casa. Am avut o decizie de luat: daca imi iau un apartament sau incep un business”.

E important daca iti place sa faci lucrul bine sau superficial, iar nu sunt adepta superficialitatii. Atunci cand am inceput sa fac genti, felul meu de a fi s-a transpus in produsul pe care l-am facut. Nu exista retete pentru a produce genti. Fiecare model se comporta intr-un anumit mod. Iar cand esti interesat de ceva, te implici. M-am dus doua ori pe an la toate targurile de moda din Italia, intotdeaua am avut o tangenta cu moda, am urmarit in permanenta care-s trendurile si lucrul asta m-a inspirat.

Anna Rinaldi a fost vanduta mai bine de zece ani in aproape toate magazine din Romania, in special in reteaua Leonardo, primul mare client al Otiliei, care ii contracta 80% din productie. Ulterior, retailerul a inceput sa mearga pe o politica de scadere a preturilor si a unor produse din ce in ce mai ieftine, moment in care antreprenoarea s-a reorientat catre alte magazine: Otter, Il Passo, Steiner, Benvenutti. „Niciodata nu am avut un business dezvoltat pe principiul designerilor romani: fac trei genti in atelier, vin cliente care isi comanda ceva si cumpara. Nu fac comenzi si lucrez doar cu colectiile care se contracteaza. In momentul in care Leonardo a inceput sa scada pretul articolelor, ne-am despartit.

Niciodata nu mi-am dorit sa am un business foarte mare, propria retea de magazine sau sute de angajati. Dimpotriva, visul vietii mele este sa nu am niciun angajat, daca se poate, sa castig atatia bani cati am eu nevoie si sa am timp. Si pot sa zic ca am reusit, in cei zece ani in care am lucrat pe piata interna.

Otilia Flonta

A renuntat la piata interna si s-a orientat spre export

In cei zece ani de activitate pe piata interna a prins si criza, iar in acel moment retele de magazine si-au schimbat modalitatea de plata. Pe langa faptul ca dispareau retaileri, cei ramasi nu mai voiau plata de termen, ci remunerau pe masura vanzarilor. „Ajunsesem un fel de banca. Intr-o zi am refuzat sa mai lucrez cu acest sistem de plata si mi-am concediat jumatate dintre angajati. Primul an dupa criza a fost mai lejer si dupa mult timp am descoperit placerea de a nu face nimic. In tot acest timp am reflectat: ce sa fac? Am zis ca trebuie sa fac ceea ce ma pricep eu cel mai bine: genti”, povesteste Otilia.

Ca si la primul business, a investit suma necesara achizitionarii unei case, dar de aceasta data, s-a orientat spre pieta internationala. A renuntat la brandul Anna Rinaldi, al carui nume era nepotrivit pentru export, si a conceput Otilia Flonta, brandul omonim, pozitionat mai sus decat cel anterior, cu materiale si accesorii mult mai scumpe. Cu Otilia Flonta a inceput sa participe la targurile internationale de moda: primul a fost la Milano, unde s-a dus cu o colectie de 60 de genti in valoare de 40.000 de euro. A fost socata cat de bine primite au fost produsele sale si cat de repede a reusit sa contracteze.

Otilia Flonta

Otilia produce si vinde in jur de 1.000 de genti pe sezon, iar pretul unui produs este aproximativ 300 de euro. „Cea mai ieftina geanta vanduta in magazine costa 260 de euro si una mare aproape 500. Ma adresez unor magazine mai exclusiviste, datorita pretului”. Anual, are o cifra de afaceri de circa 200.000 de euro, iar de la infiintarea brandului a crescut incontinuu, timp de patru ani, pana cand in 2015 a suferit prima pierdere, cauzata de devalorizariea rublei rusesti, de unde provine mare parte dintre clientii sai. Totusi, piata de baza a brandului este Japonia, urmata de cea din Liban, Emirate, Kuweit, Hong Kong, Germania, Spania, Marea Britanie si Franta.

Cifra de afaceri nu este spectaculoasa, ci portofoliul de clienti pe care ii am. Dupa primul an de participare la targuri internationale, am luat client Galeriile Lafayette.

Planuri de viitor: magazin online si externalizare servicii

Pentru perioada urmatoare, antreprenoarea are de gand sa renunte la participarea la targurile internationale. „Sunt niste costuri enorme cu aceste targuri: pe langa chirie, se adauga valizele in care transporti produsele, transportul de la aeroport la hotel, la targ si inapoi”. In functie de suprafata si de specificul targului, costurile variaza: daca la Milano, pentru un spatiu de expunere de 16 metri patrati platesti 7.000 de euro, la Paris un metru patrat costa 900 de euro. Faptul ca am ajuns in magazinele in care am ajuns este o confirmare si o apreciere a muncii mele, dar am obosit sa merg doua luni pe an la aceste targuri”, explica Otilia.

Participarea la toate aceste targuri internationale si realizarea colectiilor m-a costat o jumatate de milion de euro. Am avut ajutor de la minister pentru anumite targuri, dar ca sa investesti suma asta, de unul singur, este al dracului de greu.

In schimb, antreprenoarea are de gand sa deschida un magazin online, pe care vor fi comercializate gentile la aceleasi preturi internationale, foarte mari pentru piata din Romania. Nu planuieste sa-si mareasca capacitatea de productie, dat fiind faptul ca toate gentile sunt produse intr-un atelier cu sapte angajati si nu doreste sa-l extinda. „In nici un caz nu as angaja: forta de munca calificata in Romania nu prea exista, iar pentru nivelul de calitate pe care il cer, trebuie sa investesc mult pentru a-i forma. In ideea ca as avea comenzi mai mari, le-as externaliza catre firmele de lohn din Romania, care lucreaza pentru brandurile internationale de renume”.

Otilia Flonta

Sursa foto: Otilia Flonta Facebook