Delegatia directorilor executivi ai FMI, care a vizitat mai deunazi Romania, a exprimat fara echivoc indoiala asupra capacitatii cotei unice de a aduce incasari mai mari la buget. Daca acest lucru sta sub semnul incertitudinii, cert este ca introducerea cotei unice a inaugurat o noua faza in polarizarea bogatiei din Romania postcomunista. O faza probabil nu mai putin frustranta decat cea de pana acum, dar macar mai onesta! Poate ca termenul nu prea se potriveste cu esenta deranjantului si umilitorului fenomen postcomunist, dar pentru modalitatile si canalele prin care se desfasoara este nimerit.

O imensa si jalnica ipocrizie s-a tesut in mod deliberat in jurul polarizarii bogatiei in cei 15 ani de pana acum ai tranzitiei.

Ipocrizie, pentru ca fenomenul a inaintat debordant in vreme ce tranzitia a fost administrata in coplesitoare majoritate, si ca timp la guvernare, si ca prezenta fizica in structurile de putere, de forte politice care s-au dat de stanga, facand caz de rolul ce le-ar reveni, de aparatori ai celor multi, si de suportabilitatea sociala a reformelor.

Ipocrizie, pentru ca, in timp ce aceste forte politice au lasat abil sa se inteleaga cum ca ghid le-ar fi chiar modelul social-democrat de tip scandinav, societatea romaneasca se indrepta exact in directia opusa, a modelului latino-american de capitalism, caracterizat de cele mai dramatice discrepante sociale, cu o patura subtire de bogati in contrapozitie cu marea masa a populatiei traind comparativ in pauperitate. In mai putin de un deceniu, Romania a trecut de la comunismul de tip asiatic la capitalismul de tip latino-american, aproape fara clasa de mijloc sau, oricum, cu o clasa de mijloc extrem de subtire.

Ipocrizie, pentru ca actualele sfidatoare polarizari ale bogatiei si discrepante sociale s-au produs pe vremea impozitarii progresive a veniturilor, sustinuta vehement de aceiasi guvernanti de stanga tocmai cu argumentul echitatii sociale. Acest sistem de impozitare n-a reusit sa blocheze cu ceva latino-americanizarea sau neeuropenizarea societatii romanesti. Si nu este de mirare! Incriminarea nu trebuie sa vizeze sistemul de impozitare a veniturilor sau componenta sa principala - impozitarea in sistemul de salarizare - care n-au avut responsabilitati in domeniu, ci trebuie sa se indrepte in alte directii, acolo unde se afla explicatia. La baza polarizarii bogatiei si discrepantelor sociale se afla hotiile incomensurabile facute 15 ani din banul public.

Incomensurabile si mai ales nepenalizate, atat in ce ii priveste pe faptuitorii directi, cat si pe complicii lor din randurile celor imputerniciti sa administreze banul public. Pe veniturile obtinute hotii nu platesc impozite, nici progresive, nici liniare, indiferent daca este vorba de devalizari, deturnari de fonduri sau malversatiuni financiare. "Privatizarea" profiturilor din hotiile de tot felul si "socializarea" sau "etatizarea" pierderilor constituie sursa prima a polarizarii bogatiei in perioada de tranzitie.

Cota unica de impunere a veniturilor nu vine acum decat sa transparentizeze in parte un proces reprobabil, dar care, dupa cum arata faptele, oricum nu este oprit sau macar descurajat in Romania. O particica din polarizarea bogatiei este adusa, de fapt, la vedere si trecuta in seama sistemului de salarizare si a tipului de impozitare. Sindicatele au si calculat ca, in timp ce salarii sub 10 milioane de lei au castigat, in medie, prin aplicarea cotei unice de 16%, doar vreo 45.000 lei lunar, cei cu salarii de peste 10 milioane de lei au obtinut in plus cate 7 milioane de lei in medie.

In masura in care introducerea cotei unice nu a putut ramane o relaxare fiscala, ci a trebuit insotita de masuri bugetare compensatorii, cei care nu s-au ales cu nimic sau cu mai nimic de pe urma acesteia (si care reprezinta coplesitoarea majoritate) sustin de fapt, intr-un fel sau altul, pe o cale sau alta, prosperitatea suplimentar asigurata a unui numar nu mai mare de 300.000 de persoane! Si mai vine si Fondul Monetar International, care, pentru echilibrarea situatiei, pune la lucru restrangerile in cheltuirea banului public, restrangeri care, in mod obiectiv, nu sunt decat pe seama celor multi.