În dosarul Noble Ventures, deschis de investitorii americani la ICSID (cazul ARB/ 01/11), daunele cerute statului român se ridica la 353 de milioane de dolari. Potrivit ziarului „Financial Times”, EDF si Gavazzi Steel ar putea, de asemenea, sa dea în judecata Romania la Washington, solicitând daune de mai multe sute de milioane de dolari. Nu în ultimul rând, trebuie amintit ca pierderile grupului Rompetrol, dupa arestarea omului de afaceri Dinu Patriciu, au fost estimate la câteva sute de milioane de dolari. Daunele cerute de o companie care reclama statul român urmaresc sa repare în primul rând prejudiciul suferit, dar tin seama si de profitul nerealizat ca urmare a abuzului clamat de investitor. Una peste alta, daca firmele nemultumite îsi continua demersurile la ICSID, în urmatorii ani, nota de plata a greselilor facute de ultimele doua guverne ar putea tinde spre un miliard de dolari. Pâna acum însa, un tribunal arbitral s-a reunit la Washington doar în dosarul Noble Ventures vs Romania. „Actiunea EDF a fost si ea recent înregistrata la ICSID. Statul român are 90 de zile sa propuna un arbitru în acest dosar”, a declarat Cornel Popa, avocat asociat, coordonatorul departamentului de arbitraj al societatii de avocati Tuca & Asociatii. Cornel Popa este unul dintre avocatii care au aparat statul în dosarele Noble Ventures si Pol-Am Pack, fiind printre putinii experti români în astfel de cazuri.

Sumele platite drept taxe sunt estimate la sute de mii de dolari, poate chiar milioane. De ce atât de mult? Pentru ca arbitrii sunt de obicei nume de rezonanta si sunt la mare cautare în astfel de cazuri. Exista un numar mic - câteva zeci - de oameni care se pricep sa instrumenteze dosare de genul acesta pe plan mondial, iar in general onorariul perceput este de 400-500 de euro/ora, sumele platite pentru un dosar de câteva sute de volume atingând cifre impresionante. Actiunea Noble Ventures a ramas în asteptare, fara sa se întâmple nimic, timp de un an. Abia în octombrie 2004 a avut loc audierea principala în acest dosar si din luna decembrie se asteapta decizia.

Cum decurge un proces

Când poate fi dat un guvern în judecata? Atunci când este încalcat un tratat de protectie a investitiilor. De obicei, spune avocatul firmei Tuca & Asociatii, în tratatele respective exista cerinta unei proceduri prealabile, care consta într-o notificare adresata guvernului, prin care se încearca solutionarea amiabila a conflictului, în ideea ca se pot derula negocieri care sa preîntâmpine un arbitraj. Termenul pentru aceasta procedura poate fi de trei pâna la sase luni, iar dupa epuizarea fara rezultate a acestei perioade prealabile de negocieri urmeaza deschiderea procesului. Investitorul nemultumit are trei optiuni: poate intenta proces gu-vernului la ICSID, la un tribunal care judeca dupa regulile UNCITRAL (Comisia de Drept Comercial International a Natiunilor Unite) sau la instantele române. Din motive lesne de înteles, ultima varianta nu este folosita de oamenii de afaceri straini. ICSID este, în principiu, instanta specializata în astfel de cazuri. Regulile UNCITRAL sunt facute de o comisie de drept comercial international a Natiunilor Unite, pentru arbitraje ad-hoc, care nu sunt organizate de o institutie specializata. Astfel de procese pot beneficia, la cerere, de asistenta acordata de Curtea Permanenta de Arbitraj de la Haga, care functioneaza la Peace Palace, împreuna cu mai bine cunoscuta Curte Internationala de Justitie. Compania Pol-Am Pack a actionat în judecata statul român la Haga, dar si-a retras plângerea anul trecut, dupa ce a obtinut satisfactie de la guvernul condus de Adrian Nastase.

Dupa cererea de chemare în judecata, fiecare parte îsi propune propriul arbitru, care nu este avocatul celui care l-a ales, ci o personalitate, de obicei neutra. Partile aleg apoi presedintele tribunalului de arbitraj. De regula, se formeaza un complet compus din trei arbitri. Partile se întâlnesc si, de comun acord cu arbitrii, pun la cale procedura de urmat. „Se stabileste un calendar procedural, apoi fiecare parte depune memoriul care-i sustine pozitia, cu toate probele aferente. Exista, de obicei, un al doilea set de memorii scrise, care sunt replica si contrareplica. Abia dupa aceea se trece la judecata, fiecare parte se prezinta si îsi sustine argumentele, vine cu martori”, explica avocatul Cornel Popa. Un astfel de proces poate dura patru-sase ani, dar au fost cazuri în care ele s-au încheiat si dupa zece ani.

