Inainte de a ajunge aici stiam despre Kazahstan putine lucruri – cateva fotografii de pe Internet cu zgarie nori, cate ceva despre conditiile meteo extreme si faptul ca este o fosta republica sovietica.

Am ajuns in Astana dupa o calatorie de sase ore cu avionul si am petrecut jumatate de ora stand la punctul de control din aeroport. In tot acest timp barbati imbracati in haine militare, cu un puternic iz comunist, aruncau priviri banuitoare strainilor care stateau aliniati la cele doua puncte de check-in deschise.

Drumul de la aeroport pana la hotel l-am parcurs in aproximativ 20 de minute, incercand sa aflu cat mai multe lucruri de la soferul de taxi care, din fericire, intelegea si vorbea putina engleza. Cu un ochi pe geam si o ureche la explicatiile taximetristului de aproximativ 30 de ani, am aflat ca salariul sau lunar este de 700 de dolari (in timp ce seful sau, proprietarul unei companii nationale de transport, castiga 10.000 de dolari), daca iti propui sa cumperi un apartament decent cu 2 camere ar trebui sa ai in jur de 150.000-200.000 de dolari sau pentru a duce un trai decent o familie are nevoie in medie de 2.000 de dolari pe luna. Intrebandu-l care sunt cele mai importante obiective turistice din capitala Astana el a raspuns prompt: mall-ul si Muzeul Presedintelui.

Nu am stiut atunci sa apreciez scurta conversatie in engleza, insa am facut-o putin mai tarziu cand dialogul cu ceilalti soferi de taxi s-a rezumat la gesturi si cateva cuvinte in limba rusa.

Taxiul este si cel mai facil mijloc de transport pentru a calatori in oras intrucat distantele intre cladiri sunt foarte mari, desi daca ar fi comprimata Astana nu ar fi mai mare decat un cartier bucurestean. In medie, o calatorie cu taxiul costa aproximativ 10 dolari.
Orasul te surprinde prin numerosii zgarie nori ridicati intr-un timp record. De fapt, in Astana se construieste in permanenta din 1994, anul in care au inceput lucrarile la noul oras (inainte capitala statului era la Almaty). Trei ani mai tarziu, Astana isi deschidea portile pentru locuitori, in prezent in capitala Kazahstanului locuind peste 600.000 de oameni.

Din momentul in care intri in oras un monument din otel si sticla, cu o inaltime de 97 de metri si un ou de metal in varf, te insoteste in permanenta. Copacul Vietii sau Baiterek poate fi vazut din orice loc te-ai afla in oras. Din varful sau poti admira panorama orasului cu cladirile sale impresionante ca dimensiuni – sediul urias al companiei KazMunaiGaz, cele doua moschei ale orasului, resedinta impunatoare a presedintelului Nursultan Nazarbayev sau Hotelul Diplomat.

Dupa cateva ore petrecute pe strazile Astanei, printre reprize neasteptate de ploaie si un vant taios, am ales sa gust din bucataria kazaha in restaurantul traditional Alasha. Mancarurile grele, condimentate, vanatul si carnea de cal sunt vedetele meniului. Platouri cu preparate din carne de cal, pastrame moi, branzeturi, airan, kebab, paine de casa, dulciuri kazahe se derulau in fata noastra cu repeziciune. Nota finala a fost in jur de 200 de dolari pentru trei persoane.

Ceea ce poate soca orice turist sunt preturile ridicate atat la mancare, cat si la imbracaminte, uneori cu 30-40% mai mari decat cele din Romania. Spre exemplu, o pereche de pantofi pe care in mod normal platesti 30 de dolari in Astana costa 100 de dolari.

100 de romani traiesc in Astana

Comunitatea de romani din capitala Kazahstanului numara aproximativ 100 de persoane, majoritatea lucrand in companii de stat, diplomatie sau multinationale. Acesta este si cazul Simonei Salaci, o romanca stabilita in Astana anul trecut, angajata a unei companii de stat.

