Cu un buget alocat sanatatii la un minim al ultimilor noua ani, de numai 3,2% din PIB, in scadere cu 20% fata de anul trecut, sistemul sanitar romanesc este comparabil doar cu cel din tarile cele mai sarace de pe mapamond, iar colapsul para a fi iminent in 2010, in lipsa unei suplimentari a finantarii, arata un raport al Societatii Academice Romane.
Vorbim despre un buget de criza, impovarat deja de datoriile ultimului trimestru din 2009, dar si de intarzierile platilor care sufoca intregul lant sanitar, cu efectele cele mai vizibile in piata medicamentelor. “In aceste conditii, este greu de spus de unde s-ar mai putea taia asigurandu-se totusi functionarea sistemului de sanatate: toate subsectoarele (medicamente, tratamente cu sau fara spitalizare) se vor confrunta cu subfinantari atat de grave, incat nu se mai pune problema unei prioritizari eficiente a cheltuielilor. Riscul e ca taierile bugetare sau descoperirea de surse suplimentare de finantare sa se faca exact ca si pana acum: luandu-se de acolo unde rezistenta sistemului este mai mica”, se precizeaza in raportul Societatii Academice Romane (SAR) publicat recent.
Sectorul farmaceutic, desi inseamna mai putin de 25% din totalul cheltuielilor din intreg sistemul sanitar, este unul dintre cele mai afectate, 2009 fiind primul an in care piata a scazut, atat ca volum, cat si ca pacienti tratati. Un roman cheltuie, in medie, 100 de euro pentru medicamente intr-un an, o suma de patru ori mai mica decat media europeana (circa 430 de euro/an/per capita). Consumul de medicamente este totodata si aproape cel mai scazut din Europa, doar bulgarii cheltuind mai putin – in jur de 85 de euro/an.
In plus, pe umerii producatorilor de medicamente apasa si alte dificultati, dincolo de restrangerea consumului. Fixarea preturilor la medicamentele gratuite si compensate in functie de un curs valutar mai mic decat cel real, prelungirea termenelor de plata pana la 210 zile si recuperarea anevoioasa a creantelor, precum si noua taxa suplimentara pe venituri (clawback) reduc tot mai mult marjele de profit ale producatorilor care se vad astfel nevoiti sa renunte la produsele pentru care inregistreaza cele mai mari pierderi.
“Intr-un an obisnuit, producatorii de medicamente crediteaza statul cu 500 de milioane de euro, fara niciun fel de dobanda sau penalizari de intarziere, deoarece contractul Cadru mentioneaza explicit ca statul nu poate fi obligat sa plateasca penalitati”, potrivit raportului SAR. La sfarsitul anului trecut, datoriile statului catre producatori insumau 400 de milioane de euro, acestea ramanand neacoperite nici pana in momentul de fata din cauza prelungirii cu pana la sapte luni a termenelor de plata.
Afectate de aceasta situatie sunt farmaciile, care trebuie sa gaseasca bani pentru a-si sustine afacerile in rastimpul celor sapte luni. “Un termen de plata de 210 zile inseamna finantare din surse proprii de 1,05 miliarde de euro. Daca pe piata dobanda ar fi de 8,5%, iar farmaciile ar lua credit ca sa-si poata desfasura activitatea fara banii de la stat, costul ar fi de 90 de milioane de euro sau 15.000 de euro in medie pentru o farmacie”, explica Cegedim in raportul SAR.
Din moment ce majoritatea farmaciilor au vanzari mai mici de 30.000 de euro, costurile au devenit nesustenabile, asa incat in prezent circa 10% dintre farmaciile din Romania sunt date in judecate de furnizori pentru incapacitate de plata, urmand a fi declarate falite. Pentru jumatate dintre cele 1.200 de farmacii din mediul rural, falimentul pare a fi singurul deznodamant. Pe de alta parte, farmaciile sunt obligate prin contract sa elibereze in continuare medicamente compensate si gratuite pana la sfarsitul anului acesta si probabil si in ianuarie 2010, in timp ce restantele catre producatori/importatori se vor acumula.
Principalele recomandari ale SAR
- Trebuie investit circa 6% din PIB pentru sectorul sanitar pentru a asigura o functionare decenta, alaturi de o programare bugetara realista, care sa creeze contextul unor constructii de programe pe termen lung.
- Construirea unui sistem de colectare si prelucrare a datelor din sistemul sanitar, pentru a produce informatie relevanta cu privire la prioritatile din sistem.
- Definirea adecvata a “pachetului de servicii” pentru asigurati, considerat de SAR a fi prea generos pentru finantarea existenta, fara prioritati si nesustenabil.
- Eficientizarea alocarii resurselor publice intre servicii medicale si tratamente (predominanta serviciilor mai scumpe, cu spitalizare, in defavoarea serviciilor oferite de medicii de familie si a tratamentelor in ambulatoriu).
- Separarea de facto a activitatii de reglementare (Ministerul Sanatatii) de sistemul de finantare (Casa Nationala de Asigurari de Sanatate) si de furnizorii de servicii.
- Reducerea inechitatilor din sistem prin asigurarea unui acces mai mare al populatiei la medicamente.
Citeste si:
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