Vinovatii trebuie pedepsiti

Poate un proces pierdut la ICSID sa altereze perceptia despre România a cercurilor de afaceri din tara si strainatate? Aurelian Dochia, analist al BRD-SG, crede ca nu. „Sunt convins ca mediul de afaceri din România va ajunge sa perceapa existenta unor astfel de procese ca pe un element de normalitate si va considera încurajator faptul ca, pâna la urma, chiar si statul atotputernic este supus legii si nu se poate comporta abuziv. Este, dupa parerea mea, o forma de protectie care nu poate decât sa întareasca încrederea mediului de afaceri”, spune acesta. Investitorii, români sau straini, afla dintr-un astfel de precedent ca sunt protejati împotriva abuzurilor sau greselilor unor functionari sau institutii. „Statul, la rândul sau, are posibilitatea sa învete din greseli si sa-si perfectioneze serviciile, procedurile sau pregatirea functionarilor publici. Mai mult, sunt convins ca exista destule cazuri în care statul român poate sa câstige diverse procese, ceea ce va îmbogati colectia de precedente din care atât investitorii, cât si institutiile statului vor avea de învatat”, explica analistul BRD-SG.

Opinia lui Bogdan Baltazar, Senior Partner si presedinte al firmei de consultanta Baltazar, Bloom & Pîrvulescu, este mai nuantata: „Imaginea a fost afectata oricum. Dar se întâmpla si la case mai mari sa se faca greseli.

Treaba noastra este sa le investigam si, mai ales, sa le investigam dintr-un unghi penal. Vinovati sunt unii, care se stiu: cei care conduceau APAPS atunci când s-au facut privatizarile si, sa nu uitam, aceasta institutie era parte a unui guvern. Avem contra cui sa ne îndreptam pentru a-i urmari, civil si penal, pâna în pânzele albe”.

Si tarile pot fi executate silit

Daca decizia este nefavorabila, suma ceruta de reclamant trebuie platita fara doar si poate. În caz contrar, statul poate fi executat. „Se poate trece, teoretic, la o executare silita a statului, desi e greu de imaginat ca se poate ajunge acolo”, spune coordonatorul departamentului de arbitraj de la Tuca & Asociatii. În acest caz, daca apartin statului, pot fi confiscate avioanele sau navele aflate în porturi straine. „Daca sunt ale unei companii controlate în totalitate de stat, un reclamant care ar vrea sa urmareasca avioanele unui stat ar trebui sa dovedeasca faptul ca între stat si persoana juridica proprietara a avioanelor este o separare pur fictiva. Este mai greu”, detaliaza Cornel Popa. Dar un stat detine bunuri nu doar pe propriul teritoriu, ci si pe ale altor state. „Se pot urmari, teoretic, bunurile statului respectiv din tarile în care are investitii”, precizeaza avocatul, adaugĺnd insa ca astfel de situatii nu prea se regasesc în realitate. „Statele fie platesc, fie ajung la o întelegere cu investitorul, care sa acopere pretentiile”, a conchis Cornel Popa.
În acest caz, concluzia nu poate fi decât una singura: daca statul român este gasit vinovat în procesele intentate la ICSID, suntem buni de plata. Si, asa cum atragea atentia si „Financial Times”, procesele ar putea determina un derapaj de la planurile bugetare ale guvernului. „Sigur ca impactul va fi unul foarte negativ asupra bugetului, dar Ministerul Finantelor, daca nu cumva AVAS, trebuie sa plateasca. Dar asta este un detaliu, pentru ca tot noi platim, pâna la urma, noi toti”, sustine Bogdan Baltazar, care propune si urmarea în aceasta poveste fara happy-end: „Va trebui sa fie un exemplu de îndreptare nimicitoare catre cei vinovati de acesta situatie”.

Cazul Noble Ventures

Statul român a vândut combinatul de la Resita, în anul 2000, pentru suma de 4,5 milioane de dolari, companiei Noble Ventures, care se angaja sa efectueze investitii de 85 de milioane de dolari în trei ani. Potrivit Noble Ventures, tranzactia presupunea reesalonarea unor datorii de circa 35 de milioane de dolari, pe care combinatul resitean le acumulase în timp. Oficialii români spun însa ca statul nu s-a angajat sa acorde facilitati fiscale companiei americane, ci doar sa recunoasca ca posibilitate dreptul acesteia de a solicita anumite înlesniri, cerere pe care ar fi tratat-o cu atentie. În opinia acestora, statul nu îsi asumase o obligatie ferma, un calendar de acordare a facilitatilor. Mai mult, reprezentantii guvernului sustin ca americanii au intrat în conflict cu sindicalistii resiteni pentru ca, la sase luni de la preluarea societatii, activitatea combinatului nu a mai putut fi sustinuta. În 2004, guvernul român - care reintrase în posesia actiunilor CSR vândute americanilor - a vândut combinatul, pe un euro, producatorului rus de otel TMK.