“Am venit in Astana pe 22 ianuarie 2012, cu un zbor de noapte (Turkish Airlines). Afara cred ca erau undeva intre -30 si -40 °C. A fost primul meu contact cu iarna din Astana. Indiferent cat de bine esti imbracat, dupa 10 minute de mers pe jos trebuie neaparat sa intri undeva ca sa te incalzesti. La inceput, cand iesi afara, ti se taie respiratia! Apoi incet, incet te obisnuiesti….si cand crezi ca tocmai te-ai acomodat si te simti bine…poc, ti-au inghetat genunchii! …Si apoi mai e prietenul meu, vantul! In Astana, vantul bate tot timpul anului … si nu ca bate, suiera! Cateodata noaptea zici ca esti in mijlocul padurii sau ca o sa zbori in curand cu tot cu bloc!”, spune Simona.

A fost placut surprinsa sa constate ca Astana este un oras civilizat, unde poti umbla pe strada si seara tarziu fara probleme. Intr-adevar, orasul este foarte bine iluminat noaptea, iar in perioada multelor sarbatori din Kazakhstan sunt si foarte multe decoratiuni luminoase.

Citeste si:

Simonei ii lipsesc in schimb parcurile amenajate din Bucuresti.

“Faptul ca nu exista un parc asa de mare este dupa mine un punct slab pentru Astana. In timp insa sper sa fie amenajate si aici mai multe spatii verzi. Iarasi ceva ce ma deranjeaza, este un miros puternic de canalizare care apare din cand in cand, probabil adus de vant din zonele mlastinoase din oras si din afara orasului. De jur imprejurul orasului este stepa sau mlastina, prin urmare spatii deschise (fara paduri) unde vantul bate in voie in toate directiile posibile. De curand am fost in zonele din afara orasului si am observat zone unde erau plantati copaci tineri, probabil in idea ca vor creste si vor proteja si oxigena orasul in viitor”, explica romanca.

Daca ar fi sa faca rapid o comparatie, Simona spune ca mancarea este mai scumpa in Astana cu 25-30% si hainele cu 30-40% fata de Romania. “Durearea mea este incaltamintea: o pereche de pantofi italienesti pe care o cumperi in Romania cu maxim 100 dolari aici costa 350 dolari la reducere!!! Dar dupa un an de zile de Astana, am renuntat sa mai compar preturi”, afirma Simona Salaci.

Plateste o chirie de 1.330 de dolari pe luna pentru un apartament de 2 camere, de aproximativ 80 mp, intr-un bloc ce a fost initial construit pentru angajatii KazMunaiGaz.

“Mi-a fost destul de greu sa gasesc un apartament decent aici. Cand cautam apartament, am vizitat apartamente oribile pentru care proprietarii cereau 900 de dolari pe luna”, povesteste Simona.

Cele mai mari preturi sunt in cazul vilelor – intre 500.000 si un milion de dolari.

Cum i se par localnicii? “Ca peste tot, si in Astana gasesti oameni de toate felurile. Oricum oamenii de aici nu sunt foarte deschisi cu strainii si dureaza pana te cunosc si te poti apropia de ei. Mai ales daca nu vorbesti rusa si comunici prin translator. Si mai esti si femeie! Acum ma inteleg destul de bine cu majoritatea colegilor de la serviciu si imi face placere sa-i ajut sa invete engleza…ei ma invata rusa si cazaca, iar eu ii invat engleza, iar cateodata si romana!”, spune entuziasmata Simona.

In opinia sa, modul sovietic de gandire si-a pus amprenta puternic si in Kazahstan, asa cum s-a intamplat in toate fostele republici sovietice.

“Lucrurile evolueaza insa si aici, de la constructii pana la mentalitatea oamenilor. Poate putin mai incet decat in alte parti, unele tipare de comportament se schimba destul de greu in timp. Se investeste foarte mult in generatia tanara. Foarte multi tineri studiaza in strainatate (SUA, Marea Britanie, Europa de Vest) si se intorc sa lucreze in tara. Eu sper ca acesti tineri sa fie suficient de maturi si responsabili astfel incat sa invete din experienta tarilor dezvoltate unde studiaza si sa aduca in Kazakhstan aceasta experienta”, subliniaza Simona Salaci.