Noble Ventures Inc. a initiat aceasta procedura invocând presupusa încalcare de catre statul roman a prevederilor Tratatului dintre Guvernul Romĺniei si Guvernul SUA privind încurajarea si protejarea reciproca a investitiilor, semnat la Bucuresti pe 28 mai 1992 si ratificat de Parlamentul României prin Legea nr. 110/9 noiembrie 1992.

Cazul EDF

În 1992, companiile EDF Services LTD si SKY Services LTS s-au asociat cu TAROM si Aeroportul International Bucuresti-Otopeni, pe o perioada de zece ani, formând societatile mixte EDF Asro SRL si SKY Services (Romĺnia) SRL. EDF Asro s-a ocupat de administrarea magazinelor duty-free din Aeroportul Otopeni, iar SKY Services furniza servicii duty-free pe zborurile internationale ale TAROM.
Sase ani mai târziu, Directia Vamilor a suspendat autorizatiile firmelor EDF pentru nereguli contabile, iar în 2001 TAROM si AIBO au decis sa rupa parteneriatul cu EDF.

Potrivit proprietarului EDF, Rick Weil, citat de „Financial Times”, seful de cabinet al premierului Adrian Nastase a cerut, în 2001, mita 2,5 milioane de dolari pentru a mentine acest aranjament. Weil a precizat însa ca, desi a venit la Bucuresti când a fost chemat, a refuzat sa plateasca aceasta suma. Premierul Nastase a negat toate acuzatiile. În septembrie 2002, executivul a adoptat o ordonanta de urgenta prin care interzicea toate operatiunile duty-free din aeroport.

Firma canadiana de avocati Appleton & Associates a notificat guvernul condus de Adrian Nastase, invocând presupusa încalcare de catre statul român a prevederilor articolelor 11 din Tratatul bilateral dintre România si Republica Federala Germania si 7 al Tratatului bilateral dintre România si Israel.

Cazul Gavazzi Steel

Grupul italian Gavazzi Steel intentioneaza sa dea in judecata statul roman la ICSID, pe motiv ca autoritatile l-ar fi deposedat de combinatul siderurgic Otelu Rosu. Fratii Gavazzi au cumparat, în aprilie 1999, de la fostul FPS, pachetul majoritar de actiuni al societatii Socomet Otelu Rosu, pe care ulterior au redenumit-o Gavazzi Steel. Pretul actiunilor a fost de 1,7 milioane de dolari, iar volumul investitiilor angajate - de 20 de milioane de dolari. Dupa privatizare, Gavazzi Steel a acumulat pierderi in valoare de peste 20 de milioane de dolari. Muncitorii au protestat de mai multe ori la adresa patronilor italieni, acuzându-i de nerespectarea contractului de privatizare. La doi ani de la vânzare, combinatul avea debite la stat de circa 700 miliarde lei. In plus, din cauza nerespectarii graficelor de reesalonare a datoriilor încheiate cu furnizorii de utilitati, combinatului i-a fost sistata alimentarea cu energie electrica si gaze.

Din cauza situatiei financiare dificile, societatea a intrat în reorganizare judiciara. Autoritatea pentru Privatizare i-a acuzat pe patronii italieni ca au încercat sa cesioneze actiunile catre alti investitori fara consultarea institutiei romanesti, au triplat datoriile societatii fata de momentul privatizarii si au gajat activele, motiv pentru care s-a cerut rezolutiunea contractului. Combinatul siderurgic Gavazzi Steel din Otelu Rosu si-a reluat activitatea dupa doi ani de întrerupere, odata cu închirierea sa de catre Ductil Steel Buzau.

Cazul Rompetrol

Dinu Patriciu a fost acuzat de evaziune fiscala, spalare de bani, înselaciune si pagubirea statului cu sute de miliarde de lei prin diminuarea unor taxe. Presedintele Consiliului de Administratie al Rompetrol a fost retinut si ulterior eliberat în dosarul privind privatizarea Petromidia. Dinu Patriciu a respins toate acuzatiile si a estimat pierderile aduse grupului la câteva sute de milioane de dolari, provenind din prejudiciul de imagine, scaderea pretului actiunilor pe Bursa si costurile legate de apararea reprezentantilor grupului. De asemenea, au fost luate în calcul si oportunitatile pierdute de companie în urma scandalului.

The Rompetrol Group NV (TRG), prin firma internationala de avocatura Salans, a prezentat pe 19 iulie 2005 o nota formala de Notificare a unei Dispute catre Guvernul României, pe baza prevederilor Tratatului Bilateral de Investitii dintre Olanda si România. Notificarea este urmata de o perioada de 90 de zile în care Guvernul României si TRG vor negocia pentru rezolvarea pe cale amiabila a disputei. TRG spera ca, dupa prezentarea acestei Note formale de Disputa, Guvernul României sa solutioneze cererea pe cale amiabila, evitând astfel procedurile de arbitraj ce ar putea fi initiate conform regulilor ICSID.